149
Astfel, potrivit pct.15 al Hotărârii Plenului CSJ a RM nr.16/2005 în sensul dispoziţiei de la
art.189 alin.(4) CP RM, săvârsirea răpirii presupune succesiunea următoarelor acţiuni: 1) captu-
rarea victimei; 2) luarea, în pofida voinţei, şi deplasarea victimei de la locul permanent sau
provizoriu (locul de trai, de muncă, de odihnă, de tratament etc.); 3) reţinerea victimei, inclusiv
cu privarea deplină de libertate. Aceeaşi acţiune prejudiciabilă este caracteristică şi răpirii
minorului de către rudele apropiate. Chiar dacă între cele două incriminări există puncte evidente
de tangenţă, nu putem nega că linia esenţială de demarcare dintre art.164 şi art.164
1
CP RM
constă în:
calitatea subiectului special al ultimei infracţiuni, şi anume – ruda apropiată a
victimei, precum şi în
calitatea specială a victimei infracţiunii – minorul, adică persoana având
vârsta până la 18 ani. Astfel, în acord cu prevederile de la art.116 CP RM, între art.164 şi
art.164
1
CP RM există o concurenţă dintre norma generală şi norma specială. Dat fiind
identificarea acestor diferenţe, profesorul S.Brînză, în una dintre publicaţiile sale [12, p.6],
răspunzând la întrebarea privind cuprinderea art.164
1
CP RM
de varianta agravată prevăzută la
lit.f) alin.(2) art.145 CP RM – „Omorul intenţionat săvârşit cu răpirea sau luarea persoanei în
calitate de ostatic”, neagă aplicabilitatea agravantei în ipoteza omorului săvârşit cu răpirea
minorului de către rudele apropiate. Concluzia respectivă este fundamentată şi de regula stabilită
la alin.(2) art.3 CP RM: este interzisă interpretarea extensivă defavorabilă a legii penale. De
aceea, consemnând ca viabile argumentele invocate de către autorul vizat, ţinând
cont şi de faptul
că ipoteza prevăzută la lit.f) alin.(2) art.145 CP RM nu diferă de prevederea de la alin.(4) art.189
CP RM decât prin infracţiunea-scop, considerăm că alin.(4) art.189 CP RM nu poate absorbi
răpirea minorului de către rudele apropiate, motiv pentru care recomandăm aplicarea concursului
de infracţiuni dintre art.164
1
şi art.189 CP RM.
În legătură cu faptul că reţinerea victimei, inclusiv cu privarea deplină de libertate a
acesteia, reprezintă o etapă caracteristică modalităţii acţiunii adiacente a variantei agravate
prevăzute la alin.(4) art.189 CP RM, prezintă interes şi soluţionarea problemei privind aplicarea
răspunderii penale în ipotezele de mai jos:
- înaintarea cerinţelor cu caracter patrimonial însoţită de una dintre modalităţile acţiunii
adiacente a şantajului, cu excepţia celei prevăzute la alin.(4) art.189 CP RM, săvârşită cu
privarea ilegală de libertate a proprietarului, posesorului sau deţinătorului, a rudelor sau
apropiaţilor acestora;
- înaintarea cerinţelor cu caracter patrimonial sau a uneia dintre modalităţile acţiunii
adiacente a şantajului însoţită de privaţiunea ilegală de libertate a proprietarului, posesorului sau
deţinătorului, a rudelor sau apropiaţilor acestora.