1. „Vorbirea” („Comunicarea şi vorbirea”, „Textul”, „Tipurile de comunicare”, „Stilurile vorbirii”) 2. „Compartimentele lingvistice” („Fonetica”, ”Grafica” „Lexicul”, „Frazeologia”, „Structura cuvîntului”, „Formarea cuvintelor”, „Morfologia”, „Sintaxa”) 3. „Ortografia şi punctuaţia”.
Denumirea compartimentului
|
Cunoştinţele despre terminii lingvistici
|
Deprinderi şi forme de activitate cognitivă instructivă
|
-
Vorbirea. Comunicarea
|
Comunicarea şi vorbirea
|
Tema şi ideea exprimării. Familiarizarea cu particularităţile comunicării corecte (corectitudine logică, succesiune, claritate, expresivitate, oportunitate).
| -
determină tema şi ideea principală a exprimării;
-
înţelege complet şi corect conţinutul textului;
-
selectează materialul pentru o comunicare corectă;
-
descoperă lacunele, greşelile în comunicare.
|
Textul. Particularităţile lui de bază
|
Textul, particularităţile lui de bază. Ideea principală şi ideea secundară a textului. Alineatul. Divizarea textului în alineate. Planul simplu al textului.
|
-
evidenţiază particularităţile de bază ale textului;
-
identifică părţile componente ale textului şi găseşte unitatea ideii de bază cu ideea secundară;
-
analizează textul;
-
determină ideea principală şi ideea secundară;
-
divizează textul în alineate;
|
Tipuri de comunicare
|
Tipuri de comunicare: naraţiunea, descrierea, raţionamentul. Descrierea obiectelor şi animalelor.
Întocmirea rezumatului.
| -
diferenţiază tipurile de comunicare, şi le deosebeşte în text;
-
foloseşte cunoştinţele acumuluate despre tipurile de comunicare în timpul expunerii părerii personale.
|
-
Cunoştinţe de limbă
|
Fonetica.
Ortografia. Ortoepia
|
Sunetele vorbirii consoanele şi vocalele. Consoanele surde, sonore şi sonante. Grafia. Semnele grafice. Alfabetul. Diftongii, triftongii. Hiatul. Despărţirea cuvintelor în silabe. Distincţia dintre litere şi sunete, dintre pronunţare şi scriere. Accentul fonetic.
| -
cunoaşte vocalele, consoanele, diftongii;
-
recunoaşte consoanele surde, sonore, sonante, hiatul;
-
împărţeşte corect cuvintele pe silabe, găseşte accentul fonetic;
-
găseşte şi rectifică greşelile ortoepice.
|
Lexicologia
|
Cuvîntul şi importanţa lui în vorbire. Cuvintele cu sens propriu şi cuvintele cu sens figurat.
| -
înţelege semnificaţia cuvîntului;
-
recunoaşte cuvintele cu sens figurat şi cu cuvintele cu sens propriu.
|
Frazeologia
|
Sinonimele, antonimele, omonimele. Cuvintele de uz general şi cuvintele de uz restrîns. Arhaismele. Neologismele. Dialectismele. Profesionalismele. Împrumuturile lexicale. Cuvintele străvechi moldoveneşti. Frazeologismele.
| -
identifică cuvintele monosemantice şi cuvintele polisemantice;
-
identifică arhaismele, cuvintele străvechi moldoveneşti;
-
găseşte în text omonimele, neologismele, dialectismele, profesionalismele, cuvintele polisemantice, monosemantice;
-
descoperă sinonimele cuvintelor şi antonimele lor, le foloseşte pentru a evita repetările în text.
|
Structura cuvîntului.
Formarea cuvintelor
|
Rădăcina, sufixul, prefixul, desinenţa – părţile componente ale cuvîntului. Tema cuvîntului. Procedeele de formare a cuvintelor în limba moldovenească: derivarea, compunerea, abrevierea.
| -
delimitează desinenţa de tema cuvîntului, divizează tema în părţile componente ale cuvîntului;
-
utilizează dicţionarele de formare a cuvintelor;
-
selectează cuvintele cu aceeaşi rădăcină, cu aceleaşi sufixe şi prefixe;
-
recunoaşte căile de formare a cuvintelor;
-
descifrează abrevierile;
-
ortografiază corect.
|
Morfologia
Articolul
Substantivul
|
Articolul substantival (hotărît şi articolul substantival nehotărît). Articolul posesiv. Acordul articolului posesiv cu substantivul, pronumele. Articolul adjectival. Substantivul. Trăsăturile morfologice ale substantivului. Funcţiile sintactice ale substantivului.
Substantivele animate şi substantivele inanimate, comune şi proprii.
Numărul substantivului. Genul substantivului. Declinarea substantivelor comune cu articol hotărît şi nehotărît. Declinarea substantivelor proprii. Formarea substantivelor.
|
-
recunoaşte substantivele;
-
cunoaşte trăsăturile morfologice ale substantivului;
-
identifică substantivele animate şi substantivele inanimate, comune şi proprii;
-
stabileşte genul, numărul, declinarea substantivelor;
-
formează substantive noi pe diferite căi;
-
arată căile de formare a substantivelor;
-
cunoaşte ce studiază morfologia;
-
recunoaşte felurile articolelor;
-
acorda corect articolele cu alte părţi de vorbire.
-
foloseşte corect în vorbire articolele şi substantivele;
-
identifică substantivele epicene, substantivele defective de singular sau plural, substantivele colective.
|
Adjectivul
|
Adjectivul – trăsăturile morfologice ale adjectivului. Adjectivele calitative şi relative. Adjectivele variabile şi adjectivele învariabile. Gradele de comparaţie ale adjectivelor.
Formarea adjectivelor.
|
-
identifică adjectivele, recunoaşte trăsăturile gramaticale ale adjectivelor;
-
găseşte adjectivele relative şi calitative;
-
identifică gradul de comparaţie al adjectivului;
-
deosebeşte căile de formare a adjectivelor;
-
formarează corect adjectivele în vorbire la diferite grade de comparaţie.
|
Numeralul
|
Numeralul. Trăsăturile morfologice ale numeralului. Numeralele cardinale şi cele ordinale. Numeralele nehotărîte, adverbiale, colective, fracţionare, distributive, multiplicative. Declinarea numeralelor. Formarea numeralelor. Funcţia sintactică a numeralelor.
|
-
distinge numeralele;
-
găseşte trăsăturile gramaticale;
-
declină numeralele simple şi compuse;
-
foloseşte corect în comunicare diverse categorii de numerale.
|
Pronumele
|
Pronumele. Trăsăturile morfologice ale pronumelui. Funcţiile sintactice ale pronumelui. Categoriile pronumelui: personal, reflexiv, posesiv, demonstrativ, relativ, nehotărît, negativ. Deсlinarea pronumelor.
|
-
identifică pronumele ca parte de vorbire;
-
argumentează trăsăturile gramaticale ale pronumelor;
-
deosebeşte categoriile pronumelui (personal, reflexiv, posesiv, demonstrativ, relativ, nehotărît, negativ);
-
declină corect pronumele şi le foloseşte în comunicare.
|
Verbul
|
Verbul. Particularităţile morfologice ale verbului. Funcţiile sintactice ale verbului. Modurile impersonale. Modurile personale. Conjugările verbului. Timpurile, persoana, numărul verbului. Verbele auxiliare. Verbele predicative şi nepredicative şi intranzitive, diatezele verbului. Formarea verbelor.
|
-
recunoaşte verbul, trăsăturile lui gramaticale;
-
conjugă verbe la modurile personale;
-
explică căile de formare ale verbelor;
-
identifică în texte verbele auxiliare, predicative şi nepredicative, intranzitive şi determină indicii gramaticali;
-
decoperă greşelile şi le corectează;
-
foloseşte verbele la diferite moduri, timp, persoană.
|
Adverbul
|
Adverbul. Trăsăturile morfologice ale adverbului. Clasificarea adverbelor după înţeles. Gradele de comparaţie ale adverbelor. Formarea adverbelor.
|
-
distinge adverbele;
-
determină trăsăturile gramaticale ale adverbului;
-
clasifică adverbele după înţeles;
-
identifică adverbele după conţinut;
-
identifică gradele de comparaţie ale adverbelor;
-
foloseşte corect adverbele în comunicare.
|
Prepoziţia
|
Prepoziţia ca parte de vorbire auxiliară. Folosirea prepoziţiilor în vorbire.
Clasificarea prepoziţiilor după structură. Cazurile prepoziţiilor. Raporturile exprimate de prepoziţii.
|
-
identifică prepoziţiile;
-
foloseşte corect în comunicare prepoziţia;
-
apreciază regimul cazual şi raporturile exprimate de prepoziţii;
-
determina structura prepoziţiilor.
|
Conjuncţia
|
Conjuncţia ca parte de vorbire, clasifacarea conjuncţiilor după structură.
Conjuncţii coordonatoare şi conjuncţii subordonatoare.
Utilizarea conjuncţiilor ca element de relaţie a cuvintelor în propoziţie. Conjuncţia – element de relaţie a propoziţiilor în frază.
|
-
identifică în texte conjuncţiile;
-
determină felul conjuncţiilor după structură şi după funcţiile lor;
-
foloseşte corect conjuncţiile ca elemente de relaţie a cuvintelor în propoziţii şi ca elemente de relaţie a propoziţiilor în frază;
-
ortografiază corect conjuncţiile compuse şi utilizează corect semnele de punctuaţie.
|
Interjecţia
|
Interjecţia ca parte de vorbire.
Rolul interjecţiei în comunicare.
Onomatopeele. Ortografia interjecţiilor. Punctuaţia cerută de interjecţii. Funcţiile sintactice ale interjecţiei.
|
-
identifică în text şi în vorbire interjecţiile;
-
determină rolul onomatopeelor în procesul comunicării;
-
aplică corect în exprimarea scrisă regulile de ortografiere a interjecţiilor;
-
utilizează interjecţiile la locul potrivit pentru a spori expresivitatea vorbirii.
|
Sintaxa.
Îmbinarea de cuvinte.
Propoziţia
|
Îmbinarea de cuvinte. Structura îmbinării de cuvinte. Felul îmbinării de cuvinte după exprimarea termenului regent.
Tipul relaţiilor de subordonare în îmbinarea de cuvinte: acord, recţiune, aderare. Îmbinări de cuvinte libere. Îmbinări de cuvinte stabile. (frazeologismele)
Propoziţia şi împortanţa ei în vorbire. Clasificarea propoziţiilor după scopul comunicării. Punctuaţia la orice fel de propoziţie.
Clasificarea propoziţiei după intonaţie (exclamative- neexclamative). Felul propoziţiilor după aspectul predicatului (afirmativă-negativă).
Clasifiacrea propoziţiilor după structură:
a) prezenţa părţilor principale şi părţilor secundare (dezvoltată, nedezvoltată);
b) prezenţa ambelor părţi principale (bimembră, monomembră).
Felurile propoziţiilor bimembre (personale hotărîte, personale nehotărîte, generalizatoare);
Tipurile propoziţiilor monomembre: (nominativă, impersonală).
Propoziţii complete şi propoziţii eliptice. Întrebarea retorică. Respectarea intonaţiei în diverse propoziţii. Rolul inversiunii în cadrul propoziţiei ca figură de stil.
|
-
deosebeşte îmbinarea de cuvinte de propoziţie;
-
determină termenul regent şi termenul subordonat;
-
stabileşte felul îmbinării de cuvinte după valoarea morfologică a termenului regent;
-
determină tipul legăturii între termenul regent şi termenul subordonat;
-
utilizează în comunicarea orală şi comunicarea scrisă;
-
foloseşte frazeologisme pentru a spori expresivitatea vorbirii;
-
deosebeşte şi citeşte expresiv propoziţii diverse după scopul comunicării;
-
transformă propoziţiile dintr-un tip în altul;
-
distinge propoziţiile dezvoltate de propoziţiile nedezvoltate;
-
practică modificarea propoziţiei dezvoltate în nedezvoltate şi invers.
-
determină structura propoziţiei bimembre şi a propoziţiei monomembre;
-
diferenţiază părţile principale şi cele secundare ale propoziţiei;
-
utilizeză corect propoziţiile monomembre;
-
recunoaşte propoziţiile eliptice şi le utilizează în vorbire, în cadrul dialogului;
-
întrebuinţează corect semnele de punctuaţie la sfîrşitul propoziţiei şi în propoziţiile cu predicatul-elipsă;
-
construieşte propoziţii diverse ca structură, scopul comunicării, ca intonaţie în vorbirea scrisă şi vorbirea orală.
|
Părţi principale şi părţi secundare ale propoziţiei
|
Subiectul ca parte principală a propoziţiei. Subiectul exprimat, părţi de vorbire prin care se poate exprima subiectul.
Subiectul neexprimat: inclus; subînţeles.
Propoziţii cu un singur subiect şi propoziţiile cu subiect multiplu.
Predicatul ca parte principală a propoziţiei.
Felurile predicatului: predicatul verbal şi predicatul nominal.
Predicatul verbal. Exprimarea predicatului verbal. Predicatul verbal neexprimat sau exprimat parţial.
Predicatul nominal. Structura predicatului nominal. Exprimarea numelui predicativ.
Acordul predicatului cu subiectul multiplu.
Părţile secundare ale propoziţiei. Atributul ca parte secundară a propoziţiei. Felurile atributului după partea de vorbire prin care este exprimat. Atributul genitival, prepoziţional. Apoziţia. Punctuaţia atributului. Valoarea stilistică a atributului (epitetul).
Complementele necircumstanţiale.
Complementul direct. Exprimarea complementului direct. Punctuaţia complementului direct. Verbele determinate de complementul direct.
Complementul indirect. Cuvintele determinate de complementul indirect.
Părţi de vorbire prin care se exprimă complementul indirect.
Complementul de agent. Diateza verbului determinat de complementul de agent.
Complementele circumstanţiale: de loc, de timp, de mod, de cauză, final, condiţional, concesiv, consecutiv.
Punctuaţia complementelor circumstanţiale.
Valoarea stilistică a complementului circumstanţial de mod: (epitet al verbului, comparaţia, repetiţia).
|
-
cunoaşte părţile principale şi cele secundare ale propoziţiei;
-
identifică prin ce părţi de vorbire poate fi exprimat subiectul propoziţiei;
-
recunoaşte subiectul inclus şi subiectul subînţeles în propoziţiile cu subiect neexprimat;
-
face corect acordul dintre subiectul multiplu şi predicat;
-
Diferenşiază predicatul verbal de predicatul nominal (în cazul verbelor semicopulative);
-
aplică în cadrul vorbirii orale şi celei scrise predicate verbale exprimate parţial sau neexprimate;
-
determină prin ce părţi de vorbire se exprimă numele predicativ;
-
ştie care este locul numelui predicativ în propoziţie;
-
alcătuieşte propoziţii în care aceleaşi verbe ar fi pe rînd ca predicate verbale, apoi predicate nominale;
-
apreciază părţile secundare ale propoziţiei;
-
explică prin ce părţi de vorbire sînt exprimate părţile de propoziţie;
-
concretizează care sînt cuvintele determinate de părţile secundare ale propoziţiei;
-
construieşte propoziţii cu diferite părţi secundare;
-
utilizează corect în vorbire atributele genitivale şi atributele prepoziţionale;
-
motivează folosirea corectă a semnelor de punctuaţie la izolarea apoziţiei; la folosirea complementelor circumstanţiale de diferite tipuri;
-
face analiza sintactică a propoziţiilor;
-
determină valoarea stilistică a complementului circumstanţial de mod.
|
Propoziţii cu părţi omogene (multiple)
|
Părţi omogene ale propoziţiei.
Părţi omogene simple, părţi omogene dezvoltate. Structuri închise şi structuri deschise. Legătura de coordonare între părţile omogene ale propoziţiei prin jonctive sau semne de punctuaţie.
Cuvintele generalizatoare în propoziţiile cu părţi omogene. Semnele de punctuaţie la utilizarea cuvintelor generalizatoare.
|
-
identifică în propoziţii părţile ei omogene;
-
determină structura părţilor omogene;
-
stabileşte relaţia dintre părţile omogene ale unei propoziţii;
-
utilizează cuvinte generalizatoare la construirea propoziţiilor cu părţi omogene;
-
justifică folosirea corectă a semnelor de punctuaţie la izolarea părţilor omogene cînd se folosesc cuvinte generalizatoare.
|
Propoziţii cu adresări, cuvinte sau propoziţii incidente
|
Adresarea. Adresări simple şi adresări desfăşurate. Semnele de punctuaţie, utilizate la adresări.
Cuvinte incidente, construcţii şi propoziţii incidente. Punctuaţia.
| -
cunoaşte formulele de adresare;
-
deosebeşte structura adresărilor;
-
precizează valoarea stilistică şi semnatică a cuvintelor şi propoziţiilor incidente;
-
motivează punctuaţia acestor feluri de construcţie.
|
Vorbirea directă şi cea indirectă.
Dialogul. Citatul.
|
Vorbirea directă semnele de punctuaţie.
Vorbirea indirectă. Transformarea vorbirii directe în vorbire îndirectă.
Punctuaţia.
Citatul. Semnele de punctuaţie.
Dialogul şi semnele de punctuaţie folosite la dialog.
|
-
cunoaşte construcţia propoziţiilor cu vorbire directă;
-
explică şi utilizează corect semnele de punctuaţie la vorbirea directă, citat, dialog;
-
transformă vorbirea directă în vorbire indirectă şi invers;
-
construieşte dialoguri pe teme propuse.
|
Fraza
|
Fraza. Tipuri de propoziţii în frază: principale şi subordonate.
Tipul de relaţie a propoziţiilor în fraze: coordonare şi subordonare.
Fraza joncţională şi fraza nejoncţională.
|
-
deosebeşte propoziţia de frază;
-
determină numărul propoziţiilor într-o frază;
-
identifică tipul propoziţiilor în frază;
-
înţelege deosebirea între fraza joncţională şi fraza nejoncţională;
-
construieşte fraze cu propoziţiile propuse.
|
Fraza formată prin coordonare
|
Coordonarea. Felurile propoziţiilor coordonate (copulative, disjunctive, adversative, conclusive). Raportul de coordonare realizat prin: juxtapunere, prin conjuncţii. Punctuaţia propoziţiilor coordonate.
|
-
cunoaşte felurile propoziţiilor în frază cu propoziţii coordonate (copulative, disjunctive, adversative, conclusive);
-
sesizează tipul propoziţiilor coordonate;
-
introduce pe diferite căi propoziţiile coordonate;
● argumentează semnele de punctuaţie utilizate în cadrul frazei cu propoziţii coordonate.
|
Fraza formată prin subordonare
|
Subordonarea. Fraza formată prin subordonare. Tipurile propoziţiilor în fraza formată pirn subordonare: principală, subordonată, regentă.
|
● determină fraza formată prin subordonare;
● identifică tipurile propoziţiilor în frazele formate pirn subordonare;
● utilizează, în vorbire, fraze fraze cu propoziţii subordonate.
|
Fraza joncţională cu propoziţii subordonate.
|
Fraza cu propoziţii subordonate necircumstanţiale:
- predicativă;
- subiectvă;
- atributivă;
- completivă directă;
- completivă indirectă.
Fraza cu propoziţii subordonate circumstanţiale:
- de loc;
- de timp;
- de mod;
- cauzale;
- finale;
- condiţionale;
- concesive.
Locul propoziţiilor subordonate în frază. Mijloacele de legătură a propoziţiilor în fraza cu propoziţii subordonate. Semnele de punctuaţie în frazele cu propoziţii subordonate.
|
-
cunoaşte noţiuni despre subordonare;
-
identifică tipurile propoziţiilor în fraza formată prin subordonare;
-
stabileşte mijloacele de legătură a propoziţiilor în fraze;
-
foloseşte corect semnele de punctuaţie şi le argumentează;
-
cunoaşte locul propoziţiei subordonate faţă de cea regentă;
-
construieşte fraze cu propoziţii subordonate de diferite tipuri;
-
face schema frazelor analizate;
-
analizează fraze cu propoziţii subordonate;
-
identifică felul subordonatelor, care se introduc prin acelaşi jonctiv.
-
transformă o parte de propoziţie într-o propoziţie subordonată în cadrul unei fraze.
|
Frază nejoncţională cu propoziţii subordonate
|
Fraza nejoncţională cu propoziţii subordonate. Tipurile propoziţiilor subordonate juxtapuse. Semnele de punctuaţie utilizate.
|
-
conştientizează ce este o frază nejoncţională cu propoziţii subordonate;
-
cunoaşte tipurile propoziţiilor subordonate juxtapuse;
-
utilizează semnele de punctuaţie necesare în fraza cu propoziţii subordonate de diferite tipuri;
|
Fraza cu cîteva
propoziţii subordonate
|
Fraza cu cîteva propoziţii subordonate. Propoziţii subordonate omogene. Propoziţii subordonate neomogene. Fraza cu propoziţii consecutiv subordonate. Semnele de punctuaţie. Fraza mixtă.
|
-
determină numărul propoziţiilor subordonate într-o frază;
-
defineşte porpoziţiile subordonate omogene şi porpoziţiile subordonate neomogene;
-
argumentează prin schemă structura frazei cu propoziţii consecutiv subordonate;
-
înţelege ce este fraza mixtă;
-
face analiza complexă a frazei.
|
Ortografia
|
Ortografia vocalelor:
Ortografia vocalei a după j, ş în rădăcina cuvîntului.
Scrierea vocalelor ea în sufixe după j, ş, în interiorul cuvintelor.
Scrierea corectă a vocalelor e, ă.
- e după j, ş, în interiorul cuvintelor;
- ă la sfîrşitul substantivelor şi adjectivelor feminine;
Ortografia diftongilor şi a triftongilor:
ea; ia; ie; io; iai; iei; iau; eai.
Ortografia consoanelor:
Scrierea consoanelor m; n; înaintea consoanelor b, p
Consoanele duble.
Ortografia prefixelor:
- în; îm; dez; răz;
- con; com; des; răs;
- ne; re;
Ortografia sufixelor
an; ian; ean
Ortografia cuvintelor compuse. Scrierea cu majusculă.
Semnele ortografice: cratima, apostroful, punctul, bara şi linia de pauză.
Ortografia părţilor de vorbire.
|
-
cunoaşte principiul fonetic ca bază a ortografiei moldoveneşti;
-
aplică în practică şi respectă normele ortografice şi de punctuaţie;
-
corectează texte cu greşeli ortografice şi de punctuaţie comise;
|
Punctuaţia
|
Utilizarea virgulei:
- Izolarea părţilor omogene;
- izolarea particulelor negative;
- izolarea cuvintelor incidente;
- izolarea complementelor circumstanţiale de acelaşi fel;
- propoziţiile coordonate într-o frază;
- izolarea propoziţiilor subordonate în cadrul frazei;
Două puncte:
- după cuvîntul generalizator urmat de părţi omogene;
- la vorbirea directă;
- la substituirea jonctivului unor propoziţii subordonate.
Linia de dialog.
Linia de pauză:
- după părţile omogene urmate de cuvîntul generalizator
- la izolarea propoziţiilor incidente
- la suplinirea elipsei unor părţi de propoziţie;
- în fraze cu subordonate juxtapuse.
|
● descoperă punctogramele şi le explică cu ajutorul regulilor studiate;
● pune corect semnele de punctuaţie reieşind din regulile învăţate;
● descoperă şi corectează greşelile.
|
