19
despre prezența speciei de moluște
Sphaerium corneum, a
larvelor de libelule din genul
Agrion,
precum și a coleopterelor, ploșnițelor, păianjenilor etc. Infestarea cu trematoda
Prosotocus confusus Looss, 1894 se datorează prezenței gazdei intermediare, a moluștei
Bithynia leachi, precum și a gazdelor complementare ca: larvele de libelule (
Sympetrum
flaveolum, S. danae, Aeschna isosceles, A. viridis, A. grandia, Coenagrion puella),
larvele de tricoptere (Phryganea grandis, Agrypnia sp.,) larvele și imago ale cărăbușilor
Hydrous piceus, Cybister laterimarginalis,
crustaceelor și efemerelor, dar cu specia
Diplodiscus subclavatus – prezența gazdei intermediare, a moluștelor din gen.
Planorbis și ocazional, ingerarea adolescariilor.
În structura helmintofaunei speciei R. ridibunda predomină biohelminții
(Opisthioglyphe ranae Frölich, 1791, Haematoloechus variegatus Rudolphi, 1819,
Cephalogonimus retusus Dujardin, 1845, Gorgodera varsoviensis Ssinitzin, 1905,
Pleurogenes claviger Rud., 1819, Candidotrema loossi Africa, 1930, Pleurogenoides
medians Olsson, 1876, Prosotocus confusus Looss, 1894, Diplodiscus subclavatus
Pallas, 1760, Codonocephalus urniger Rudolphi, 1819, Icosiella neglecta Diesing,
1851, Acanthocephalus ranae Schrank, 1788, Sphaerirostris teres Rudolphi, 1819,
larvae), care constituie 81,25% și geohelminții (Oswaldocruzia filiformis Goeze, 1782,
Oswaldocruzia duboisi, Cosmocerca ornata Dujardin, 1875, ce constituie 18,75% din
totalul de specimeni infestați.
Specia Rana lessonae Camerano, 1882 este mai puțin numeroasă, ca broasca-mare-
de-lac, însă, fiind mai frecventă în habitatele silvice, unde sunt bazine acvatice
constante. În fond, este aidoma speciei R. ridibunda, deoarece face parte din grupul
broaștelor verzi, deosebindu-se doar prin dimensiuni mai mici ale corpului.
Infestarea speciei R. lessonae la fel se datorează modului de viață amfibiont și
spectrului trofic larg, deoarece posedă o rație zilnică constituită din 67,8% de
vătămători ai silviculturii [1]. Totodată, ea servește drept hrană pentru multe animale
vertebrate: păsări de baltă, păsări răpitoare nocturne și diurne, nurci, vidre etc. Specia
R.lessonae este gazdă definitivă pentru 14 specii, gazdă intermediară pentru o specie de
trematode (C. urniger, Rudolphi, 1819) și gazdă-rezervor pentru 1 specie de
acanthocephale (S. teres Rudolphi, 1819, larvae).
În structura helmintofaunei speciei R. lessonae la fel predomină biohelmintozele
(Opisthioglyphe ranae Frölich, 1791, Haematoloechus variegatus Rudolphi, 1819,
Cephalogonimus retusus Dujardin, 1845, Gorgodera varsoviensis Ssinitzin, 1905,
Pleurogenes claviger Rud., 1819, Candidotrema loossi Africa, 1930, Pleurogenoides
medians Olsson, 1876, Prosotocus confusus Looss, 1894, Diplodiscus subclavatus
Pallas, 1760, Codonocephalus urniger Rudolphi, 1819, Icosiella neglecta Diesing,
1851, Acanthocephalus ranae Schrank, 1788, Sphaerirostris teres Rudolphi, 1819,
larvae), care constituie 81,25%, iar geohelmintozele (Oswaldocruzia filiformis Goeze,
1782, Oswaldocruzia duboisi, Cosmocerca ornata Dujardin, 1875) constituie 18,75%
din totalul de specimeni infestați.
Pentru specia Rana esculenta și mormolocii ei sunt mulți dușmani ca: știuca (Esox
lucius), amfibiile – broasca-mică-de-lac (
Rana lessonae)
și broasca-mare-de-lac
(
Rana
ridibunda), reptilele
(
Emys orbicularis, Natrix natrix,
N. tessellata), păsările acvatice și
răpitoare (Anasplatyrrhinos, Ciconia ciconia, Crex crex, Egretta garzetta, Ardea
cinerea, Botaurus stellaris, Ixobrychus minutus, Chlidonias leucoptera, Lams
ridibundus, Lanius cristatus, Aquila pomarina, Buteo buteo, Milvus korschun, Butastur
indicus, Bubo bubo), precum și mamiferele (
Ondatra zibethica, Lutra lutra, Mustela
20
lutreola, Mustela putorius, M. vison,
Nyctereutes procyonoides)
. Amfibienii, în
principiu, sunt componenții trofici de bază pentru șarpele-de-casă (Natrix natrix) și
Mustelidae. În alimentația rațelor mari (
Anas platyrhinchus) amfibienii constituie cca
25%.
Spre deosebire de celelalte două specii de ranide verzi (
R. ridibunda, R. lessonae)
infestate cu 16 specii de helminți, la specia R. esculenta s-a stabilit infestarea cu 14
specii, dintre care 9 specii de trematode (Opisthioglyphe ranae Frölich, 1791,
Haematoloechus variegatus Rudolphi, 1819, Cephalogonimus retusus Dujardin, 1845,
Gorgodera varsoviensis Ssinitzin, 1905, Pleurogenes claviger Rud., 1819,
Pleurogenoides medians Olsson, 1876, Prosotocus confusus Looss, 1894, Diplodiscus
subclavatus Pallas, 1760, Codonocephalus urniger Rudolphi, 1819, 4 specii de
nematode (Oswaldocruzia filiformis Goeze, 1782, Oswaldocruzia duboisi, Cosmocerca
ornata Dujardin, 1845
și
Icosiella neglecta Diesing 1851) și o specie de acantocefale
(Acanthocephalus ranae Schrank, 1788).
În structura helmintofaunei speciei Rana esculenta predomină trematodele (9 din
10), însă după intensivitatea invaziei predomină nematodele (până la 10 exemplare într-
un specimen).
Potrivit rezultatelor helmintologice ale speciei Rana ridibunda s-a stabilit că cel
mai înalt nivel de infestare cu helminții din clasa Trematoda s-a înregistrat cu specia
O.ranae – în 23,0% din cazuri (II – 1-61 de exemplare), din clasa Secernentea – cu
specia C. ornata în 30,1% din cazuri, (II – 1-64 de exemplare), iar din clasa
Paleacanthocephala – cu specia
A. ranae în 9,7% din cazuri (
II – 1-6 exemplare). La
specia R. lessonae cel mai înalt nivel de infestare cu trematode s-a înregistrat cu specia
D. subclavatus – în 23,1% din cazuri (
II – 1-10 exemplare), din clasa
Secernentea – cu
specia C. ornata – în 42,3% din cazuri, (II – 1-10 exemplare), dar din clasa
Paleacanthocephala – cu specia
A. ranae – în 9,7% din cazuri (
II – 1-6 exemplare). La
specia R.esculenta cel mai înalt nivel de infestare a fost cu trematoda D. subclavatus –
în 21,4% din cazuri (II – 1-16 exemplare), cu specia I. neglecta – în 21,4% din cazuri
(II – 1-14 exemplare) și respectiv cu specia A. ranae – în 11,9% din cazuri (II – 1-9
exemplare).
Nivelul de infestare scăzut al ranidelor verzi cu aceste specii de helminți poate fi
explicat prin temperaturile joase și poluarea mediului, care duc la reducerea numărului
de gazde intermediare adecvate (coleoptere, odonate, moluște etc).
În rezultatul cercetărilor helmintologice ale speciei Rana ridibunda s-a stabilit că
extensivitatea invaziei, sub aspect de monoinvazii, constituia 33,1% din cazuri, iar în
formă de poliinvazii – în 66,9% din cazuri, la specia R. lessonae – monoinvazii – în
30,8% din cazuri, poliinvazii – în 69,2% din cazuri, iar la specia R. esculenta infestarea
în aspect de monoinvazii constituia 37,04% din cazuri și în formă de poliinvazii –
62,96% din cazuri.
Evaluarea datelor helmintologice ale ranidelor verzi colectate atât din bazinele
acvatice naturale, cât și din cele artificiale relevă că infestarea amfibienilor s-a produs
atât cu biohelminți, cât și cu geohelminți în asociație.
Astfel, din 2 specii de helminți (bio - + geo -) au fost stabilite 11 asociații
(Cosmocerca ornata + Acanthocephalus ranae (în 4,1% din cazuri), Cosmocerca
ornata
+
Cephalogonimus
retusus
(în
3,4%
din
cazuri),
Cosmocerca
ornata+Opisthioglyphe ranae (în 5,5% din cazuri),
Cosmocerca ornata + Icosiella
neglecta (în 2,1% din cazuri),
Oswaldocruzia filiformis + Acanthocephalus ranae (în