Nicolaus olahus

34

ANTAL GYÖNGYVÉR

cu toată modestia şi neîncrederea autorului în propriul său talent, au o reală 

valoare artistică. 

  Lucrările  religioase  sunt  dogmatice  sau  didactice,  reprezentând  rodul, 

la bătrâneţe, al unei cucernicii niciodată dezminţite; religia este tărâmul unde 

sufletul lui Olahus sălăşluieşte, către care aspiră fiinţa sa chiar şi îndeplinind 

sarcinile aulice sau diplomatice cu care destinul de-a dreptul l-a împovărat. 

Le-a resimţit ca atare, între cele două stări de graţie suprapuse în făptura sa: 

pietatea şi hăruirea artistică. În acest sens, testamentul său este edificator, prin 

gând şi expresie.

---

II. OPERA LUI NICOLAUS OLAHUS

1. VERSURILE. OCAZIE ŞI MOTIVAŢIE ARTISTICĂ

Pasiunea pentru versuri se manifestă la Nicolaus Olahus încă din anii când 

frecventează  şcoala  capitulară  de  la  Oradea,  primele  traduceri  ale  sale  din 

poeţii clasici, apreciate de colegi şi de profesori, datând din această perioadă 

care, raportată la umanismul european, ar corespunde etapei de vulgarizare, 

de răspândire a operelor antice de referinţă. La Olahus şi în Europa, treapta 

superioară  a  umanismului  o  reprezintă,  însă,  scrierile  originale.  Totuşi, 

prinzând plăcerea traducerilor, Olahus, preocupat de autorii elini, se întoarce 

la  ele  cu  multă  râvnă  şi  mai  târziu,  bucurându-se  de  admiraţia  umaniştilor 

din anturajul său. Petrus Nannius, reprezentant de referinţă al umanismului 

belgian, profesor la universitatea “celor trei limbi” de la Louvain, el însuşi 

talentat  traducător,  îi  scrie  pe  14  octombrie  1536:  “Roadele  nopţilor  tale 

de  veghe  sunt  atât  de  savante,  încât  nu  plictisesc  niciodată  cititorul  […]. 

Nu trebuie să te sperii pentru că cele mai multe au fost traduse de Erasmus 

[…].  Am  comparat  valoarea  şi  iscusinţa  ambelor  traduceri  şi  m-am  mirat 

tare (aşa să mă iubească Dumnezeu!) că tu traduci toate cuvintele ca să nu 

vatămi  înţelesul  maximei  şi  formulezi  astfel  textul  obţinut,  încât  să  nu  fie 

omis nimic în traducere. Să-mi fie favorabili manii lui Erasmus, dar tu mi-ai 

părut mai aproape de text decât el” (93). Şi, ca unul care cunoaşte modestia 

şi  nemulţumirea  de  sine  a  “interlocutorului”  său,  adaugă,  pentru  a  fi  mai 

convingător:  “Într-o  atât  de  fericită  traducere,  am  găsit  totuşi  ceva,  ca  o 

chichiţă, să netezesc şi am notat acest ceva dedesubt. […] Mă temeam ca nu 

cumva, dacă nu voi fi notat nimic, să socoteşti că n-ai avut un prieten […]. 

Dar, cu cât urmăream mai stăruitor şi fără nici o îngăduinţă acest lucru, mă 

convingeam că volumaşele tale trebuiau încredinţate demult tiparului” (94).

 Între poeziile publicate de Stephanus Hegedüs din Codicele Olahus, o 

traducere  latină  din  Posidippus  (95)  vine  să  argumenteze  aceste  aprecieri. 

---

36

ANTAL GYÖNGYVÉR

Editorul propune spre comparaţie varianta latină a lui Hugo Grotius, reuşită, 

dar  eclipsată  de  cea  a  lui  Olahus.  O  lecţiune  în  limba  română  a  traducerii 

olahiene, considerată în paralel cu traducerea românească, realizată de Viorica 

Golinescu, a originalului grecesc, poate fi relevantă în acest sens: “Ce curs al 

vieţii  să  urmeze  cineva?  Marea  râvnă  şi  clocotul  evenimentelor  obişnuiesc 

să ţină forul în loc. În case, griji felurite, apoi muncile grele ale câmpului, în 

sfârşit, freamătul necontenit al mării. Dacă ai niscaiva avere departe de casă, 

îndată năvăleşte jaful peste toate; sărac de eşti, inima tristă-ţi rămâne. Nevastă 

dacă ţi-ai luat? Iarăşi, o mai mare grijă te chinuie. Neînsurat să fi rămas? La 

necaz singur vei fi. Copiii sunt o povară, dar viaţa orfană de ei nefericită este. 

Tinerii sunt neghiobi, bătrânii, fără vlagă. De-ar fi de ales, ai vrea să nu te fi 

născut ori, născut, ai vrea să te supui pe loc morţii” [t.n.]. Faţă de:

  “Ce cale a vieţii să aleagă un om? În agora află

   Doar certuri, belele. Şi chiar de rămâne acasă – 

   Doar osteneli; La ţară, necazuri. De pleacă pe mare, 

   E jale. De-i între străini, bogatul se înspăimântă.

   Iar dacă n-are nimica, i-e greu. De-i însurat, are grijă.

   Nevastă dacă nu are, cât de pustie i-e viaţa!

   Strădanie-nseamnă copiii. Fără ei viaţa e goală.

   Tinerii sunt fără minte; Cărunţii nu au putere. 

   Aşadar alege doar unul din relele care te-aşteaptă:

   Sau nu te naşte deloc, sau mori când de-abia te-ai născut!” (96)

 [De remarcat că în antologia amintită această poezie, căreia traducătoarea 

îi dă titlul Pesimistul, urmează după Optimistul lui Metrodoros, ca o poetică 

antiteză (pe care Olahus nu o traduce, nefiind pe gustul său stoic):  

  “Poţi să-ţi alegi orice cale în viaţă. În agora afli

  Faimă şi trebi înţelepte; de eşti acasă la tine,

  Te poţi odihni; şi la ţară viaţa-n natură e plăcută.

  Marea te îmbogăţeşte. Printre străini, bogat, tu ai faimă,

  Iar dacă nu ai avere, nimeni nu ştie. Nevasta

  Îţi face casa plăcută. Holteiul, ce viaţă uşoară!

   Copiii sunt dragostea ta. Dar fără ei nu ai grijă!

  Tinerii-s plini de putere. Cărunţii, demni de respect. 

  Nu eşti constrâns să alegi din două: de a nu te naşte

  Sau de-a muri cât mai iute. Orişice trai este bun.” (97) ]

 Stephanus Hegedüs precizează că Olahus a tradus şi alte poezii din elină 

(între care Hesiodi carmen de vitio et virtute) (98); deşi consideră meritorii 

aceste traduceri, nu le selectează pentru ediţia sa. 

---