22 mai – ziua internaţională a biodiversităŢII



Yüklə 13,04 Kb.
tarix06.05.2018
ölçüsü13,04 Kb.

22 MAI – ZIUA INTERNAŢIONALĂ A BIODIVERSITĂŢII
În concordanţă cu hotărârea Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (O.N.U.) care, la 20 decembrie 2000, a proclamat data adoptării Convenţiei pentru Diversitate Biologică – 22 mai, anual în această zi se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Biodiversităţii.

Diversitatea biologică reprezintă o particularitate specifică a planetei noastre, care asigură funcţionalitatea optimă a ecosistemelor, existenţa şi dezvoltarea biosferei în general.

Flora Republicii Moldova include cca. 5513 specii de plante, inclusiv plante superioare – 1989 specii, plante inferioare – 3524 specii. După compoziţia floristică cele mai bogate sînt ecosistemele forestiere (peste 850 de specii), apoi cele de stepă (peste 600 de specii), luncă (cca. 650 de specii), petrofite (cca.250 de specii), acvatice şi palustre (cca. 160 de specii) etc. Diversitatea vastă a speciilor şi grupelor ecologice este determinată atît de variabilitatea biotopică, ce include condiţii ecologice cu diverşi indici de temperatură, umiditate, reacţie a solului.

Lumea animală constituie cca. 14800 de specii de animale (461 de specii de animale vertebrate şi 14339 de specii de animale nevertebrate). Fauna vertebratelor include 70 de specii de mamifere, 281 de specii de păsări, 14 specii de reptile, 14 specii de amfibieni şi 82 de specii de peşti.

Din nefericire, o mare parte din speciile de plante şi animale deja a nimerit în categoria celor rare şi pe cale de dispariţie. În prezent sînt evidenţiate speciile rare, luate sub ocrotirea statului, în număr de 484 de taxoni, dintre care 242 au fost incluse în cartea Roşie a Republicii Moldova, inclusiv: 117 specii de plante, 9 specii de ciuperci şi 116 specii de animale.

Unele specii pe cale de dispariţie care vieţuiesc pe teritoriul Republicii Moldova sînt incluse în Cartea Roşie Europeană: plante – papucul-venerei, ciulinul de baltă; mamifere – nurca europeană, popîndăul comun, popîndăul cu pete; păsări – raţa roşie, acvila ţipătoare mare, vînturelul mic, cristelul; reptile – vipera de stepă; peşti – fusarul, lostriţa, nisetrul; insecte – calosoma mirositoare, croitorul stejarului.

Cele mai importante arii de concentrare a speciilor de plante şi animale periclitate şi vulnerabile sînt pădurile de fag, gorun şi stejar pedunculat, unde s-au păstrat mai multe suprafeţe cu vegetaţie spontană (rezervaţiile „Codru”, „Plaiul Fagului”, „Pădurea Domnească”, „Iagorlîc”, masivul de pădure „Orhei”), unde vieţuiesc specii periclitate, cum ar fi jderul de pădure, pisica sălbatică, acvila ţipătoare mare, acvila ţipătoare mică, acvila mică, broasca ţestoasă de baltă, vipera comună, şarpele de alun etc.

Semnificativ e şi faptul că suprafaţa ocupată de ecosistemele naturale, inclusiv cele acvatice (lacustre, palustre, fluviale), nu depăşeşte 15% din toată suprafaţa teritoriului republicii.

Astfel, actualmente problema conservării diversităţii biologice depăşeşte limitele problemelor ştiinţifice şi se concentrează la nivelul problemelor stringente ale statelor şi instituţiilor internaţionale, obiective care sînt menite să asigure condiţii favorabile populaţiei.

Unul dintre documentele importante ce reglementează această activitate este Convenţia cu privire la diversitatea biologică (Rio de Janeiro, 1992). Convenţia solicită statelor să acorde o atenţie sporită activităţilor de conservare a biodiversităţii în habitatele naturale, utilizării raţionale a resurselor biologice, restaurării ecosistemelor degradate şi speciilor periclitate, controlului strict asupra procedeelor biotehnologice şi de introducere a speciilor alohtone, elaborării reţelei ecologice naţionale şi cadrului legislativ instituţional adecvat etc.

Republica Moldova a ratificat convenţia în cauză în anul 1995.

Suprafaţa ariilor naturale protejate de stat constituie în prezent 66467 ha sau 1,96% din teritoriul naţional.

Dezechilibrul ecologic, situaţia socio-economică actuală, exploatarea intensivă şi extensivă a resurselor naturale şi a întregului spaţiu vital al republicii impun urgentarea identificării, recunoaşterii şi dezvoltării Reţelei Ecologice Naţionale (REN), care ar cuprinde reţeaua tuturor ariilor protejate, geosistemele şi ecosistemele reprezentative naturale, care s-au păstrat în diferite regiuni landşaftice ale ţării. Crearea Reţelei Ecologice Naţionale va contribui evident la restabilirea şi conservarea biodiversităţii. Conform calculelor efectuate, REN va ocupa o suprafaţă de 11113 km2 din teritoriul ţării sau 33% din teritoriul ei.

Pentru a putea conserva şi păstra diversitatea biologică, în republică a fost creată o bază legislativă adecvată.

Legea privind protecţia mediului înconjurător (1993) declară resursele naturale, inclusiv solul, flora şi fauna drept patrimoniu naţional.

Legea privind regnul animal (1995) califică regnul animal drept proprietate publică.

Legea cu privire la zonele şi fîşiile de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă (1995) interzice păşunatul şi agricultura în fîşiile riverane de protecţie.

Regimul de protecţie în ariile (obiectele şi complexele) naturale protejate, stipulate prin Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat (1998), creează cele mai favorabile condiţii de conservare şi restabilire a biodiversităţii.

Direcţia Monitoring al Calităţii Mediului din cadrul Serviciului Hidrometeorologic de Stat efectuează monitoringul calităţii apelor de suprafaţă conform indicilor hidrobiologici. Controlul hidrobiologic al calitaţii apelor de suprafaţă dă posibilitatea de a observa procesele de schimbare de lungă durată în ecosistemele acvatice si asupra organismelor acvatice, cît si cele umane şi de a determina tot complexul impactului antropogen.

Analiza elementelor biologice stabileşte saprobitatea bazinului acvatic, ce indica gradul de

poluare organică, cu elemente de putrefacţie, poluare toxică pentru un şir de organisme şi indică o imagine integră a stării calităţii apei.

Pentru fiecare hidrobiont din acelaşi ecosistem, sînt caracteristice trăsături individuale de comportare în rezultatul poluării antropice. În componenţa elementelor hidrobiologice pentru evaluarea stării ecologice a ecosistemelor acvatice, sînt incluse următoarele grupe de organisme: bacterioplancton, fitoplancton, zooplancton, perifiton, şi zoobentos.



Măsurile întreprinse şi realizarea celor preconizate creează premise necesare în vederea salvării geosistemelor, ecosistemelor şi speciilor de importanţă majoră pentru generaţiile viitoare, stabilirii fundamentului necesar pentru managementul adecvat al resurselor naturale, conservarea biodiversităţii şi dezvoltarea durabilă a sistemelor socio-economice ale ţării.



Direcţia Monitoring al Calităţii Mediului


Dostları ilə paylaş:


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©genderi.org 2019
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə