Universitatea de stat din moldova

 
 
159 
 
2005, indicându-i numărul rutei aeriene şi ora sosirii în Aeroportul Internaţional Chişinău. Cu 
scopul realizării intenţiilor criminale, C.M. l-a instigat la săvârşirea infracţiunii pe D.Iu., care, 
la 15 martie 2005, aproximativ la ora 22:00, acţionând de comun acord şi în urma înţelegerii 
prealabile  cu  alte  două  persoane,  l-au  răpit  pe  A.D.  în  incinta  Aeroportului  Internaţional 
Chişinău.  Ameninţându-l  cu  moartea,  aplicându-i  violenţă  nepericuloasă  pentru  viaţa  şi 
sănătatea acestuia, l-au dus în apartamentul 209 de pe str. Verşigora din or. Râbniţa, unde l-au 
deţinut,  contrar  voinţei  acestuia,  până  la  25  martie  2005,  cerându-i  transmiterea  banilor  în 
sumă  de  200 000  dolari  SUA,  echivalentul  a  2 518 000  lei  (sublinierea  ne  aparţine  –  n.a.),  în 
schimbul eliberării lui [55]. 
2)
 
L.B., M.R., S.A şi L.A. au fost recunoscuţi vinovaţi de către instanţa de fond în comi-
terea  infracţiunii  prevăzute  la  alin.(4)  art.189  CP  RM,  nu  însă  a  celei  prevăzute  la    alin.(2) 
art.195  CP  RM,  adică  a  şantajului  în  proporţii  deosebit  mari,  normă  care  era  în  vigoare  la 
moment: La 6 septembrie 2003, la ora 06:00, L.B., împreună cu M.R., S.A şi L.A., s-au deplasat 
cu automobilul „Opel-Cadet” la blocul locativ de pe str. Gh.Asachi 64/1, mun. Chişinău, unde 
domicilia  A.P.  În  aceeaşi  zi,  aproximativ  la  ora  07:00,  când  A.P.  a  ieşit  din  apartament  şi  se 
cobora pe scară, L.B., împreună cu M.R., S.A şi L.A., s-au apropiat de el şi, invocând un pretext 
inventat, i-au pus pe mâini cătuşe. Continuându-şi acţiunile criminale, i-au legat picioarele, i-au 
acoperit  capul  cu  o  căciulă  sportivă,  i-au  pus  un  cuţit  în  regiunea  gâtului,  l-au  urcat  în 
automobil  şi  l-au  dus  la  cariera  de  piatră  părăsită,  situată  în  apropierea  s.  Goieni,  mun. 
Chişinău. Acolo, ameninţându-l cu moartea, L.B., M.R., S.A şi L.A. i-au aplicat lovituri cu pum-
nii, picioarele şi cu o vergea metalică pe diferite părţi ale corpului, cauzându-i leziuni corporale 
medii, cerându-i să le fie transmisă suma de 50 000 dolari SUA [82] (sublinierea ne aparţine – 
n.a.). 
Deci, în primul caz şantajul a fost recunoscut ca fiind săvârşit în proporţii deosebit de mari, 
chiar  dacă  nu  a  fost  cauzat  prejudiciul  patrimonial  efectiv,  iar  în  al  doilea  caz  tocmai  lipsa 
prejudiciului patrimonial efectiv a constituit o piedică de a concepe şantajul săvârşit în proporţii 
deosebit de mari. Neuniformitatea practicii judiciare în această materie generează necesitatea de 
a  răspunde  la  următoarea  întrebare:  Care  este  momentul  de  consumare  în  ipoteza  şantajului 
prevăzut la alin.(5) şi (6) art.189 CP RM? Această necesitate apare mai ales pe fundalul faptului 
că un răspuns la această întrebare ne va permite să identificăm dacă alin.(5) şi (6) art.189 CP RM 
rămân în continuare infracţiuni formale sau devin materiale. 
Luând  în  consideraţie  faptul  că  la  art.126  alin.(1)  CP  RM  legiuitorul  indică  doar  asupra 
termenului  „dobândire”,  iar  acest  termen  semnifică  amplificarea,  după  momentul  înaintării 
cererii  de  a  se  transmite  bunurile,  a  rezultatului  produs  iniţial,  trebuie  să  recunoaştem  că 

---

 
 
160 
 
momentul de consumare în acest caz este producerea prejudiciului patrimonial efectiv, chiar dacă 
din analiza generalizată a art.189 CP RM rezultă lipsa acestei relevanţe. Aceasta se impune din 
considerente de respectare a principiului legalităţii; or, în eventualitatea în care în alin.(1) art.126 
CP  RM  legiuitorul  ar  fi  statuat  şi  asupra  cererii  bunurilor,  nici  nu  se  mai  punea  problema  cu 
referire la momentul de consumare.  De lege ferenda însă, considerăm oportun de a introduce în 
alin.(1)  art.126  CP  RM,  după  cuvântul  „sustrase”,  cuvântul  „cerute”,  prin  aceasta  respectând 
adevărata  intenţie  a  legiuitorului  de  a  agrava  răspunderea  penală  atunci  când  şantajul  vizează 
anumiţi parametri cantitativi, indiferent de survenirea prejudiciului patrimonial efectiv. În opinia 
noastră, există suficiente temeiuri de a considera că gravitatea atingerii aduse relaţiilor sociale se 
fundamentează  prin  simpla  intenţie  de  a  acapara  bunurile  străine  care  corespund  următoarelor 
limite  cantitative  evaluate  în  bani:  de  la  50  000  până  la  100  000  lei  –  proporţii  mari;  de  la        
100 000 lei şi mai mult – proporţii deosebit de mari.  
În  acelaşi  timp,  remarcăm  că  parametrii  cantitativi  enunţaţi  la  alin.(1)  art.126  CP  RM 
trebuie să fie stabiliţi la momentul intrării în vigoare a modificării operate în legea penală. Astfel, 
amintim  că  limitele  cantitative  de  5000  şi,  respectiv,  de  2500  unităţi  convenţionale  de  amendă 
constituie  rezultatul  amendamentelor  Legii  Republicii  Moldova  privind  modificarea  şi  comple-
tarea unor acte legislative, nr.292-XVI din 21.12.2007 [97]; or, până la 08.02.2008, dată la care 
au intrat în vigoare actualii parametri, cuantumurile proporţiilor deosebit de mari şi mari erau de 
1500 şi, respectiv, de  500 unităţi convenţionale de amendă. De asemenea, parametrii cantitativi 
trebuie raportaţi şi la momentul intrării în vigoare a legii penale. În acest sens, prezintă relevanţă 
următorul  exemplu  din  practica  judiciară:  Rejudecând  cauza,  instanţa  de  recurs  a  pronunţat  o 
nouă  hotărâre,  recunoscându-l  vinovat  pe  P.(G).P.  de  săvârşirea  infracţiunii  prevăzute  la 
alin.(5)  art.189  CP  RM,  fiind  constatate  următoarele  circumstanţe:  La  începutul  anului  1998, 
P.(G).P.  l-a  invitat  de  câteva  ori  pe  C.V.  în  oficiul  firmei  „Gaz  Group”,  unde  P.(G).P.  şi  alte 
persoane  neidentificate  au  cerut  de  la  C.V.  transferarea  în  posesia  lor  a  sumelor  băneşti  în 
valoare de 200 000 lei, în caz  contrar, ameninţându-l  cu răfuială  fizică şi  cu majorarea sumei 
băneşti şantajate. Având teamă că  aceste ameninţări îi vor fi aplicate, C.V., în aceeaşi perioadă 
de  timp,  a  transmis  persoanelor  sus-indicate  bani,  materiale  de  construcţie,  cereale,  unităţi  de 
trasport,  în  sumă  totală  de  200 000  lei.  În  asemenea  circumstanţe,  instanţa  de  recurs  a  reîn-
cadrat acţiunile lui P.(G).P. din alin.(3) art.125 CP RM în redacţia din 1961 în alin.(5) art.189 
CP RM în redacţia din 2002 [46]. Deşi valoarea bunurilor transmise au fost estimate la 200 000 
lei, care constituie  actualmente  proporţii deosebit de mari,  acţiunile făptuitorului au fost încad-
rate în conformitate cu alin.(5) art.189 CP RM, adică ca şantaj săvârşit în proporţii mari. Aceasta 
se explică prin faptul că în Codul penal în redacţia din 1961 daunele în proporţii deosebit de mari 

---