Academia de ştiinţe a moldovei institutul de zoologie cu titlu de manuscris C. Z. U.: 576. 895. 1: 597. 6

 

14 

variație, eroarea coeficientului de variație), ciclul biologic, volumul, habitatul din care 

s-a colectat materialul, precum și literatura consultată (Figura 4.1-4.10). 

 

 

 

 

Fig.4.1. O.ranae - 

aspectul general. 

Original. 

Fig.4.2.H.variegatus 

– aspectul general. 

Original. 

Fig. 4.3.C. retusus 

– aspectul general. 

Original. 

Fig.4.4. G.varsoviensis 

– aspectul general. 

Original. 

 

 

 

 

Fig. 4.5. P. claviger – 

aspectul general. Original. 

Fig. 4.6. C. loossi – 

aspectul general. Original. 

Fig. 4.7. P. medians – 

aspectul general. Original. 

 

 

 

 

Fig. 4.8. P. confusus – 

aspectul general. Original. 

Fig. 4.9. D. subclavatus – 

aspectul general. Original. 

Fig. 4.10. C. urniger, larva – 

aspectul general. Original. 

 

4.2.  Sistematica  și  ciclurile  de  dezvoltare  a  nematozilor.  Conform  datelor 

bibliografice,  nematozii  practic  sunt  stabiliți  la  toate  speciile  de  amfibieni  ecaudați  și 

caudați. Comportamentul nutritiv al nematozilor este variat: sunt chimivori, hematofagi 

sau/și  histiofagi.  După  modul  pontei,  femelele  sunt  ovipare,  ovovivipare  sau  vivipare 

---

 

15 

(larvipare).  Ontogeneza  la  numeroase  specii  este  de  tip  monoxen  (geohelminți)  sau 

diheteroxen (biohelminți), la care formele larvare se dezvoltă  la gazdele intermediare. 

Formele  exigene  (neparazite)  în  majoritatea  cazurilor  evoluează,  având  loc 

embriogeneza, eclozarea sau nu a larvelor și, în final, dezvoltarea larvelor trecând prin 

două năpârliri, devenind infestante (L

1

, L

2

, L

3

) [31]. 

Rezultatele  obținute  relevă  că  amfibienii  din  familia  Ranidae  (Rana  ridibunda, 

R.lessonae,  R.esculenta)  sunt  infestați  cu  4  specii  de  nematode:  Oswaldocruzia 

filiformis  Goeze,  1782,  Oswaldocruzia  duboisi  Ben  Slimane,  Durette-Desset  et 

Chabaud, 1993, Cosmocerca ornata Dujardin, 1845 și Icosiella neglecta Diesing, 1851. 

În  scopul  aprecierii  diversității  nematodofaunei  la  ranidele  verzi  s-a  stabilit 

apartenența  sistematică  a  speciilor,  sinonimele,  gazdele,  localizarea  lor  în  organism, 

răspândirea, etiologia, unde este redată foto și aspectul schematic original al speciei cu 

descrierea  structurii  și  a  parametrilor  morfometrici  la  femele  și  masculi  (suprafața, 

lungimea și lățimea corpului, lungimea și lățimea vezicii cefalice, lungimea esofagului, 

lungimea esofagului în % cu lungimea corpului, lățimea părții anterioare a esofagului, 

lățimea  părții  mijlocii  a  esofagului,  lățimea  bulbului  esofagian,  distanța  de  la  porul 

excretor  până  la  capătul  anterior  al  esofagului,  distanța  de  la  porul  excretor  în  %  cu 

lungimea esofagului, distanța de la vulvă până la partea anterioară a corpulului, distanța 

de  la  vulvă  în  %  cu  lungimea  totală,  lățimea  și  lungimea  ouălor,  lungimea  cozii, 

lungimea cozii în % cu lungimea corpului), care au fost supuși analizei matematice și 

statistice (indicii minimali, maximali și media, stabilirea eroarei mediei, abaterea mediei 

pătratică,  coeficientul  de  variație,  eroarea  coeficientului  de  variație),  ciclul  biologic, 

volumul,  habitatul  din  care  s-a  colectat  materialul,  precum  și  literatura  consultată 

(Figura 4.11-4.18). 

 

4.3.  Sistematica  și  ciclurile  de  dezvoltare  a  acantocefalelor.  Viermii  ce  aparțin 

încrengăturii  Achanthocephala  afectează  mamiferele  domestice  și  sălbatice,  păsările, 

peștii, amfibienii, iar în unele cazuri și omul. Sunt endoparaziți, relativ un grup nu mare 

de specii, circa 500. Ei sunt dioici, au corpul nesegmentat, iar la extremitatea anterioară 

prezintă o trompă protractilă cu spini sau croșete. Ciclul biologic este heteroxen. 

În Republica Moldova, Andreico O.F. (1973) a stabilit 3 specii de acantocefali la 

rozătoare:  Centrorhynchus  sp.  din  fam.  Giganthorhynchidae  și  Moniliformis 

moniliformis  Bremser,  1811  și  Moniliformis  sp.  din  fam.  Moniliformidae.  Autoarea 

menționează  că  acantocefalii  la  animale  sunt  înregistrați  foarte  rar  și  din  acest  motiv 

practic este imposibil de a stabili frecvența răspândirii lor la diferite specii de animale în 

Republica  Moldova  [11].  La  amfibienii  din  familia  Ranidae  (Rana  ridibunda,  Rana 

lessonae, Rana esculenta) din ecosistemele naturale și antropizate ale Codrilor Centrali din 

Republica Moldova s-au stabilit 2 specii de acantocefali hidrotopici: A. ranae Schrank, 

1788 și S. teres Rudolphi, 1819, larvae. 

Pentru  fiecare  specie  s-a  estimat  situția  sistematică,  sinonimele,  gazdele, 

localizarea  lor  în  organism,  răspândirea,  etiologia,  unde  este  redată  foto  și  aspectul 

schematic  original  al  speciei  cu  descrierea  structurii  și  a  parametrilor  morfometrici  la 

mascul  și  femelă  (suprafața,  lungimea  și  lățimea  corpului,  lungimea  și  lățimea 

proboscisului, lungimea și lățimea gâtului, lungimea 1-lui, al 2-lea, al 3-lea, al 4-lea, al 

5-lea și celui de al 6-lea cârlig, lungimea și lățimea cavității proboscisului, lungimea și 

lățimea  lemniscului  drept,  lungimea  și  lățimea  lemniscului  stâng,  lungimea  și  lățimea 

ouălor,  lungimea  și  lățimea  testiculului  anterior,  lungimea  și  lățimea  testiculului 

---