Dintre cei care doresc să călătorească în Europa

4. PROTECȚIA MIGRANȚILOR, RETURNAREA VOLUNTARĂ ASISTATĂ ȘI RELOCAREA

Acțiunile consolidate de combatere a introducerii ilegale de migranți vor duce la creșterea necesității de a lua acțiuni pe uscat, astfel încât să se ofere protecție și posibilități de returnare voluntară asistată. De asemenea, instabilitatea și lipsa de securitate au dus la strămutarea unui număr important de persoane, atât resortisanți proprii, cât și resortisanți ai unor țări terțe²³, multe din aceste persoane fiind foarte vulnerabile, în zone de tranzit și de plecare din interiorul țării, unde nu există o guvernanță veritabilă. Contribuirea la asigurarea protecției migranților și abordarea presiunii acumulate reprezintă atât o provocare imediată, cât și o necesitate pe termen mai lung. Există patru direcții principale de acțiune: consolidarea protecției și a asistenței umanitare pentru migranți, asistență în vederea reintegrării în economia locală, returnarea voluntară în țara de origine și relocarea persoanelor care au nevoie de protecție internațională.

Trebuie să se acorde sprijin autorităților libiene, prin cooperare și dialog, pentru ca acestea să-și consolideze capacitatea de gestionare a migrației. Este deja în derulare un proiect care are ca scop identificarea persoanelor de contact din ministerele relevante (Ministerul de Interne, Ministerul Justiției, Ministerul Afacerilor Externe) și crearea de sinergii și platforme dedicate aspectelor legate de gestionarea migrației cu aceste ministere vizate²⁴.

Condițiile din centrele unde sunt găzduiți migranții sunt inacceptabile și nu respectă standardele internaționale în materie de drepturi ale omului. Asigurarea unor condiții adecvate în aceste centre este deosebit de importantă și este în concordanță cu combaterea relelor tratamente, a torturii, a extorcării și a tratamentelor inumane. O sarcină prioritară este colaborarea cu autoritățile libiene și cu organizațiile internaționale precum OIM și UNHCR, astfel încât să se asigure că aceste centre oferă condiții adecvate, în conformitate cu standardele privind drepturile omului. Ar trebui elaborate în continuare alternative la luarea în custodie publică, în special în cazul femeilor și al minorilor, în strânsă colaborare cu organizațiile internaționale. De asemenea, trebuie să se asigure securitatea atât a migranților, cât și a organizațiilor care oferă asistență în aceste centre.

Un alt aspect important este asigurarea accesului neîngrădit al UNHCR și al OIM la persoanele care au nevoie de protecție internațională, în special la persoanele vulnerabile.

Comisia va colabora cu autoritățile libiene și cu organizațiile internaționale vizate pentru a aborda aceste aspecte și va accelera finanțările specifice, dacă este cazul.

Unele dintre persoanele care au intrat în Libia și care sunt în prezent în această țară erau în căutarea unor oportunități de muncă. Multe dintre acestea sunt în prezent blocate, din cauza instabilității și a pierderii de locuri de muncă. O soluție posibilă la situația lor este încurajarea, în măsura în care este fezabil, a integrării locale. S-a lansat o inițiativă pilot, care ar trebui consolidată, cu scopul de a stabiliza comunitatea din zonele afectate de strămutări interne și de tranzitul migranților, inclusiv cu scopul de a crea oportunități de locuri de muncă pentru persoanele care au nevoie de protecție, de asemenea pentru a facilita acceptarea acestora de către comunitățile-gazdă.

Mulți alți migranți ar putea fi interesați să se reîntoarcă în țara de origine, dacă planurile lor de a găsi un loc de muncă în Libia sau de a călători în Europa nu se concretizează. În aceste cazuri, returnarea voluntară asistată poate fi o opțiune. UE derulează proiecte²⁵ care au ca scop facilitarea returnării voluntare, din Libia în țările lor de origine, a migranților blocați. În decembrie 2016 s-a adoptat o acțiune în valoare de 20 milioane EUR în cadrul Fondului fiduciar al UE pentru Africa, cu scopul de a consolida gestionarea migrației și de a răspunde nevoilor urgente de protecție și pierderilor de vieți omenești ale migranților, pierderi de vieți care nu pot fi acceptate. Proiectul se va concentra pe sprijinirea migranților în punctele de debarcare și în centre, precum și pe intensificarea repatrierii cu caracter umanitar în țările de origine (dincolo de obiectivul inițial de 5 000 de migranți) și a reintegrării²⁶. În cooperare cu autoritățile libiene, UE va depune eforturi pentru a asigura condiții de securitate adecvate pentru operatorii internaționali implicați în activitățile de returnare voluntară asistată și este pregătită să intensifice cu celeritate aceste eforturi, inclusiv acțiunile complementare din țările învecinate, având în vedere demararea inițială a proiectului.

Posibilitățile de reintegrare în comunitățile locale și de returnare voluntară asistată ar putea fi completate prin relocare, în special în cazul celor mai vulnerabile persoane. UE analizează împreună cu UNHCR fezabilitatea unor măsuri concrete de punere în practică a relocării persoanelor care au nevoie de protecție internațională din Libia către statele membre ale UE și alți parteneri internaționali. Relocarea poate contribui la sosirea ordonată și în condiții de siguranță, pe teritoriul statului de relocare, a persoanelor care au nevoie de protecție internațională. Aceasta permite, de asemenea, efectuarea controalelor de securitate înainte ca persoana să ajungă pe teritoriul statelor de relocare și poate fi o dovadă de solidaritate față de țara-gazdă, pentru a o ajuta să facă față numărului mare de persoane care fug de război sau de persecuție. Aceasta poate, de asemenea, să reprezinte, un element de descurajare a persoanelor care au nevoie de protecție internațională să pornească în călătorii periculoase. Fezabilitatea, modalitățile concrete și ritmul acestor relocări ar trebui examinate în strânsă cooperare cu guvernul libian, cu partenerii internaționali și în funcție de evoluția situației de pe teren. De asemenea, statele membre ar trebui să fie dispuse să participe la relocarea din Libia²⁷.

Pe lângă această acțiune specifică ce urmează a fi promovată în Libia, UE ar trebui să continue cooperarea cu țările din regiune, cu scopul de a le sprijini în dezvoltarea sistemelor lor de azil și de migrație, începând cu înregistrarea migranților. Acest lucru va contribui, de asemenea, la îmbunătățirea sistemelor de protecție și de azil în regiune, în conformitate cu obiectivele Programului regional de dezvoltare și protecție pentru Africa de Nord. Astfel, atunci când condițiile sunt întrunite, statele membre pot aplica conceptul de țară terță sigură, prevăzut de acquis-ul în materie de azil. Dispozițiile privind țările terțe sigure reprezintă unul din elementele-cheie ale unui sistem eficient de gestionare a crizei migrației și ar trebui să se țină seama de acest aspect în discuțiile care au loc cu privire la reforma sistemului european comun de azil, precum și în discuțiile viitoare privind politica UE în materie de returnare și aplicarea sa viitoare.

Este important să se desfășoare campanii de informare în țările de origine și de-a lungul rutelor de migrație din Africa, dar sunt necesare și campanii de informare specifice în Libia care să evidențieze atât riscurile pe care le implică plecările neregulamentare, cât și posibilitățile de returnare voluntară asistată. Aceste activități ar trebui să se concentreze în special pe partea din amonte a rutei și în regiunile din sudul Libiei, întrucât proximitatea coastei oferă, în general, migranților un stimulent puternic să se deplaseze.

Acțiuni-cheie: colaborarea cu autoritățile libiene, astfel încât să se asigure îmbunătățirea condițiilor din centrele pentru migranți, acordând o atenție specială persoanelor vulnerabile și minorilor; intensificarea cooperării cu OIM și UNHCR în această privință; intensificarea activităților și a cooperării cu municipalitățile din Libia în vederea promovării mijloacelor de subzistență alternative și a sprijinirii rezilienței comunităților locale care găzduiesc migranți; sprijinirea autorităților libiene în eforturile lor de consolidare a capacității în materie de gestionare a migrației; sprijinirea, în cooperare cu autoritățile libiene, a organizațiilor internaționale, precum UNHCR, în abordarea situației persoanelor care au nevoie de protecție internațională, inclusiv a posibilității de relocare; sprijinirea OIM în eforturile sale de îmbunătățire a situației migranților din Libia și de punere în aplicare a unui proiect privind returnarea voluntară asistată din Libia, având în vedere extinderea ulterioară a proiectului dincolo de obiectivul inițial de 5 000 de migranți.

5. GESTIONAREA FLUXURILOR DE MIGRANȚI CARE TRAVERSEAZĂ FRONTIERA SUDICĂ

Un număr mare de migranți și de persoane strămutate intern sunt deja prezente pe teritoriul Libiei, iar pentru a reduce presiunea exercitată de migrație este esențial să se gestioneze fluxurile de persoane nou-venite care traversează frontiera sudică. Reușita Planului de acțiune de la Valletta și a Cadrului de parteneriat va fi importantă în acest sens.

O serie de eforturi ale UE, în special misiunile și proiectele din cadrul politicii de securitate și apărare comună (PSAC) desfășurate în regiune, contribuie la soluționarea acestei provocări.
Misiunea UE de asistență la frontieră (EUBAM) în Libia, desfășurată în prezent în Tunis, a dezvoltat acum capacitatea de a desfășura vizite independente la Tripoli. Aceasta finalizează cartografierea actorilor-cheie din domeniul securității și analizează, în colaborare cu autoritățile libiene, posibilitățile pentru o viitoare misiune civilă în cadrul PSAC. Această misiune potențială ar putea fi în domeniul forțelor de poliție/al statului de drept/al gestionării frontierelor și ar putea oferi consiliere și formare autorităților libiene. Se vor depune eforturi suplimentare pentru participarea la acțiunile de sprijinire a autorităților libiene. Aceste eforturi ar putea fi corelate cu acțiunile întreprinse prin intermediul altor instrumente, inclusiv prin intermediul operației Sophia și al Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, în vederea îmbunătățirii monitorizării și a fluxurilor de informații²⁸. Furnizarea de tehnologii, vehicule și alte mijloace ar trebui, de asemenea, avută în vedere pentru a îmbunătăți controlul frontierelor terestre dintre Libia și țările învecinate.
Un rol esențial îl au eforturile de stabilizare la nivel local în consolidarea cooperării cu comunitățile-gazdă. În sudul Libiei, din luna mai 2016 este în curs de desfășurare un proiect al OIM. Acesta vizează comunitățile-gazdă, persoanele strămutate în interiorul țării și migranții și ar putea fi evaluat pentru a se stabili dacă proiectul ar trebui extins și duplicat în altă parte. Prin intermediul Instrumentului care contribuie la stabilitate și pace, UE sprijină o serie de proiecte menite să contribuie la soluționarea conflictelor, la punerea în aplicare a unui acord între părțile aflate în conflict și la consolidarea eforturilor depuse pe plan local pentru reducerea violenței, în special în sudul Libiei.
Contribuția UE la gestionarea migrației în sudul Libiei include acordarea de sprijin pentru consolidarea capacității de securitate și de apărare și pentru procesele de cooperare în materie de securitate regională în Sahel, în special în cadrul G5. Misiunea UE de instruire și EUCAP Sahel Mali²⁹ contribuie la îmbunătățirea controlului la frontieră în Mali prin intermediul activităților de formare și consiliere. Nigerul, una dintre principalele țări de tranzit pentru migranți în drumul lor către Europa, beneficiază de un angajament PSAC mai solid, inclusiv de prezența permanentă a misiunii EUCAP Sahel Niger³⁰ în Agadez. Scopul acesteia este sprijinirea autorităților nigeriene în demersul de abordare a migrației neregulamentare și de combatere a traficului de persoane și a criminalității organizate. În contextul regionalizării misiunilor PSAC în Sahel și al instituirii preconizate a unei rețele PSAC în regiune, se extinde sprijinul acordat în aceste domenii și la alte țări din regiune, în special Mauritania, Burkina Faso și Ciad.
Activitatea desfășurată cu Republica Niger în temeiul Cadrului de parteneriat ar trebui să fie exploatată pe deplin pentru a încetini fluxurile la frontiera din sudul Libiei. Numărul persoanelor care au părăsit Nigerul, încercând să traverseze în mod periculos Sahara, a scăzut de la peste 70 000 în mai 2016 la aproximativ 1 500 în luna noiembrie³¹. Activitatea de la Agadez poate juca un rol esențial în acest sens. Printre măsurile concrete s-ar putea număra măsuri de informare suplimentară a comunităților și a migranților, acțiuni de sensibilizare și extinderea măsurilor de returnare voluntară asistată și de reintegrare la alte locații, pe lângă Agadez și Niamey. Agadez ar putea fi folosit, de asemenea, ca un punct de popas pentru returnarea voluntară asistată a migranților blocați în Libia. Acest aspect este legat de sprijinul care se acordă în prezent autorităților de frontieră din Niger pentru un control mai bun al frontierei Niger-Libia.
În plus, se va acorda sprijin zonei Agadez care dezvoltă o economie locală ce nu este asociată introducerii ilegale de migranți. Eforturile de consolidare a controlului Nigerului asupra frontierei Niger-Libia, în vederea controlării fluxului de migranți, precum și eforturile de asistare a returnărilor voluntare trebuie să țină seama de efectele potențiale asupra comunităților din nordul Nigerului care sunt susținute din punct de vedere economic de activitățile de introducere ilegală de migranți, pentru a asigura astfel mijloace de subzistență alternative adecvate și accesul la piețe viabile și legale care să înlocuiască activitățile de introducere ilegală de migranți.
Cooperarea intensă cu Nigerul presupune, de asemenea, măsuri specifice împotriva persoanelor care introduc ilegal migranți. Strategia pe care o elaborează Nigerul prevede echipe comune de anchetă, punerea în aplicare a legii din 2015 privind combaterea activităților de introducere ilegală de migranți, precum și consolidarea capacității anchetatorilor și a procurorilor de a contribui la asigurarea aplicării controalelor având ca obiect fluxurile care trec prin Niger. Un ofițer de legătură european în materie de migrație și un ofițer de legătură din cadrul Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă vor fi trimiși în curând în Niger pentru a ajuta UE să își consolideze în continuare capacitatea de a purta discuții și de a dezvolta cooperarea cu autoritățile din Niger în ceea ce privește combaterea migrației neregulamentare și organizarea mai bună a gestionării migrației.
Legăturile mai strânse dintre prezența UE în Niger și Mali și Europol pot, de asemenea, să îmbunătățească evaluarea și analizarea activităților traficanților și a persoanelor care introduc ilegal migranți și pot să sprijine mai bine autoritățile locale, în corelație cu un program existent sprijinit de Fondul fiduciar al UE pentru Africa care are ca scop consolidarea legăturilor cu Interpol. Acest model de succes, care s-a dovedit că reduce numărul sosirilor de migranți neregulamentari, ar trebui să fie reiterat cu alți parteneri regionali, în special Mali, Ciad, Egipt, Algeria și Sudan, precum și în alte țări vizate de procesele de la Khartoum și Rabat.
UE promovează deja în mod activ dialogul dintre Libia și vecinii săi din sud privind gestionarea frontierelor lor comune și cooperarea în materie de informații referitoare la rutele de migrație. Comitetul UE-Libia pentru gestionarea integrată a frontierelor terestre a fost instituit în august 2016, în scopul efectuării de schimburi privind gestionarea frontierelor. Un alt forum potențial pentru cooperarea operațională suplimentară în regiune este Comunitatea de Informații Africa-Frontex, care oferă un cadru pentru schimbul periodic de cunoștințe și de informații în domeniul securității frontierelor; aceasta ar putea elabora analize de risc și ar putea desfășura misiuni pe termen scurt pentru a identifica rutele de migrație și posibilele schimbări, recurgând eventual la imagini prin satelit. Dialogul va contribui la potențialele acțiuni și sectoare prioritare pentru o cooperare sporită în cadrul Fondului fiduciar al UE pentru Africa. Programele regionale, precum Euromed Migrație IV³² și profilurile privind migrația între orașele mediteraneene³³, oferă platforme privilegiate de promovare a dialogului privind migrația dintre țările din regiune și permit schimbul de experiențe și de cele mai bune practici la nivel regional. Această activitate a fost impulsionată de o reuniune pe tema gestionării frontierelor. care a avut loc în iunie 2016. la care au participat Înaltul Reprezentant/vicepreședintele Comisiei Europene și miniștrii de externe din Libia, Niger și Ciad. Acest forum ar putea fi utilizat în continuare pentru a aborda aspectele legate de introducerea ilegală de migranți.

Acțiuni-cheie: utilizarea întregii game de misiuni și proiecte ale UE menite să sprijine autoritățile libiene în demersurile de gestionare a frontierelor și de protecție a migranților în sudul Libiei; promovarea cooperării transfrontaliere, a dialogului și a schimbului de informații dintre Libia și vecinii săi din sud, inclusiv valorificând Comunitatea de Informații Africa-Frontex la potențialul său deplin; pe baza cooperării existente cu Niger în temeiul Cadrului de parteneriat, luarea de măsuri suplimentare pentru a aborda presiunea migrației spre nord, pentru a combate introducerea ilegală de migranți și pentru a promova returnarea voluntară asistată.

6.  INTENSIFICAREA COOPERĂRII CU EGIPTUL, TUNISIA ȘI ALGERIA — PREVENIREA MIGRAȚIEI NEREGULAMENTARE ȘI A DEPLASĂRII RUTELOR

Odată cu acțiunile comune întreprinse cu Libia, trebuie redus la minimum riscul de apariție a altor rute în țările învecinate prin aprofundarea dialogului și a cooperării în materie de migrație în regiune. Țări precum Algeria, Egipt și Tunisia, care găzduiesc un număr important de migranți, ar fi putea beneficia de sprijin pentru returnarea voluntară asistată. De asemenea, ar fi necesar să se acorde asistență suplimentară acestor țări, astfel încât să își dezvolte propriul sistem de azil funcțional și să sprijine persoanele care au nevoie de protecție internațională. Atât cooperarea acestor țări cu ONU și agențiile UE³⁴, cât și participarea lor la inițiative comune, precum Rețeaua mediteraneeană Seahorse. ar putea, de asemenea, să aibă o bază mai stabilă. Astfel, s-ar promova atât cooperarea practică, cât și o abordare comună pentru o mai bună gestionare a migrației, pentru salvarea de vieți omenești pe mare, cu respectarea deplină a drepturilor omului, în conformitate cu standardele internaționale și ale UE.

Acordul de asociere pe care UE l-a încheiat cu Egiptul în 2004 conține dispoziții privind cooperarea în domeniul migrației, dar au fost întreprinse doar un număr limitat de acțiuni ulterioare. Dialogul oficial UE-Egipt a fost reînnoit în temeiul politicii europene de vecinătate revizuite, iar Prioritățile parteneriatului UE-Egipt³⁵, cadrul politic general care va ghida relațiile în anii următori, va include un capitol consacrat consolidării cooperării cu privire la toate aspectele legate de migrație și mobilitate. Aceasta este în prezent o caracteristică importantă a contactelor de la nivel politic, cel mai recent cu ocazia vizitelor efectuate de mai mulți comisari la Cairo, în toamna anului 2016, urmate de vizita înalților funcționari din 22 ianuarie, motiv pentru care UE așteaptă cu interes lansarea iminentă a cooperării globale în materie de migrație cu Egiptul. De asemenea, această cooperare va fi intensificată odată cu detașarea rapidă a ofițerului de legătură european în materie de migrație în Delegația UE din Egipt.
Amploarea tranzitului prin Tunisia și a numărului de plecări din Tunisia este scăzută. Cu toate acestea, cadrul creat prin Parteneriatul pentru mobilitate încheiat în martie 2014 a contribuit la o mai bună gestionare a sprijinului operațional și financiar. Relațiile în acest domeniu intră acum într-o nouă etapă, conform Cadrului de parteneriat³⁶. Comunicarea comună privind Consolidarea sprijinului acordat de UE Tunisiei³⁷ a propus consolidarea sprijinului pe care UE îl acordă în domenii precum: abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare, elaborarea și punerea în aplicare a unei politici în materie de migrație și azil cuprinzătoare și eficiente la nivel național. Aceasta ar presupune o cooperare practică în ceea ce privește returnarea, oportunitățile de migrație legală și sprijinirea capacității Tunisiei de prevenire a migrației neregulamentare. Un proiect de reformă a sectorului de securitate în valoare de 23 de milioane EUR oferă sprijin pentru consolidarea capacității în domeniul gestionării frontierelor. Detașarea iminentă a unui ofițer de legătură european în materie de migrație în Delegația UE din Tunisia va servi drept sprijin permanent în vederea intensificării cooperării.
În octombrie 2016, Tunisia și UE au desfășurat, de asemenea, o primă rundă de negocieri pe marginea acordurilor privind facilitarea eliberării vizelor și readmisia. Dacă negocierile se vor încheia rapid, Tunisia ar fi prima țară din vecinătatea sudică a UE care va beneficia de un acord privind facilitarea eliberării vizelor, eficient și ambițios. Acordul de readmisie ar crea o bază solidă pentru relațiile în materie de migrație și ar servi ca un factor de descurajare pentru potențialii migranți în tranzit. Cooperarea practică îmbunătățită în materie de readmisie ar putea consta deja în identificarea mai rapidă a migranților și în eliberarea mai eficientă a documentelor de călătorie necesare.
Prioritățile parteneriatului UE-Algeria³⁸ vor include cooperarea mai strânsă în materie de migrație și aspecte legate de mobilitate, iar în același timp se poartă discuții cu autoritățile algeriene pentru ca un prim proiect să fie finanțat prin Fondul fiduciar al UE pentru Africa³⁹. În definirea acestei cooperări se va lua în considerare poziția Algeriei, atât ca țară de origine, cât și ca țară de tranzit.

Acțiuni-cheie: aprofundarea dialogului și a cooperării operaționale în materie de gestionare a fluxurilor de migrație cu Egiptul, Tunisia și Algeria; întărirea cooperării practice cu Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, inclusiv în ceea ce privește returnările.