Universitatea de stat din moldova

 
 
113 
 
„de  două  sau  mai  multe  persoane”  nu  este  nici  pe  departe  echivalentul  noţiunilor  „participaţie 
simplă” sau „participaţie complexă, presupunând coautoratul”. Dacă legiuitorul ar fi dorit, ar fi 
utilizat  în  normele  Părţii  Speciale  a  Codului  penal  sintagma  „prin  participaţie  simplă  sau 
complexă” [14, p.9]. 
Cu referire la prima ipoteză a circumstanţei agravante de la lit.b) alin.(2) art.189 CP RM – 
săvârşirea şantajului în coautorat, în practica judiciară au fost reţinute următoarele speţe: De la 
sfârşitul lunii aprilie 2007 până la 29 iunie 2007, B.R. şi C.A. (sublinierea ne aparţine – n.a.), din 
interes material, urmărind  scopul  dobândirii prin  şantaj  a mijloacelor  băneşti de la  V.D., sub 
pretextul  că  ultimul  l-a  denunţat  la  poliţie  pe  I.V.  pentru  păstrarea  drogurilor,  au  cerut  de  la 
V.D., prin ameninţare cu violenţa şi cu moartea, mijloace băneşti în sumă de 1000 dolari SUA. 
Apreciind ameninţările ca fiind reale şi realizabile, V.D. a căzut de acord să le achite suma de 
5000 lei şi  pe parcursul lunii  mai 2007 le-a transmis, în  rate, lui  B.R. şi C.A. bani  în  sumă de 
4000 lei. La 29 iunie 2009 B.R. şi C.A. au fost reţinuţi în flagrant, după ce au primit de la V.D.  
bani în sumă de 1000 lei [34]; • În perioada 19 decembrie – 22 decembrie 2007, D.A., în urma 
unei  înţelegeri  prealabile  cu  M.I.  şi  V.A.  (sublinierea  ne  aparţine  –  n.a.),  l-au    şantajat  în 
repetate rânduri pe J.I. şi au cerut de la acesta, ameninţîndu-l pe el şi pe familia sa cu răfuială 
fizică, să le transmită bani în sumă de 700 euro. Ulterior, la data de 22 decembrie 2007, pe la 
orele 14:00,  D.A., M.I. şi V.A., aflându-se în faţa magazinului „Fidesco” de pe bd. Mircea cel 
Bătrân, mun. Chişinău, au primit de la J.I. bani în sumă de 250 euro, moment în care au fost 
reţinuţi în flagrant [35].  
Deşi în ultima speţă instanţa a reţinut înţelegerea prealabilă între coautori, menţionăm lipsa 
unei  relevanţe  la  încadrare;  or,  spre  deosebire  de  componenţa  de  extorcare  din  Codul  penal  al 
Federaţiei  Ruse  (lit.a)  alin.(2)  art.163  –  „Extorcarea  săvârşită  de  un  grup  de  persoane  prin 
înţelegere  prealabilă”),  legiuitorul  autohton  nu  stabileşte  condiţia  unei  înţelegeri  prealabile. 
Totuşi, aşa cum ne sugerează Plenul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova în Hotă-
rârea  nr.16/2005,  existenţa  înţelegerii  prealabile  între  coautori  trebuie  luată  în  consideraţie  la 
individualizarea  pedepsei,  în  sensul  agravării  ei.  Aceasta  deoarece  o  planificare  prealabilă,  cu 
repartizarea rolurilor, sporeşte considerabil potenţialul de atingere a rezultatului infracţional.  
Pentru  a  fi  în  prezenţa  circumstanţei  agravante  analizate,  şi  anume:  în  ipoteza  comiterii 
şantajului în coautorat, este nevoie de participarea nemijlocită a fiecărui făptuitor la executarea 
totală  sau  parţială  a  laturii  obiective  a  infracţiunii.  Aşadar,  este  important  ca  fiecare  dintre 
făptuitori  să  îndeplinească  cel  puţin  o  parte  din  latura  obiectivă.  În  acestă  ipoteză,  suntem  în 
prezenţa executării parţiale de către fiecare participant a laturii obiective a infracţiunii de şantaj. 
De exemplu, fundamentându-ne pe faptul că infracţiunea de şantaj este una complexă, pentru a fi 

---

 
 
114 
 
în prezenţa coautoratului, este suficient ca o persoană să înainteze cererea, iar cealaltă persoană 
să  realizeze  acţiunea  adiacentă,  indiferent  de  manifestarea  ei:  ameninţare,  aplicarea  violenţei, 
distrugerea  sau  deteriorarea  bunurilor  etc.  De  asemenea,  ca  autor  al  şantajului  trebuie  să  fie 
recunoscută nu doar persoana care ameninţă sau aplică violenţa, dar şi persoana care era prezentă 
la  săvârşirea  acţiunii  adiacente,  sugerându-i  victimei  superioritatea  numerică  a  făptuitorilor, 
creând artificial iluzia ineficienţei unei împotriviri. 
Persoanele  care  numai  au  contribuit  la  săvârşirea  infracţiunii  în  calitate  de  organizatori, 
instigatori  sau  complici  nu  pot  cădea  sub  incidenţa  circumstanţei  agravante  „de  două  sau  mai 
multe persoane”. Acestea vor răspunde pentru participaţie la şantaj, cu referire la art.42 alin.(3), 
(4) sau (5) CP RM.  
În  alt  context,  odată  ce  prima  ipoteză  –  şantajul  a  fost  săvârşit  în  coautorat  (inclusiv 
coautorat  cu  repartizarea  rolurilor),  deci  cade  sub  incidenţa  art.44  CP  RM  –  „Participaţia  sim-
plă”,  este  cazul  să  remarcăm  că  circumstanţa  agravantă  de  la  art.77  alin.(1)  lit.c)  CP  RM  – 
„săvârşirea  infracţiunii  prin  orice  formă  de  participaţie”  –  nu  va  fi  reţinută  la  individualizarea 
pedepsei,  avându-se  în  vedere  prevederea  de  la  alin.(2)  art.77  CP  RM,  potrivit  căreia,  dacă 
circumstanţele  agravante  de  la  alin.(1)  sunt  prevăzute  la  articolele  corespunzătoare  din  Partea 
Specială a Codului penal în calitate de semne ale acestor componenţe de infracţiuni, ele nu pot fi 
concomitent considerate drept circumstanţe agravante. 
Cea de-a doua ipoteză pe care ne-o oferă pct.18 al Hotărârii Plenului CSJ a RM nr.16/2005 
vizează comiterea şantajului de către o persoană, care întruneşte semnele subiectului infracţiunii, 
în comun cu o persoană, care nu întruneşte aceste semne. Această variantă se include în concep-
tul de comitere a şantajului „de două sau mai multe persoane”, deoarece legiuitorul cere o simplă 
cooperare  materială,  fără  a  lua  în  consideraţie  dacă  sunt  întrunite  sau  nu  semnele  subiectului 
infracţiunii. Persoana iresponsabilă sau care nu are vârsta tragerii la răspundere penală facilitează 
persoanei care întruneşte semnele subiectului infracţiunii săvârşirea şantajului, exact ca un grup 
constituit  numai  din  subiecţi.  Astfel  de  infracţiuni  sunt  obiectiv  percepute  de  către  victimă  în 
calitate  de  infracţiuni  comise  în  grup,  motiv  din  care,  în  asemenea  circumstanţe,  pluralitatea 
faptică a  făptuitorilor va avea  o mai mare influenţă motivaţională asupra voinţei  victimei  de a 
executa cerinţele patrimoniale decât în situaţia în care subiectul ar acţiona de sine stătător.  
Cu  referire  la  cea  de-a  treia  ipoteză  –  săvârşirea  şantajului  de  către  o  persoană,  care 
întruneşte semnele subiectului  infracţiunii, prin  intermediul unei  persoane, care cu bună-ştiinţă 
nu este pasibilă de răspundere penală – consemnăm incidenţa: 

---