Program naţional de protecţie integrată a plantelor pentru anii 2018-2027 Capitolul I dispoziții generale și terminologie 1

Analiza SWOT

Puncte tari	Oportunităţi
1) structură instituțională responsabilă de elaborarea politicii în domeniu; 2) acte normative care reglementează domeniile vizate; 3) structură instituțională responsabilă de implementarea politicilor statului; 4) instituții de învățămînt superior și mediu de specialitate; 5) instituții de cercetări științifice în domeniu; 6) cadre profesioniste, instruite la nivel local și internaţional; 7) structuri statale responsabile de instruirea privind elaborarea cadrului normativ și consultanță în domeniile vizate; 8) asistență din partea proiectelor europene și internaționale; 9) dotare tehnică; 10) conlucrare între structurile implicate în procesul de elaborare și promovare a politicilor pe domenii; 11) asistența experților străini; 12) școli de cîmppentru fermieri	1) capacități instituționale; 2) structuri statale de implementare a politicii; 3) agenție de consultanță în agricultură; 4) asociații de fermieri, patronate; 5) asistența experților internaţionali; 6) experienţa altor țări în domeniul protecției integrate a plantelor; 7) colaborarea între instituțiile naționale din domeniu cu cele de peste hotare; 8) comunicare pe intern; 9) acces la textele standardelor internaționale, precum: Codex Alimentarius, FAO, OEPP, Global GAP, HACCP, ISO etc.; 10) accesul la bazele informaţionale – FAO/OMS/OEPP; 11) direcții raionale pentru agricultură și alimentație; 12) rapoartele experţilor internaționali privind evaluarea și îmbunătățirea sistemului național în domeniile fitosanitar, protecţia plantelor, siguranța alimentelor de origine vegetală
Puncte slabe	Ameninţări
1) insuficienţă de specialiști calificați în teritoriu; 2) fluctuația cadrelor; 3) conlucrare insuficientă între structurile de nivel central și cele de nivel local; 4) mijloace financiare limitate pentru procurarea tehnicii şi echipamentelor pentru protecţia plantelor; 5) respectarea parțială de către producătorii agricoli a legislaţiei în domeniu; 6) procedura de penalizare incompletă privind sancționarea în cazul nerespectării de către producători a legislaţiei fitosanitare; 7) lipsa sistemului de analiză a riscului fitosanitar (cadru normativ, personal calificat, proceduri tehnice); 8) parcelarea suprafețelor agricole; 9) asigurarea insuficientă (limitată în spațiu) cu prognoze şi avertizări privind apariția focarelor; 10) lipsa unui sistem centralizat, asigurat cu staţii agrometeorologice automate, necesar prognozării apariţiei bolilor şi dăunătorilor în funcție de condiţiile climatice (temperatură, umiditate, suma temperaturilor active); 11) insuficiența locațiilor autorizate pentru controlul fitosanitar al mărfurilor importate; 12) lipsa sistemului informaţional automatizat	1) instabilitate politică; 2) restructurare instituțională continuă; 3) fluctuația cadrelor, 4) insuficiența locațiilor autorizate pentru controlul fitosanitar al mărfurilor importate; 5) responsabilitate scăzută a producătorilor agricoli privind respectarea cerințelor normative; 6) acces limitat la informație; 7) prezența pe piață și utilizarea produselor de uz fitosanitar contrafăcute; 8) riscul introducerii organismelor de carantină în procesul de import; 9) insuficienţa diseminării și propagării aplicării bunelor practici agricole

Secţiunea a 3-a. Cadrul normativ ce reglementează domeniul
23. Politica statului privind dezvoltarea economică a țării presupune un ansamblu de transformări cantitative, structurale și calitativeatît în domeniile economiei naționale, cercetării științifice,cît și în domeniul tehnologiilor de producție etc.

Dezvoltarea durabilă a agriculturii presupune o dezvoltare compatibilă cu mediul natural, pentru evitarea impactului negativ asupra generațiilor viitoare care implică interacțiunea a patru sisteme: economic, uman, ambiental și tehnologic, într-un proces de funcționare dinamic.

Obiectivul ce vizează protecția mediului ambiant și echilibrul ecologic este reglementat prin Legea nr. 1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecţia mediului înconjurător, act care prevede expres norme de protecţie a solului şi subsolului, apelor şi aerului de poluarea chimică, fizică şi biologică, de alte acţiuni care dereglează echilibrul ecologic, în contextul asigurării fiecărui om a dreptului la un mediu sănătos de viață, păstrării biodiversităţii şi genofondului, integrităţii sistemelor naturale.
24. Actele normative în domeniul fitosanitar reglementează politica statului de stabilire a relaţiilor economico-juridice privind organizarea şi desfăşurarea protecţiei plantelor, inclusiv a protecţiei integrate a plantelor, prevenirea introducerii şi răspîndirii în ţară a organismelor dăunătoare, reducerea pierderilor recoltelor şi obţinerea producţiei vegetale de calitate şi sigure, prevederi care fac obiectul Legii nr. 228 din 23 septembrie 2010 cu privire la protecţia plantelor şi la carantina fitosanitară.

Cadrul normativ naţional, armonizat la cerinţele Uniunii Europene, care asigură implementarea Legii prenotate reglementează cerinţe specifice în domeniul fitosanitar şi siguranţei alimentelor de origine vegetală prevăzute în Hotărîrea Guvernului nr. 558 din 22 iulie 2011 „Privind măsurile de urgenţă din domeniul fitosanitar pentru a preveni introducerea şi răspîndirea în Republica Moldova a unor organisme dăunătoare plantelor, produselor vegetale și altor bunuri conexe supuse regimului de carantină fitosanitară”, Hotărîrea Guvernului nr. 356 din 31 mai 2012 „Pentru aprobarea unor acte normative privind implementarea Legii nr. 228 din 23 septembrie 2010 cu privire la protecţia plantelor şi la carantina fitosanitară”, Hotărîrea Guvernului nr. 594 din 2 august 2011 „Cu privire la aprobarea Cerinţelor speciale pentru introducerea şi circulaţia plantelor, produselor vegetale şi altor obiecte pe teritoriul Republicii Moldova”.

25. În scopul atingerii unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii umane şi a intereselor consumatorului privind siguranţa alimentelor, ţinînd cont de diversitatea asigurării cu produse alimentare, inclusiv cu produse tradiţionale, asigurînd funcţionarea eficientă a pieţei interne, a fost adoptată Legea nr. 113 din 18 mai 2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor. În vederea implementării Legii nominalizate, Guvernul a aprobat un şir de acte normative: Hotărîrea Guvernului nr. 370 din 27 mai 2014 „Cu privire la aprobarea Metodologiei de planificare a controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător din domeniile siguranţei produselor alimentare, sanitar-veterinar, fitosanitar, semincer, managementului produselor de uz fitosanitar şi fertilizanţilor în baza analizei criteriilor de risc”, Hotărîrea Guvernului nr. 51 din 16 ianuarie 2013 „Privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor”,Hotărîrea Guvernului nr. 1191 din 23 decembrie 2010 „Cu privire la aprobarea Regulamentului sanitar privind limitele maxime admise de reziduuri ale produselor de uz fitosanitar din sau de pe produse alimentare şi hrană de origine vegetală şi animală pentru animale”.
26. La nivel naţional, asigurarea controlului asupra respectării conţinutului de nitraţi în produsele de origine vegetală se realizează în baza Hotărîrii Guvernului nr. 115 din 8 februarie 2013 „Privind controlul nitraților în produsele alimentare de origine vegetală”, iar controlul de stat asupra siguranţei produselor vegetale la compartimentul „reziduuri de pesticide” se realizează de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor conform Programului naţional de monitorizare a reziduurilor de pesticide şi a conţinutului de nitraţi în produsele alimentare de origine vegetală pentru anii 2015-2020, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 567 din 16 iulie 2014.
27. Politica de stat privind managementul în sfera activităţii cu produse de uz fitosanitar şi cu fertilizanţi, reglementarea condiţiilor de omologare, fabricare, import, transportare, depozitare, comercializare şi utilizare inofensivă pentru om, animale şi mediu, controlul de stat asupra respectării legislaţiei, drepturile şi obligaţiile întreprinderilor, instituţiilor sînt reglementate de Legea nr. 119-XV din 22 iunie 2004 cu privire la produsele de uz fitosanitar şi la fertilizanţi. Activităţile cu produsele de uz fitosanitar şi fertilizanţi sînt prevăzute într-un şir de acte normative, precum Regulamentul cu privire la importul, stocarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1045 din 5 octombrie 2005, Regulamentul privind atestarea şi omologarea de stat a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor pentru utilizare în agricultură şi silvicultură, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1307 din 12 decembrie 2005, Regulamentul privind gestionarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor în economia naţională, aprobat prin ordinul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare nr. 231 din 28 noiembrie 2003.
28.Relațiile de colaborare a Republicii Moldova cu structurile internaţionale în domeniul protecţiei plantelor sînt reglementate prin Legea nr. 926-XIV din 13 aprilie 2000 despre aderarea Republicii Moldova la Convenţia Internaţională pentru Protecţia Plantelor, cu amendamente, prin Legea nr. 16-XVI din 10 februarie 2006 privind aderarea Republicii Moldova la Convenţia pentru crearea Organizaţiei Europene şi Mediteraneene pentru Protecţia Plantelor, precum şi prin diverse acorduri bilaterale dintre Guvernul Republicii Moldova şi guvernele altor state privind cooperarea în domeniul protecţiei plantelor şi carantinei fitosanitare, pentru dezvoltarea relaţiilor comerciale cu alte state.
Secțiunea a 4-a. Structura instituţională
29. Activitățile în domeniul protecției plantelor la nivel naţional (figura 2) sînt realizate de următoarele structuri:

Domeniul protecției plantelor




Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor

Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

Academia de Științe a Moldovei

Agenția Națională de Dezvoltare Rurală

Universitatea Agrară de Stat din Moldova




Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor

Î.S. Centrul Național de Verificare și Certificare a Producției Vegetale și Solului



Institutul de Pedologie, Agrochimie și Protecție a Solului „Nicolae Dimo”



Î.S. Centrul de Stat pentru Atestarea și Omologarea Produselor de Uz Fitosanitar și a Fertilizanților



Institutul de Fitotehnie „Porumbeni”



Institutul de Cercetări pentru Culturile de Cîmp „Selecția”

Î.S. Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro”

Î.S. „Protecția Plantelor”


Institutul Științifico-Practic de Horticultură și Tehnologii Alimentare



Figura 2
30. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, în calitate de organ central de specialitate, are misiunea de elaborare şi promovare a politicii de stat în domeniile protecției plantelor, carantinei fitosanitare, managementului produselor de uz fitosanitar și al fertilizanților, siguranței alimentelor de origine vegetală, pentru asigurarea dezvoltării, sporirii productivităţii şi competitivităţii sectorului agroindustrial.
31.În vederea implementării politicii statului în domeniile de reglementare, în anul 2013 a fost creată Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, ca autoritate administrativă subordonată Guvernului:

1) în structura Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, activitățile în domeniile date se realizează de către specialiștii a două direcţii: Protecţia şi sănătatea plantelor şi Controlul produselor de uz fitosanitar şi fertilizanţi, inclusiv de specialiştii subdiviziunilor raionale/municipale pentru siguranţa alimentelor;

2) în scopul realizării atribuţiilor funcţionale, Direcţia protecţia şi sănătatea plantelor este constituită dinSecţia carantina internă, Serviciul carantina externă, Serviciul supraveghere fitosanitară şi înregistrarea producătorilor, Serviciul monitoring fitosanitar şi managementul crizelor. Direcția exercită controlul şi supravegherea respectării de către operatori a legislaţiei în domeniu; identifică, dispune localizarea și lichidarea focarelor organismelor de carantină şi extrem de periculoase; monitorizează și prognozează dezvoltarea organismelor dăunătoare şi recomandă măsuri de combatere a acestora; elaborează şi editează pronosticul anual și trimestrial al răspîndirii dăunătorilor şi bolilor principale ale culturilor agricole; asigură controlul fitosanitar al plantelor, produselor vegetale şi al altor bunuri conexe supuse regimului de carantină fitosanitară, inclusiv importate, exportate și reexportate;

3) în scopul minimizării impactului asupra consumatorilor,componentelor mediului şi în scopul asigurării inofensivităţii producţiei agricole vegetale,gestionarea produselor de uz fitosanitar şi al fertilizanţiloreste atribuită Direcţiei controlul produselor de uz fitosanitar şi fertilizanţi, cu două subdiviziuni responsabile.

32. Academia de Ştiinţe a Moldovei este o instituţie publică de interes naţional în sfera ştiinţei și inovării, care asigură organizarea şi efectuarea cercetărilor ştiinţifice fundamentale şi aplicative referitor la dezvoltarea naturii, omului şi societăţii, elaborarea şi implementarea tehnologiilor avansate în vederea dezvoltării economice, sociale şi spirituale a ţării.
33. În cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei activitățile de cercetare și inovare în domeniul agricol sînt reprezentate de Secţia știinţele agricole, care coordonează activităţile de cercetare ale instituţiilor de profil.
34. Sistemul de cercetare-inovare din domeniul protecţiei plantelor este reprezentat de cinci instituţii ştiinţifice şi trei întreprinderi de stat, inclusiv:

1) Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor cu laboratoarele de „Fitopatologie șibiotehnologie”, „Entomologie şi biocenologie”, „Prognoze şi analize fitosanitare”, „Fitofarmacie şi ecotoxicologie”, „Sinteza şi evaluarea atractanţilor”, „Protecţiaintegrată a plantelor”, în cadrul cărora se realizează cercetări științifice fundamentale și practice, producţia mijloacelor biologice de protecţie a plantelor cu elaborarea recomandărilor de aplicare.

Tematica cercetărilor ştiinţifice se axează pe:

a) izolarea, identificarea şi determinarea particularităţilor biologice ale agenților fitopatogeni și biologici, cu perspectivă de utilizare a acestora în combaterea organismelor dăunătoare;

b) determinarea structurii şi a mecanismelor de interacţiune a componenţilor utili şi dăunători în agrocenoze, impactul tehnologiilor agricole asupra indicilor cantitativi şi calitativi ai plantelor de cultură, precum şi asupra elementelor principale ale agro- şi ecosistemelor;

c) elaborarea metodelor de prognoză a dezvoltării bolilor și dăunătorilor pentru sistemele de protecție integrată a culturilor agricole, precum și elaborarea tehnologiilor de pronosticare şi semnalare a apariției organismelor dăunătoare;

d) tehnologii de producţie şi aplicare a mijloacelor alternative (entomofagi și substanțe biologic active) pentru combaterea organismelor dăunătoare în agrocenoze, efectuarea testării produselor de uz fitosanitar în scopul omologării;

e) testarea şi implementarea sistemelor de protecţie integrată a culturilor pomicole, viticole, legumicole şi de cîmp și a cerinţelor tehnice de proiectare şi creare a utilajului tehnologic, a maşinilor pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare;

f) determinarea proprietăţilor chimice şi acțiunii biologice a substanţelor biologic active;

h) elaborarea schemelor de sinteză a atractanților, producţie şi aplicare în sistemele de agricultură ecologică;

2)monitorizarea şi cercetarea organismelor dăunătoare ale culturilor agricole, elaborarea și implementarea sistemelor de protecţie integrată a plantelor separat pe culturi, publicarea rezultatelor obţinute, activități de ameliorare a soiurilor şi hibrizilor culturilor de cîmp, a materialului săditor pomicol și viticol în scopul obținerii soiurilor/hibrizilor rezistente/rezistenți la secetă, boli şi dăunători, cesînt realizate de către instituțiile de profil, precum: Institutul de Cercetări pentru Culturile de Cîmp„Selecţia”, Institutul de Fitotehnie „Porumbeni” și Institutul Științifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare. Instituțiile menționate efectuează cercetări-testări-experimentări în condiţii de cîmp pe parcele experimentale în vederea stabilirii şi/sau confirmării eficienţei biologice a unui nou produs prezentat spre omologare, în raport cu produsele omologate;

3) cercetările ştiinţifice în domeniile sporirii fertilităţii solului, optimizării regimului nutritiv al solului, productivităţii culturilor agricole prin implementarea sistemelor de fertilizare inofensive mediului, ce se realizează la nivel naţional de către specialiştii Institutului de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo”, Laboratorul „Calitatea solului, plantelor și a fertilizanților”;

4) Î.S. Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro”, ce elaborează și produce mijloace tehnice pentru mecanizarea agriculturii şi industriei prelucrătoare, sisteme de maşini pentru protecţia plantaţiilor viticole, pomicole, nucifere şi a culturilor de cîmp, inclusiv pe teren protejat;

5) Î.S. „Centrul de Stat pentru Atestarea şi Omologarea Produselor de Uz Fitosanitar şi a Fertilizanţilor”, ce asigură organizarea, coordonarea şi controlul asupra procesului de cercetare-testare-experimentare de stat a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor în vederea omologării, elaborării şi publicării Registrului de stat al produselor de uz fitosanitar şi al fertilizanţilor;

6) Î.S. „Protecţia Plantelor”, ce asigură efectuarea tratamentelor fitosanitare pentru combaterea organismelor dăunătoare cu dezvoltare în masă, în fîşiile forestiere adiacente traseelor naţionale şi alte terenuri din gestiunea statului. În componenţa întreprinderii activează două laboratoare de producţie a mijloacelor biologice de protecţie a plantelor, amplasate în oraşele Soroca și Cahul.
35. În cadrul instituţiilor de cercetări ştiinţifice de profil, începînd cu anul 2001 s-a conturat o tendinţă de diminuare cu 42% a numărului de cadre antrenate în activităţile de cercetare. Din numărul total al cercetătorilor ştiinţifici – cca 300 de persoane, peste 50% au o vîrstă medie cuprinsă între 50 şi 60 de ani. Lipsa motivării tinerilor specialişti de încadrare în domeniul cercetării este cauzată de austeritatea bugetară permanentă, care limitează ponderea mijloacelor financiare pentru dezvoltarea instituţiilor de cercetare-inovare şi garantarea unor salarii decente. Ca urmare a acestei situaţii, se atestă reducerea volumului de cercetări, dotarea limitată şi inaccesibilitatea procurării utilajului performant, reducerea atractivităţii acestui domeniu pentrutinerii specialişti.
36. Sistemul educaţional în domeniul protecţiei plantelor este reprezentat de instituţia deînvăţămînt superior – Universitatea Agrară de Stat din Moldova (UASM), al cărei obiectiv este pregătirea specialiştilor în domeniul agriculturii, inclusiv la specialităţile Protecţia plantelor, Agronomie, Horticultură, Viticultură şi vinificaţie, Silvicultură şi grădini publice. Cursul la specialitatea Protecţia plantelor se realizează în trei cicluri: general, masterat și doctorat. Primul ciclu de patru ani de studii cuprinde 13 discipline – patru cu profil entomologic, patrucu profil fitopatologic, patrucu profilul protecţie a plantelor şi unul normativ. La ciclul II (masterat), la specialitatea Protecţia integrată a agroecosistemelor se predau șapte discipline, inclusiv trei cu profil entomologic, două cu profil fitopatologic şi două cu profilul protecţia integrată a plantelor.
37. Pentru pregătirea specialiştilor în domeniul agriculturii în țară activează patru colegii, în cadrul cărora se pregătesc agronomi cu studii medii de specialitate. În vederea optimizării sistemului educaţional mediu de specialitate, Guvernul a întreprins măsuri de creare a două instituţii publice – Centrul de Excelenţă în Viticultură şi Vinificaţie din Chișinău şi Centrul de Excelenţă în Horticultură și Tehnologii Agricole din Țaul.
38.Pentru dezvoltarea durabilă a comunităților rurale, în Republica Moldova a fost creată și activează Agenţia Naţională de Dezvoltare Rurală (ACSA), care are ca scop instituirea şi dezvoltarea unei reţele profesionale de prestatori de servicii de informare, consultanţă şi instruire a producătorilor agricoli. Agenţia Naţională de Dezvoltare Rurală dispune de 33 decentre regionale şi locale de consultanţă, amplasate în majoritatea raioanelor, în care activează 68 de consultanţi regionali şi 140 de consultanţi locali. Dintre aceştia, 33 sînt specializaţi în protecţia integrată a plantelor.
39.Prin intermediul programelor de instruire,consultanţii Agenţiei Naţionale de Dezvoltare Rurală asigură şcolarizarea consultanţilor locali din subdiviziunile teritoriale ale agenției, inclusiv pe baza loturilor demonstrative înfiinţate de agenție, de instituţiile de cercetări ştiinţifice sau de centrele de instruire şi excelenţă din ţară, România, Polonia, Cehia, Franţa, Grecia şi Israel.
40. Politica de stat în domeniul agriculturii, promovată de Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, la nivel teritorial este implementată de către direcţiile raionale agricultură şi alimentaţie în colaborare cu organele administraţiei publice locale. Activitatea de bază a direcţiilor raionale agricultură şi alimentaţie constă în asigurarea utilizării eficiente a resurselor agricole din punct de vedere economic şi ecologic, promovarea agriculturii durabile, consolidarea terenurilor agricole parcelate, cooperarea operatorilor agricoli în vederea utilizării tehnologiilor avansate şi sporirii productivităţii sectorului agroalimentar prin implementarea proiectelor investiţionale.
41. Actualmente în Republica Moldova lipsește sistemul de perfecționare profesională a specialiştilor în domeniile fitosanitar, protecţia plantelor, managementul produselor de uz fitosanitar şi al fertilizanţilor, precum și pentru alte segmente ce ţin de sectorul agricol.
42. Activitățile privind verificarea corespunderii plantelor, produselor vegetale și bunurilor conexe cerințelor fitosanitare, a respectării normelor de inofensivitate, certificarea calității materialului semincer, a produselor de uz fitosanitar și a fertilizanților sînt realizate de laboratoarele din cadrul:

1) Î.S. „Centrul Naţional de Verificare şi Certificare a Producţiei Vegetale şi Solului”, care efectuează testări pe compartimentele:

a) Laboratorul de încercări morfobiometrice– entomologie, ierbologie, nematologie;

b) Laboratorul de încercări microbiologice – micologie, bacteriologie și virusologie, acreditate conform standardului SM SR EN ISO/CEI 17025:2006 în sistemul național de acreditare MOLDAC, precum și cel internațional RENAR.

c) Laboratorul de biologie moleculară pentru detectarea organismelor modificate genetic, acreditat conform standardului SM SR EN ISO/CEI 17025:2006;

d) Laboratorul pentru determinarea reziduurilor de pesticide în plante și produse vegetale, acreditat de către organismul național de acreditare MOLDAC și cel internațional RENAR;

e) Laboratorul de testare şi certificare a seminţelor, acreditat conform standardului SM SR EN ISO/CEI 17025:2006 în sistemul național de acreditare MOLDAC, precum și cel internațional ISTA;

2) Î.S. „Centrul de Stat pentru Atestarea şi Omologarea Produselor de Uz Fitosanitar”, în care activează Laboratorul „Atestarea şi controlul calităţii pesticidelor” pentru efectuarea controlului calității pesticidelor importate şi utilizate în Republica Moldova, determinării reziduurilor de pesticide în produsele vegetale, apă și sol, elaborarea și adaptarea metodelor de analiză pentru determinarea ingredientelor active ale pesticidelor.

Evaluarea conformității fertilizanților se realizează de către organisme de certificare, acreditate conform standardului SM SR EN ISO/CEI 17065:2013.