„ne mutlu tüRKÜm diyene“ atatüRK

HAKSES - 

August / Ağustos 2000

pagina / sayfa

 



Cercetarea  comparativă  a  limbilor  uralo-altaice  pe  linia  trasată  de 

Castren a continuat cu Shott. Acesta s-a separat de metodele şi principiile 

de cercetare ale lingviştilor din acea perioadă şi s-a sprijinit îndeosebi pe 

un material lexicografic bogat pe care a cercetat caracteristicile morfologice 

ale acestor limbi.

Shott, mai întâi a împărţit această familie de limbi în două grupe. Pe 

prima a numit-o limbi “ciude”, şi aici a inclus limbile fino-ugrice şi samoeda, 

iar pe a doua a numit-o limbi “tătare”, aici incluzând limbile turcice, mongola 

şi tungusa. Familia de limbi astfel formată a numit-o familia limbilor “altaice” 

sau “ciudo-tătare”.

Shott,  în  numeroasele  studii  şi-a  îndreptat  atenţia  mai  mult  asupra 

afinităţilor şi dintre lb.turcice, mongolă şi tungusă. În una dintre cele mai 

importante studii ale sale

1 6

, face o descriere a limbilor altaice, iar pentru a 

realiza o delimitare mai clară asupra acestora, le compară cu limbile fino-

ugrice. Mai mult, tot legat de limbile altaice, Shott cercetează rădăcinile 

cuvintelor, relaţiile dintre acestea şi sufixe, şi chiar evoluţiile fonetice ale 

acestora. Ca o concluzie a cercetărilor sale Shott a stabilit poate cea mai 

importantă lege fonetică a limbilor altaice

Lb. turcă - Lb. mongolă 

 “z”   

“r”

 “ţ”   

“l”

Multă vreme nereuşind să găsească un loc şi limbii ciuvaşe în cadrul 

limbilor  altaice,  tot Shott este cel  care, în cele  din  urmă, demonstrează 

faptul că şi limba ciuvaşă trebuie inclusă aici.

1 7

 Deşi au existat multă vreme 

controverse în legătură cu clasificarea facută de Shott, studiile referitoare 

la grupul de limbi turcă-mongolă-tungusă au crescut, iar altaistica a devenit 

ramură independentă în cadrul lingvisticii.

În ceea ce priveşte tungusa, H.Winkler consideră că locul acesteia ar 

fi mult mai potrivit alături de limbile fino-ugrice şi samoedă, iar tungusa ar 

putea fi un intermediar între acestea şi japoneză. Dar ipoteza sa, neavând 

şi alţi susţinători a fost eliminată iar tungusa a revenit în grupul limbilor 

altaice. Însă, tungusa nu a fost uitată de lingvişti. Deşi era general acceptată 

ideea privind locul ei în cadrul limbilor altaice, totuşi nu se stabilise gradul 

de “rudenie” cu celelalte limbi din cadrul aceleiaşi grupe. Dar cercetările 

lui Ramstedt, Schmidt şi Pelliot de mai târziu au stabilit clar ca diferenţele 

existente între aceasta şi celelalte lb. altaice nu sunt atât de mari încât să 

o separe de acestea.

Referindu-ne la sintaxa limbilor altaice aceasta a constituit obiectul de 

cercetare a estonianului F.Wiedemann

1 8

 care, susţine existenţa şi la nivel 

sintactic a asemănărilor dintre aceste limbi bazându-se pe caracteristica 

aglutinării,  multitudinea  formelor  verbale,  existenţa  post-poziţiilor  ce 

determină genul etc.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, numeroasele cerectări asupra limbilor 

fino-ugrice au influenţat, vrând-nevrând, şi cercetarea în paralel a limbilor 

altaice. Dar limbile altaice nu aveau un material suficient care să permită 

cercetarea  lor  în  parte  ca  mai  apoi  să  se  traseze  liniile  caracteristice 

acestei familii. Studiile referitoare la limbile altaice au început cu strângerea 

materialelor din dialecte şi graiuri. Pentru limbile turcice exista materialul 

lui W.Radloff (Proben) şi gramatica lui Böthlinkg

1 9

, dar nu existau materiale 

referitoare la limbile tungusă şi mongolă.

 16

 Shott, “Versuch über Tatarischen Sprache”, Berlin, 1836.

 17

 Shott, “De lingua Tschuvaschorum”, Berlin,1840.

 18

 F.Wiedemann, “Über die früheren Sitze der tschudischen Völker und ihre 

Sprachverwandschaft mit den Völkern Mittelasiens”, Berlin,1838.

 19

 H.Böhtlingk, “Über die Sprache der Jakuten”, St. Petersburg, 1851.

LOCUL 

LINGVISTICII TURCE 

ÎN LINGVISTICA 

CONTEMPORANÃ (III)

Publicăm mai jos în faximil adresa primită de la Consulatul General al Republicii 

Turcia, în legătură cu posibilitatea de a studia în Turcia pentru absolventii de 

gimnaziu.

Cei care doresc să-si depună dosarele o pot face si la sediul central al U.D.T.R., 

B-dul Tomis 113.

Un beduin a încărcat pe o cămilă doi saci cu grâu. El 

stătea între cei doi saci. Pe drum, beduinul a fost oprit de un 

călător care mergea pe jos. Călătorul l-a întrebat de unde 

vine, din ce ţară şi aşa cei doi au intrat în vorbă. Beduinul a 

fost întrebat ce cară în saci. Acesta a răspuns că într-un sac 

duce nisip, iar în celălalt grâu. Cu nedumerire, călătorul l-a 

întrebat de ce al doilea sac a fost încărcat cu nisip. Beduinul 

i-a răspuns liniştit. 

“-L-am încărcat pentru a nu rămâne gol.” Călătorul i-a 

spus că ar fi fost mai bine ca grâul să fi fost împărţit în mod 

egal  în  cei  doi  saci.  În  felul  acesta  s-ar  fi  uşurat  povara 

cămilei şi a sacilor.

Beduinul i-a răspuns:

-  Bravo  înţeleptule,  filosof  luminat!  O  minte  atât  de 

luminată ca a ta nu putea să dea un sfat mai bun! După cum 

mergi pe jos, cu straiele aproape rupte, cred că eşti obosit.

Beduinul milos şi-a exprimat dorinţa de a-l urca pe filosof 

pe cămilă, lângă el.

- O, filosof înţelept, povesteşte-mi ceva din viaţa ta! Cu 

mintea  ta  înţeleaptă,  ori  eşti  vizir,  or  eşti  padişah,  spuse 

beduinul.

Filosoful răspunse:-Nu sunt nici sultan, nu sunt nici vizir, 

DIN CREAŢIA 

LUI MEVLANA

sunt un om de rând. Priveşte-mi straiele!

Beduinul îl întreabă:

- Câte cămile şi câţi boi ai?

- N-am nici un fel de animale, veni răspunsul.

- Măcar spune-mi cum îţi merg afacerile cu magazinul?

- De unde magazin?! Eu n-am nici loc de casă.

- Bine, atunci să te întreb de banii şi de averea pe care 

o ai asupra ta. Eşti singur în pustietatea asta şi mai ales 

că  dai  sfaturi  înţelepte.  Probabil  că  secretul  alchimiei,  al 

perschimbării aramei în aur se află la tine. Perlele înţelepţilor 

sunt multe şi inestimabile.

Filosoful  ascultă  cu  atenţie  vorbele  beduinului  şi 

răspunse:

- Pe Allah, popor al Arabiei, toată averea mea nu este 

suficientă nici pentru a-mi putea procura de-ale gurii pentru 

o noapte. Alerg desculţ şi dezbrăcat. Cine îmi oferă o felie 

de pâine la el mă duc. Această înţelepciune, aceste calităţi 

nu-mi aduc decât dureri de cap.

Auzind  aceste  vorbe,  beduinul  supărat  şi  nervos 

spuse:

- Pleacă, du-te de lângă mine, îndepărtează-te ca nu 

cumva ghinionul tău să mă atingă şi pe mine. Înţelepciunea 

ta nu poate fi de bun augur pentru mine. De aceea te invit să 

mergem separat, sau tu înainte şi eu după tine. Mai bine să 

duc într-un sac grâu şi în celălalt nisip decât să le orânduiesc 

după spusele tale. Prostia mea este un noroc. Vorbele mele 

sunt din suflet, iar sufletul meu e fără îndoială un dar al lui 

Allah.  Dacă  vrei  ca  ghinionul  să  se  îndepărteze  de  tine, 

munceşte, străduieşte-te să-ţi scadă această înţelepciune.

Înţelepciunea născută din natură sau cea din imaginaţie 

nu e ca înţelepciunea născută din măreţia luminii credinţei. 

Înţelepciunea nativă micşorează bănuielile, dar înţelepciunea 

religioasă îi înmulţeşte omului măreţiile cerului.

Înţelepţii neoneşti ai vremurilor hangarelor se consideră 

pe  ei  înşişi  superiori  celor  dinainte. Au  învăţat  ordini  şi 

lucruri  de  şi-au  ars  ficaţii  dar  n-au  priceput  nici  ordinele 

nici lucrurile. Au dat vântului adevăratele leacuri:răbdarea, 

iertarea, bunătatea. Gândindu-se i-au zis să deschidă o cale. 

Pe drum i-au cerut să vină imediat un padişah. Padişah i se 

spune celui care este autentic padişah. Nimeni nu poate fi 

padişah datorită comorilor sau oştirilor. Padişahul trebuie să 

fie nemuritor ca în timpul măreţei domnii a religiei lui Ahmed. 

Adică să fie capabil să ia decizii, să dea ordine...

Traducere realizată de Ervin Ibraim

Povestea beduinului ºi a filosofului

---