Curs de neuropsihologie titular: lect univ dr. Violeta Rotărescu



Yüklə 9,62 Mb.
səhifə1/7
tarix12.10.2018
ölçüsü9,62 Mb.
#73921
  1   2   3   4   5   6   7


CURS DE NEUROPSIHOLOGIE

  • Titular:

  • lect. univ. dr. Violeta Rotărescu


RAPORTUL PSIHIC – CREIER

  • Domeniul specific al neuropsihologiei se numeste raportul psihic – creier. De aici rezulta natura si esenta sa.

  • Studiul psihicului este mult mai vechi in preocuparile oamenilor decat studiul creierului.

  • Studiul creierului este realizat din antichitatea tarzie (ca legat de psihic).



  • In secolul V i.e.n. Hippocrate sI Kroton considerau creierul necesar pentru gandire si ratiune iar inima utila pentru procesele afective.

  • In secolul II e.n., Galenus postuleaza o legatura permanenta intre psihic si creier. El formuleaza ipoteza localizarii directe a proceselor si functiilor psihicului in structurile cerebrale, astfel ca impresiile despre lumea exterioara patrund prin ochi in ventricului cerebrali unde se cupleaza cu fluidele vitale (ficat), transformandu-se in fluide psihice (pneuma psihicon/ pneuma loghisticon).



  • Cunoasterea sistemului nervos a cunoscut o evolutie lenta, mentinandu-se mult timp la un nivel vag, ipotetic astfel ca raportarea psihicului la creier era realizata intr-o maniera globala, fenomenologica.



  • In secolul XVII-lea Descartes: intregul psihic era localizat in glanda epifiza, localizata la baza emisferei cerebrale, care avea, in compunerea lui, rol de dispecer a spiritelor animale, purtatoarele psihicului.

  • Willis (1664) - corpii striati

  • Lancisi (1739) - corpul calos

  • Incepand cu Meyer (anatomist german, 1779) apare ideea unei localizari distincte a proceselor psihice. Aceasta tendinta a atins punctul culminant la anatomistul austriac Fr. Gall (1822): scoarta cerebrala este un conglomerat de centri integratori, fiecare avand o functie psihica.



  • Importanta abordarii lui Gall:

  • atrage atentia asupra caracterului diferentiat al scoartei cerebrale (care nu mai era doar o masa amorfa),

  • ideea despre “centrii corticali” inalt specializati functionali a avut o influenta puternica asupra teoriilor sI modelelor localizationiste de mai tarziu.



  • Foarte importante sunt contributiile lui Broca sI Wernicke (cercetari anatomo-patologice).

  • Broca (1864) – analiza post-mortem a creierelor a doi fosti pacienti cu probleme grave de vorbire (afazia motorie), leziune a portiunii posterioare a circumvolutiunii frontale inferioare din emisfera cerebrala stanga (de unde ideea ca producerea vorbirii are o localizare precisa).

  • Wernicke (1871): lezarea circumvolutiunii temporale stangi din emisfera cerebrala stanga provoaca lezarea capacitatii de intelegere a limbii oral (centrul imaginilor senzoriale auditive ale cuvintelor).



  • Multe alte cercetari, realizate in principal de cercetatori germani, au condus in primele decenii ale secolului XX la intarirea conceptiei localizationiste.

  • In anul 1934 Kleinst publica o harta cu detalierea localizarilor corticale iar mai tarziu Vogt (1951) concepe sI sustine un model topic al organizarii creierului.

  • Examinarea ranitilor din cel de-al doilea razboi mondial il face pe Luria sa intareasca ideea ca orice functie psihica se leaga de anumite structuri sI formatiuni cerebrale, dar nuanteaza ideea localizationista, formuland ipoteza localizarii dinamice.



  • In anii ‘60 era stapan curentul neuroanatomic – afirmarea unei corespondente stranse intre localizarea unei leziuni sI manifestarea neuro-psiho-patologica. Invers, centrul afectat de care se leaga este si centrul functiei in stare normala.

  • Curentul neuroanatomic a cautat confirmari in cazuistica clinica. O anumita tulburare poate sa fie produsa atat de lezarea conexiunilor dintre doua sau mai multe asemenea structuri (unele functii psihice pot include actiunea concomitenta sI coordonata a mai multor structuri cerebrale).



  • Localizarea a fost sustinuta sI de celebrele cercetari conduse de Penfield, Gazzaniga, Sperry sI Delgado.

  • Penfield – prin metoda stimularilor directe a unor zone corticale la pacienti supusI unor interventii chirurgicale, a reusit sa provoace raspunsuri psihice de foarte mare complexitate – imagini vizuale, stari emotionale.

  • Gazzaniga & Sperry au demonstrat pentru prima data, prin sectionarea corpului calos, specializarea functionala a celor doua emisfere cerebrale – modelul Split - brain.



  • In concluzie, orientarea neuroanatomica (localizationista) sustine ca:

  • - functiile psihice au fiecare o reprezentare cerebrala separata

  • - centrele corticale se leaga intre ele prin fascicule de substanta alba

  • - efectele neuropsiho-patologice variaza, functie de lezarea centrelor, substantei albe sau a ambelor.



  • Cu toate dovezile experimentale, acest model nu a dobandit o recunoastere unanima.

  • Daca in ceea ce priveste functiile senzoriale sI motorii lucrurile pareau clare, in cazul functiilor complexe dovezile nu pareau destul de solide rezultand incercarile de localizare a functiilor complexe au parut exagerate.



  1   2   3   4   5   6   7




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©genderi.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə