78
CP RM. La 18 decembrie 2005, aproximativ la orele 20:00, S.M., aflându-se împreună cu Ş.L. în
ascensorul blocului II al casei de locuit situat pe str.Mircea cel Bătrân nr.11, mun. Chiţinău,
fiind în stare de ebrietate alcoolică, cu scopul de a o şantaja pe Ş.L., intenţionat a stopat
ascensorul şi, prin constrângere psihică, profitând de starea de neputinţă a victimei,
condiţionată de spaţiul închis al ascensorului, a ameninţat-o cu săvârşirea violului asupra ei.
După care i-a luat telefonul mobil „Nokia -1110” estimat la preţul de 1000 lei. Dar, neavând
posibilitatea de a-l poseda, peste un scurt timp i l-a restituit. Iar pentru a nu-i aplica violenţa
(sublinierea ne aparţine
– n.a.)
i-a cerut bani în sumă de 1000 lei, pe care victima urma să-i
transmită la scara casei, după ieşirea din ascensor [124].
Observăm că în
acest caz a fost posibil
de încadrat fapta drept şantaj doar în legătură cu faptul că acţiunea principală – cerinţa de a se
transmite bani în sumă de 1000 lei – a fost însoţită şi de ameninţarea cu aplicarea violenţei
(acţiunea adiacentă). Această încadrare se referă, însă, la ultimul episod din speţă, deoarece fapta
în ansamblu constituie, considerăm, un concurs de infracţiuni. Aceasta deoarece, aşa cum rezultă
din speţă, făptuitorul iniţial a urmărit obţinerea imediată a bunurilor, deposedând victima de
telefonul mobil, pe care i l-a întors neavând posibilitatea de a-l poseda, deci din cauze
independente de voinţa lui, făptuitorul nu a putut să dispună de bun, motiv pentru care acţiunile
lui trebuie să fie încadrate, pe acest episod, drept tentativă de jaf. Următorul episod apare în speţă
ca urmare a intenţiei supravenite a făptuitorului de a obţine anumite bunuri (1000 lei) în viitor
(după ieşirea din ascensor, la scara casei), iar acţiunile lui în acest caz corespund elementelor
constitutive ale infracţiunii de şantaj.
În alt context, trebuie să facem o distincţie dintre conţinutul normativ al ameninţării cu
aplicarea violenţei şi conţinutul faptic al acesteia. Astfel, dacă conţinutul normativ al ameninţării
în cazul şantajului nu este concretizat în norma de incriminare, atunci nu este exclus ca
conţinutul faptic al ameninţării să fie unul atât neconcretizat, cât şi concretizat (ameninţare cu
omor, ameninţare cu aplicarea vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii). Astfel
privite lucrurile, în ipoteza ameninţării cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
în virtutea concurenţei dintre o parte şi un întreg (art.118 CP RM), se va aplica numai alin.(1)
art.189 CP RM, nefiind necesară încadrarea suplimentară în conformitate cu art.155 CP RM –
„Ameninţarea cu omor sau cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii”. În acelaşi
timp, nu putem face abstracţie de la faptul că, în ipoteza ameninţării cu moartea, fapta implică o
încadrare în conformitate cu varianta agravată prevăzută la lit.d) alin.(2) art.189 CP RM.
Dat fiind faptul că ameninţarea cu aplicarea violenţei este incidentă şi infracţiunii de jaf
(alin.(2) lit.e) art.187 CP RM) şi infracţiunii de tâlhărie (alin.(1) art.188 CP RM), apare necesi-