Minuni ale civilizaţiei şi ale naturii (Asia Centrală şi de Sud-Vest) Profesor Cornelia Cucu



Yüklə 3,67 Mb.
tarix07.08.2018
ölçüsü3,67 Mb.
#60986


MINUNI ALE CIVILIZAŢIEI ŞI ALE NATURII (Asia Centrală şi de Sud-Vest)


Samarkand





Cu mult înaintea erei creştine, caravanele de pe vestitul Drum

  • Cu mult înaintea erei creştine, caravanele de pe vestitul Drum

  • al Matăsii au decoperit această oază din apropierea râului

  • Zeravşan. Când Timur Lenk şi-a stabilit reşedinţa la

  • Samarkand, acesta purta încă urmele ocupaţiei lui

  • Ginghis-Han. Pentru a-şi pune amprenta arhitectonică asupra

  • oraşului, noul conducător a construit Gur-Emir,mormântul

  • regal”-propriul mausoleu.O bună parte din edificiu este în

  • picioare şi astăzi, cu acoperişul său cilindric, terminat cu

  • domuri înalte, brăzdate de caneluri, întruchipând boboci de

  • floare.Din orice direcţie te-ai apropia de Samarkand, primul

  • lucru vizibil este cupola principală de la Gur-Emir,înaltă de 34

  • de metri şi decorată în albastru-cobalt şi turcoaz. Unul dintre

  • cei mai importanţi arhitecţi din istorie,Muhammed ibn Mahmud

  • din Isfahan, a construit pentru intrarea în Gur-Emir o poartă

  • înaltă de 12 m,acoperită cu mozaicuri şi ceramică glazurată în

  • culori vii. Gur-Emir a fost terminat în 1405 şi a devenit reperul

  • arhitectural al Asiei Centrale pentru secolul următor.



Una din cele mai frumoase clădiri de cult ale Orientului este

  • Una din cele mai frumoase clădiri de cult ale Orientului este

  • impunătoarea Moschee Bibi Chanym, pe care Timur Lenk a

  • construit-o pentru mama soţiei sale.Nouăzeci şi cinci de

  • elefanţi au fost folosiţi, timp de patru ani , pentru a căra din

  • cariere montane blocurile de piatră fasonate conform

  • nevoilor a 500 de zidari,iar,între timp, numeroşi fierari lucrau

  • din greu la măreaţa poartă, făcută “din şapte metale”.

  • Când a fost terminată, uriaşa “Moschee a Soacrei” adăpostea

  • o sală largă de rugăciune, ale cărei 400 de cupole erau

  • susţinute de sute de coloane de marmură.În centrul oraşului,

  • Timur Lenk a făcut un bazar acoperit pentru negustori şi

  • artizani care, în câţiva ani, a devenit cel mai mare centru

  • comercial în tranzitul mărfurilor între Orient şi Occident.

  • Cel puţin din punct de vedere arhitectonic, Timur Lenk şi

  • succesorii lui, au reuşit să facă din Samarkand un “paradis al

  • Estului”.



Zgârie-norii din Shibam





Întemeietorii oraşului Shibam(Yemen),veniţi din oraşul

  • Întemeietorii oraşului Shibam(Yemen),veniţi din oraşul

  • Schabwa- ars şi prădat în jurul anului 250d.Hr.- s-au

  • aşezat pe un spaţiu dreptunghiular având dimensiunile

  • 400/ 500 metri, înconjurat de o palisadă, pe un deal vecin

  • uedului (curs de apă intermitent) Hadramaut.Aici,ei au

  • ridicat , foarte apropiate una de cealaltă, 500 de clădiri de

  • locuit, care pe verticală atingeau 29 de metri, înalţime

  • nemaiauzită în acele vremuri.Tehnic vorbind, probabil că

  • s-ar fi putut construi edificii şi cu mai mult de opt etaje,

  • dar nu li s-a permis. Construcţiile erau realizate din

  • cărămizi de lut uscate la soare.De culoarea humei sau

  • albe cum este creta, “blocurile”aveau adeseori drept unic

  • ornament o poartă din lemn la intrare, frumos sculpată.

  • Etajele inferioare erau folosite, în general, drept cămări

  • sau depozite, la mijloc locuiau femeile şi copiii, iar etajele

  • superioare aparţineau bărbaţilor şi invitaţilor lor. Pe

  • acoperişuri erau amenajate grădini care încântau ochiul.



San’a’, perla Arabiei





Originile oraşului merg înapoi în timp cu 2500 de ani, în

  • Originile oraşului merg înapoi în timp cu 2500 de ani, în

  • regatul yemenit Saba, pomenit în Biblie, ai cărui conducători

  • au ales acest loc fertil pentru a construi o cetate. Fortăreaţa,

  • aflată la 2350 de metri altitudine,s-a transformat într-un centru

  • comercial pentru ţărani şi meşteşugari, care erau protejaţi de

  • un zid lung de 12 kilometri , înalt de 10 metri şi lat de 5 , şi,

  • datorită acestui fapt,locul a fost numit San’a’,“cel bine apărat”.

  • Santinele înarmate îl supravegheau din şapte turnuri masive

  • din lemn.În ciuda multor refaceri şi a clădirilor noi, oraşul şi-a

  • păstrat aerul medieval, în parte şi datorită faptului că ,în ciuda

  • trecerii vremii, tehnica de construcţie a rămas aceeaşi.Primul

  • pas era aşezarea unor blocuri de piatră pentru fundaţie, apoi

  • se ridicau zidurile – dintr-un fel de gresie uscată la soare- de

  • patru până la şase etaje.Ferestrele sunt de o surprinzătoare

  • deversitate a formelor:circulare,arcuite,pătrate sau în boltă.Un

  • brâu de zidărie albă marchează fiecare etaj.



Clădirile, înalte de 20-30 de metri,îşi păstrează culorile

  • Clădirile, înalte de 20-30 de metri,îşi păstrează culorile

  • caracteristice. Rama ferestrelor este albă, ca şi benzile

  • ornamentale şi zăbrelele.La amurg, luminile se aprind, efectul

  • fiind de basm:sticla colorată a ferestrelor începe parcă să

  • pâlpâie, iar tradiţionalele ochiuri rotunde de geam făcute din

  • alabastru lasă să treacă o lumină lăptoasă. San’a’ a fost şi

  • este un loc de desfăşurare a ritualurilor religioase, care s-au

  • schimbat pe parcursul istoriei, timp în care fel de fel de

  • cuceritori au străpuns robustele fortificaţii.Un prim templu a

  • fost construit în vremea regatului Saba, iar, tot aici, evreii,

  • argintarii cei vestiţi ai Sabei au construit o sinagogă.Aceasta a

  • fost apoi înlocuită de o biserică coptă şi, în cele din urmă, în

  • acelaşi loc, cuceritorii arabi din sec. al VII-lea au ridicat o

  • moschee, Al-Habir (“Marea Moschee”),folosind cărămizi de

  • lut.Devenind între timp capitala Yemenului,San’a’ adăposteşte

  • astăzi cam 100 de moschei străjuite de 45 de minarete albe.



Piatra sfântă de la Mecca





An de an, luna din calendarul islamic destinată pelerinajului, Dhul-Hijjah,

  • An de an, luna din calendarul islamic destinată pelerinajului, Dhul-Hijjah,

  • oferă acelaşi spectacol: sute de mii de credincioşi musulmani din toate

  • colţurile pământului se adună în curtea interioară a Marii Moschei din

  • Mecca. Ei înconjoară de şapte ori o clădire cubică, drapată în pânză

  • neagră, procesiunea terminându-se în colţul ei de sud-est,unde toţi sărută

  • Hadja Hadschar, sfânta piatră neagră,încastrată în zid.Cu mult înainte ca

  • profetul Mahomed să se fi născut la Mecca şi, mai apoi , să fi pus bazele

  • islamului, în secolul al VII-lea, lespedea de bazalt era deja centrul

  • devoţiunii religioase.Triburile arabe venerau ceea ce se presupune astăzi

  • a fi un meteorit ca pe un fetiş trimis din cer şi pe care, pentru a-l proteja,

  • l-au închis într-un cub (Kaaba în arabă) cu latura de 15 metri, construcţie

  • fără ferestre, cu un acoperiş plat, susţinut de trei coloane.Mahomed a

  • inclus venerarea Kaabei în învăţătura sa, care a înlocuit multitudinea de

  • divinităţi preexistente cu una singură,Allah,şi tot el a numit edificiul “Casa

  • Domnului”, iar piatra sfântă a considerat-o un dar al fiinţei supreme făcut

  • umanităţii.



Efes







Efesul este unul dintre cele mai mai mari şi, probabil, cel mai

  • Efesul este unul dintre cele mai mai mari şi, probabil, cel mai

  • frumos oraş-vestigiu din Asia Mică, datând din perioada în

  • care culturile greacă şi romană se aflau la apogeul înfloririi lor.

  • Istoria oraşului începe , undeva prin mileniul al II-lea î.Hr. Pe

  • atunci,vasele din Marea Egee ancorau în voie în portul Efes.

  • Lidienii şi mai târziu fenicienii îşi aveau aici reprezentanţe

  • comerciale. Gura de vărsare a râului Kaystros şi drumul de

  • caravane ce ducea spre centrul Anatoliei stimulau tranzitul de

  • mărfuri.Recunoscători pentru bunăstarea lor, locuitorii au

  • înălţat aici un sanctuar pentru a venera Pământul-Mamă şi pe

  • zeiţa fertilităţii, Cybele.Ritualurile fertilităţii au avut un rol

  • central şi în edificarea, în secolul al XVI-lea î.Hr., a celui mai

  • mare dintre toate templele greceşti.Sanctuarul era închinat

  • fiicei lui Zeus ,zeiţa Artemis.Construcţia templului a durat 120

  • de ani , suprafaţa acestuia era de cel puţin patru ori mai mare

  • decât a Partenonului din Atena, acoperişul lui fiind susţinut de

  • 127 de coloane.



Majoritatea vestigiilor arhitectonice datează din perioadele

  • Majoritatea vestigiilor arhitectonice datează din perioadele

  • greacă, romană şi bizantină.În centrul lucrărilor arheologice

  • s-a descoperit o promenadă lungă de 530 de metri, pavată cu

  • marmură şi flancată de coloane.O parte din clădirile cele mai

  • importante au fost reconstituite ,precum Templul lui Hadrian,

  • “Casa plăcerilor”,Biblioteca lui Celcius.Lângă bibliotecă a fost

  • dezgropată o agora(piaţă publică) de formă pătrată, cu laturile

  • lungi de 110 m, străjuite de prăvalii, care aveau două rânduri

  • de coloane în faţa lor.Tot aproape de centru, se află şi

  • impresionantele ruine ale teatrului greco-roman, cu o

  • capacitate de 24.000 de locuri, dispuse pe 66 de trepte.Efesul

  • are şi edificii din perioada creştinismului timpuriu.Deasupra

  • prezumtivului mormânt al Sf. Ioan Teologul sunt ruinele unei

  • bazilici, unde, în anul 431, al treilea conciliu ecumenic a

  • proclamat-o pe Fecioara Maria drept mama lui Dumnezeu,

  • făcând astfel o legătura stranie în timp cu vechiul rit păgân al

  • Pământului –Mamă.



Frumuseţea albă de la Pamukkale





În centrul Turciei, în lunile de vară, mercurul termometrelor

  • În centrul Turciei, în lunile de vară, mercurul termometrelor

  • arată adeseori peste 40 de grade Celsius. Cu atât mai

  • surprinzător apare faptul că în provincia Denizli, într-o zonă de

  • munte, poţi să dai peste o mare suprafaţă ce pare a fi un

  • gheţar.Întinderea, orbitor de albă, le reaminteşte turcilor de

  • imaginea unui câmp de bumbac, de unde şi numele dat

  • acestei minuni Pamukkale- “castelul de bumbac”.

  • Minunăţia albă a apărut datorită izvoarelor termale, care curg

  • la vale prin nenumărate canale, pe o diferenţă de nivel de 90

  • de metri. Apa fierbinte a acestora, concentrată în calciu şi

  • dioxid de carbon, se răceşte treptat şi lasă în urma ei un

  • precipitat asemănător fulgilor de zăpadă format din carbonat

  • de calciu– calcar.

  • De-a lungul miilor de ani , straturile groase de calcar au format

  • o serie de terase în trepte pe o lungime de aproape trei

  • kilometri, spre vale.



Coloanele de la Baalbek





Pe la începutul erei creştine, legiunile romane ale împăratului

  • Pe la începutul erei creştine, legiunile romane ale împăratului

  • Augustus au ocupat oraşul Baalbek (Liban) făcând din Jupiter

  • propriul lor zeu.Pe o acropole uriaşă au construit un sanctuar

  • central, templul închinat lui Jupiter. Prin efortul conjugat al

  • multor arhitecţi şi sculptori a luat naştere una dintre cele mai

  • impresionante clădiri de cult din răsăritul Imperiului Roman, o

  • armonizare perfectă a stilurilor fenician,elenistic şi roman, ea

  • câştigându-şi statutul de minune a lumii.În ansamblul de

  • cult care avea o suprafaţă de 270 pe 120 metri, se intra urcând

  • o scară largă ce ducea la o primă sala de intrare şi apoi la o

  • curte interioară hexagonală, împrejmuită de coloane în

  • arcade.În acest ultim loc se află un altar în terase ,flancat de

  • două coloane din granit, una roşu-deschis şi cealaltă gri.Alt şir

  • de trepte ducea la templul propriu-zis, aflat pe o estradă înaltă

  • de şapte metri şi a cărui suprafaţă depăşea 7000 de metri

  • pătraţi. Partea sa superioară era susţinută de 54 de coloane,

  • având fiecare 22 de metri înălţime.



Damasc, oraş de vis





Damascul îşi datorează bunăstarea râului Barada, cel care a

  • Damascul îşi datorează bunăstarea râului Barada, cel care a

  • creat oaza naturală dintre munţi şi deşert.Cu şase mii de ani în

  • urmă, primii oameni se stabiliseră deja în preajma acestei

  • surse de apă, care a atras şi alţi nomazi, până când micul sat

  • s-a transformat în oraş.Istoricii arabi consideră Damascul

  • leagănul civilizaţiei urbane, fiind cu mult mai vechi decât

  • primele oraşe europene.Cele mai importante culturi

  • mediteraneene au contribuit la ridicarea oraşului:arameenii au

  • închinat un sanctuar zeului lor, Hadad , pe malul râului

  • Barada; romanii au construit templul lui Jupiter; creştinii au

  • ridicat biserici.Din anul 636 , oraşul s-a dezvoltat ca important

  • centru spiritual şi cultural al islamului. Bisericile bizantine ale

  • creştinilor au fost întrecute de moschei şi de medrese - şcolile

  • teologice ale noii religii.O contribuţie de primă importanţă la

  • istoria culturii şi civilizaţiei a constituit-o înfiinţarea, în 1154, a

  • unuia dintre cele mai moderne spitale din lumea acelor timpuri,

  • Maristan Nuri. Dacă spitalele europene erau doar locuri în care



muribunzii găseau puţină alinare, în cel din Damasc exista

  • muribunzii găseau puţină alinare, în cel din Damasc exista

  • un personal competent şi literatură medicală pentru domenii

  • cum ar fi chirurgie, ortopedie,boli contagioase şi psihiatrie.

  • Spre deosebire de Occidentul creştin, acest aşezământ

  • medical era o instituţie laică.

  • Printre cele aproximativ o mie de clădiri construite în cel mai

  • pur stil arab, un exemplu reprezentativ este Moscheea

  • Omeyyazilor, construită în secolul al VIII-lea, înconjurată de

  • o prelungire a unui zid care a făcut cândva parte dintr-un

  • templu dedicat lui Jupiter.În curtea interioară, înălţată pe

  • şase coloane, se află un fel de căsuţă decorată în stil

  • bizantin.Mai demult, sub cupola acestui edificiu era păstrat

  • tezaurul califilor.O sală de rugăciune cu trei nave

  • adăposteşte o relicvă preţuită atât de creştini, cât şi de

  • musulmani: craniul Sf.Ioan Botezătorul, venerat de

  • musulmani drept profetul Yahua.



Alep - ţinta caravanelor





Cu mult înaintea erei creştine,stăpânii regatului hurit Jamchad

  • Cu mult înaintea erei creştine,stăpânii regatului hurit Jamchad

  • au ales aşezarea înconjurată de câmpii fertile drept reşedinţă.

  • Mai târziu , cuceriri succesive au adus oraşul sub stăpânirea

  • hitiţilor, asirienilor, grecilor, romanilor, arabilor.Toţi au folosit

  • Alep-ul drept punct de aprovizionare şi antrepozit comercial

  • între Mesopotamia şi Europa. Atracţia principală şi emblema

  • vechiului Alep este citadela, aflată pe un deal, la 50 de metri

  • deasupra oraşului.Originile acestei fortăreţe, situate la

  • intersecţia drumurilor de caravane, se pierd în negura istoriei.

  • Cu mii de ani înaintea erei creştine , pe acest deal se afla un

  • templu hitito-sirian, închinat zeului Hadad,patronul oraşului.

  • Grecii au folosit acest loc, uşor de apărat, pentru a construi o

  • acropole, care la rândul ei, a fost ocupată, o mie de ani mai

  • târziu, de către arabi pentru protecţia reşedinţei lor regale. Din

  • oraşul aflat mai jos, un pod cu opt arcade trece peste un şanţ

  • foarte adânc, către un turn care păzeşte intrarea principală ,

  • aflată în mijlocul zidului fortăreţei.Din fosta reşedinţă regală,



de dincolo de ziduri, se mai pot vedea încă ruinele palatului,

  • de dincolo de ziduri, se mai pot vedea încă ruinele palatului,

  • printre care camera tronului acoperită acum de noi cupole,

  • alături de care au fost ridicate două moschei.Fosta catedrală

  • din Alep,o minunată construcţie de influenţă bizantină, se află

  • în centrul oraşului , sub citadelă.Aceasta , împreună cu alte

  • trei biserici creştine, a fost ocupată în secolul al XIII-lea,

  • drept pedeapsă pentru raidurile cruciaţilor veniti din Europa.

  • Cea mai impozantă clădire a oraşului este Moscheea

  • Omeyyazilor,construită în secolul al XI-lea.Cu minaretul său,

  • înalt de 45 de metri şi cu cele patru borduri circulare, având

  • fiecare o bandă continuă de inscripţii cu texte din Coran,

  • moscheea este considerată unul dintre cele mai frumoase

  • monumente siriene ale Evului Mediu.UNESCO a declarat

  • centrul istoric al Alep-ului, precum şi citadela sa -”farul”

  • conducătorilor de caravane - drept părţi ale patrimoniului

  • cultural universal.



Ierusalim-Oraşul sfânt





Nicăieri în lume, sanctuarele celor mai importante trei religii monoteiste

  • Nicăieri în lume, sanctuarele celor mai importante trei religii monoteiste

  • nu sunt atât de apropiate unele de altele ca în Ierusalim, cu ale sale Sfânt

  • Mormânt creştin,Zid al Plângerii evreiesc şi Dom al Stâncii islamic. Actuala

  • capitală a statului Israel se află pe locul unei foarte vechi aşezări,

  • reconstruită de regele David şi proclamată ca oraş sfânt al evreimii.Regele

  • Solomon construieşte un mare templu care să-i poarte numele:Templul lui

  • Solomon.În anul 37 î.Hr., senatul Romei l-a numit pe Irod cel Mare rege al

  • iudeilor. Şaptezeci de ani mai târziu, noua religie, Creştinismul, făcea

  • primii adepţi printre evreii din oraş. În secolul al IV-lea, Ierusalimul a

  • devenit centrul sfânt al creştinătăţii, prima biserică fiind construită pe locul

  • unde astăzi se găseşte Biserica Sfântului Mormânt. În secolul al VII-lea,

  • califul Omar I a cucerit Ierusalimul, procalmându-l sanctuar islamic.Un nou

  • centru de cult a fost construit pe Muntele Templului, de unde se spune,

  • conform tradiţiei,că profetul Mahomed s-ar fi ridicat la ceruri.



În ciuda situaţiei politice explozive, pelerinajele în oraşul sfânt pentru

  • În ciuda situaţiei politice explozive, pelerinajele în oraşul sfânt pentru

  • fiecare dintre cele trei religii sunt absolut paşnice.Pentru creştini, obiectivul

  • principal este Biserica Sfântului Mormânt, plasată în locul unde Iisus

  • crucificat a fost aşezat într-un mormânt în stâncă. Biserica, sfinţită în 1149,

  • a fost construită de către cavalerii templieri pe ruinele unei foste Biserici a

  • Învierii, datând din anul 335.Pentru evrei,locul cel mai important este Zidul

  • Plângerii, tot ce-a rămas din marele templu de pe vremea lui Irod. Numele

  • i-a fost dat de neevrei, dar se referă la gestica lamentării evreilor la

  • rugăciune,în faţa zidului înalt de 18 metri.Nobilul Sanctuar de pe Muntele

  • Templului,Al-Haram al-Sharif,este cea mai importantă zonă sacră din

  • Ierusalim, ocupând o 1/6 din suprafaţa oraşului vechi.Pe locul fostelor

  • temple ale lui Solomon şi Irod,se află acum Domul Stâncii, cu cupola

  • aurită, precum şi Moscheea Al-Aqsa, cu cele 7 nave, numele venind din

  • arabă: ”locul cel mai îndepărtat”, adică punctul cel mai departe de Mecca

  • în care a ajuns profetul Mahomed.



Marea Moartă-Marea lui Lot





Cu milioane de ani în urmă, apa Mediteranei a năvălit într-o

  • Cu milioane de ani în urmă, apa Mediteranei a năvălit într-o

  • falie a scoarţei terestre aflată la actuala graniţă dintre Iordania

  • şi Israel,formând astfel Marea Moartă,lungă de 80 kilometri

  • şi lată de 18.Suprafaţa ei se află la 400 de metri sub nivelul

  • normal al mării, iar adâncimea maximă, aflată în partea ei

  • nordică, este de două ori pe atât. În ebraică, Marea Moartă

  • este numită Yam Hamelach, adică Marea Sarată, iar unul

  • dintre numele folosite de arabi este Bahr Lut, adică Marea lui

  • Lot, numită astfel după personajul biblic , văr al lui Avraam,

  • care a trăit în Sodoma. În antichitate, grecii şi romanii îi

  • spuneau Lacul Asfaltit, pentru că de pe fundul lui urca spre

  • suprafaţă “lipiciul evreiesc”,un bitum de bună calitate, uşor de

  • strâns de pe oglinda apei.Începând cam cu 150 de ani înainte

  • de Hristos şi până la înfrângerea lor de către romani din anul

  • 68 d.Hr., pe ţărmul de nord-vest locuiau esenienii, o

  • comunitate religioasă iudaică.



Săpăturile făcute la Qumran, la mijlocul secolului al XX-lea ,

  • Săpăturile făcute la Qumran, la mijlocul secolului al XX-lea ,

  • au scos la iveală circa 400 de manuscrise în ebraică, greacă

  • şi aramaică ,foarte importante pentru studiile biblice. Marea

  • Moartă este alimentată doar de apa Iordanului şi a câtorva

  • mici pâraie izvorând din lacuri montane.Din cauza aportului

  • relativ redus de apă dulce, a lipsei ploilor şi a temperaturilor

  • extrem de ridicate (vara 46 grade Celsius)salinitatea mării

  • este foarte ridicată, aproximativ 30%.Sărurile- cloruri de

  • magneziu, sodiu şi calciu-fac viaţa imposibilă în Marea

  • Moartă.Apa conţine doar câteva microorganisme, cum ar fi

  • nitrobacteriile, care metabolizează compuşii cu azot şi sulf,

  • precum şi nişte bacterii care descompun celuloza.Ţărmul,care

  • are faleze abrupte, de circa 600 de metri înalţime, este

  • un deşert fără viaţă.Malurile sunt încrustate cu sare şi doar

  • câteva ueduri,mici văi între pereţii de stâncă, au uneori

  • vegetaţie.



Petra- oraşul de piatră



Petra este un fost oraş antic, situat în Iordania. Este unul din

  • Petra este un fost oraş antic, situat în Iordania. Este unul din

  • cele mai celebre situri arheologice din lume, datorită templelor

  • săpate direct în stâncă, cel mai cunoscut fiind "Trezoreria", în

  • stil grecesc, cu o înălţime de 42 m, unde s-a turnat şi partea

  • finală a filmului Indiana Jones şi ultima cruciadă.

  • Săpăturile arheologice care au fost efectuate în zonă au arătat

  • că reuşita ridicării unui oraş în pustiu s-a datorat abilităţii şi

  • ingeniozităţii nabateenilor de a controla rezerva de apă, prin

  • crearea unei oaze artificiale. Zona era traversată de scurte

  • rafale de ploaie,aşa încât locuitorii au construit bazine,

  • cisterne din piatră şi conducte – şanţuri, reuşind să adune

  • suficientă apă pentru depăşirea perioadelor de secetă.



În antichitate oraşul se numea Rekem şi apare menţionat în

  • În antichitate oraşul se numea Rekem şi apare menţionat în

  • Manuscrisele de la Marea Moartă. Se presupune că a fost

  • construit începând cu secolul al VI-lea î.Hr., de către

  • nabateeni, un popor semit, şi a fost capitala lor până în 106

  • d.Hr., când a intrat în componenţa Imperiului Roman,

  • devenind capitala provinciei Arabia . Oraşul continuă să

  • înflorească în următorul secol, apoi intră în declin şi este

  • abandonat, fiind distrus în 363 de un cutremur. Ruinele au

  • devenit o curiozitate în Evul Mediu, fiind vizitate de sultanul

  • Baibars al Egiptului în secolul al XIII-lea. Primul european

  • care le-a vizitat şi descris a fost exploratorul elveţian Johann

  • Ludwig Burckhardt, în 1812.

  • În 1985 Petra a fost inclusă în lista UNESCO a locurilor din

  • patrimoniul mondial. Este şi una din Cele 7 noi minuni ale

  • lumii.



Bibliografie:

  • 1. www.wikipedia.org

  • 2. xxx, 100 de minuni ale lumii, Editura Bic

  • All, Bucureşti,2004

  • 3. xxx, Descoperă minunile lumii, Editura

  • Readers Digest, Bucureşti, 2006

  • 4. xxx, 1000 de miracole ale naturii, Editura

  • Readers Digest, Bucureşti, 2008

  • 5. Bedurfting,Friedemann,1000 de minuni ale

  • lumii, Editura Aquila’93, Craiova,2007



  • SFÂRŞIT



Yüklə 3,67 Mb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©genderi.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə