2
Teza a fost elaborată în cadrul laboratorului de Parazitologie şi Helmintologie
al Institutului de Zoologie al AŞM
Conducător ştiinţific:
Cozari Tudor, doctor habilitat în științe biologice, profesor universitar;
Consultant ştiinţific:
Erhan Dumitru,
doctor habilitat în științe biologice, profesor cercetător.
Referenţi oficiali:
Miron Liviu, doctor în biologie, profesor universitar, România
Tălămbuță Nina, doctor în științe biologice, conferențiar universitar.
Componenţa Consiliului ştiinţific specializat:
TODERAȘ Ion,
preşedinte, doctor habilitat în științe biologice, profesor universitar,
academician
RUSU Ştefan,
secretar științific, doctor în științe biologice, conferenţiar cercetător
ZGARDAN Eugen, doctor habilitat în științe medical-veterinare, profesor universitar,
membru corespondent
CERCEL Ilie, doctor în științe medical-veterinare, conferenţiar universitar
RUSU Vadim, doctor în științe biologice, conferenţiar universitar
Susţinerea tezei va avea loc la „ 19 ” februarie 2016, ora 14.00 în şedinţa Consiliului
ştiinţific specializat D 06.165.05-01 din cadrul Institutului de Zoologie al AŞM, pe
adresa: str. Academiei 1, et.3, sala 352, MD 2028, mun. Chişinău, Republica Moldova;
Tel.:(+373 22) 73-75-11, Fax: (+373 22) 73-98-09, E-mail: izoolasm@mail.md.
Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Centrală „Andrei Lupan” a
AŞM (Chişinău, str. Academiei 5) şi pe pagina web a C.N.A.A. (www.cnaa.md).
Autoreferatul a fost expediat la 15 ianuarie 2016
Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat,
doctor în științe biologice, conferenţiar cercetător ________________ Ştefan Rusu
Conducător ştiinţific,
doctor habilitat în științe biologice, profesor universitar _____________
Tudor Cozari
Consultant științific,
doctor habilitat în științe biologice, profesor cercetător ____________
Dumitru Erhan
Autor ________________
Elena Gherasim
(©Gherasim Elena, 2016)
3
REPERELE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRII
Actualitatea temei. În lumea animală, amfibienii constituie unul dintre
componentele indispensabile ale ecosistemelor, populând cele mai diverse habitate
naturale şi antropizate de tip terestru și acvatic. Acest grup de vertebrate, cu mod
amfibiont de viață, reprezintă unul dintre taxonii încă insuficient studiaţi într-un şir de
regiuni ale Europei, inclusiv şi în Republica Moldova. În același timp, starea actuală a
amfibienilor rămâne a fi una precară. Astfel, savanţii batracologi menţionează cu
îngrijorare despre atestarea unui declin global al amfibienilor, ale căror cauze nu sunt
încă pe deplin investigate [13].
Descrierea situației în domeniu și identificarea problemelor de cercetare.
Determinarea stării ecologice a ecosistemelor, inclusiv a celor acvatice, reprezintă una
din problemele științifice prioritare. În ultimii ani, o atenție deosebită în aprecierea stării
ecosistemelor acvatice se atribuie dezvoltării bazelor teoretice și practice în utilizarea
bioindicatorilor. Pentru realizarea acestui scop este necesar de a depista cele mai
sensibile specii la acțiunea schimbărilor ambientale nefavorabile de origine naturală și
antropică, în baza cărora (după modificarea comportamentului și ale altor particularități
biologice și fiziologice ale acestora) va fi posibilă obținerea informației necesare în
determinarea stării ecologice a ecosistemelor populate de aceste specii. Or, amfibienii și
larvele lor, din acest punct de vedere, pot servi în calitate de bioindicatori veridici și
efectivi atât ai ecosistemelor acvatice, cât și a celor terestre, deoarece sunt organisme
extrem de sensibile la acțiunea diferitor factori ai mediului ambiant [20, 25].
Amfibienii ecaudați sunt gazdele unui spectru larg de helminți, iar parazitofauna lor
este parte componentă a ecosistemelor acvatice. În ultimii ani, una dintre metodele
utilizate la evaluarea ecosistemelor acvatice este starea lor parazitară, folosită ca un
bioindicator atât al biocenozei în general, cât și pentru stabilirea nivelului de risc biologic
al acestor ecosisteme. Amfibienii, la fel ca și parazitofauna lor, sunt bioindicatori
importanți ai acestor ecosisteme, luate în asamblul interrelațiilor stabile care s-au format
pe parcursul evoluării lor în timp și spațiu. Parazitofauna și diversitatea ei, ca parte
componentă a ecosistemelor acvatice, formează interrelații specifice. Factorul parazitar
este unul dintre principalii factori biotici care determină din punct de vedere calitativ și
cantitativ speciile-gazdă, iar prin reglarea numerică a gazdelor se influențează în mod
decisiv și asupra structurii și funcționării ecosistemelor în ansamblu. Diversitatea
parazitofaunei, ciclul biologic și dependența paraziților de speciile-gazde și de mediul
ambiant, precum și capacitatea reproductivă înaltă a lor sunt factorii care îi determină să
fie foarte flexibili și să reacționeze rapid prin mecanismele sale de adaptare la stabilizarea
ecosistemelor. În prezent, valoarea amfibienilor, ca o componentă importantă a
biocenozei, este destul de evidentă în calitate de gazde definitive, intermediare şi ca
gazde-rezervor pentru diferite specii de helminţi. În unele cazuri, amfibienii servesc nu
doar la contaminarea animalelor domestice și sălbatice, dar participă în mod activ și la
formarea zoonozelor parazitare. Aceasta reflectă necesitatea realizării unui studiu
aprofundat asupra acestui grup de animale în aspect helmintologic [13, 17].
Majoritatea speciilor batracofaunei naţionale în ultimii 20 de ani şi-au micşorat
drastic aria de distribuţie şi efectivele populaţionale în cea mai mare parte din habitatele
naturale şi, mai ales, în cele antropizate puternic, cauzele acestei situaţii ecologice fiind
multiple [2].
Printre speciile care necesită un anumit statut de protecţie figurează şi ranidele verzi
(Rana ridibunda, Rana lessonae, Rana esculenta), selectate de către noi drept subiect de