Nicolaus olahus
Yüklə 2,07 Mb. Pdf görüntüsü
|
426 ANTAL GYÖNGYVÉR 983. Apud Ibidem, III, p. 99. 984. Apud Ibidem, I, p. 35. 985. V. EGU/172. 986. C70/424: “Aşa i-a întrecut prin mândra-i virtute pe toţi bărbaţii, precum soarele obişnuieşte să întreacă stelele cerului.” 987. C5/374: “Virtutea sa cu greu duce lipsă de vreunul [de vreun elogiu].” 988. C7/375: “Francisce, nu-ţi fie teamă să-ţi acordezi lira la virtuţile pioase ale lui Erasmus.” 989. Ibididem: “[poeţii] încearcă să-i elogieze pe bărbaţii cei buni pentru virtutea lor”; “însăşi virtutea […] lui Erasmus trăieşte de acum de-a pururi”; “atât de mare fu această virtute a bărbatului, încât [ale sale cărţi] sunt în siguranţă [în faţa pieirii]”; “pietate”; “dulce mândrie”; “eruditul Erasmus”. 990. C23/394: “Apelles a pictat doar imaginea trupului, nu a putut reda frumoasele virtuţi ale sufletului.” 991. C13/379: “Acesteia virtutea şi credinţa dătătoare de viaţă i-au conferit acest nume.”
992. C22/393: “Şi vârste bogate în virtuţi adaugă-ţi […]. Să te îngrijeşti, mai cu seamă, de virtute.” 993. Ibidem, p. 392: “Este de datoria voastră, sfinte duhuri, să-l dăruiţi îndată cu pioasă dragoste de virtute pe acest gingaş nou-născut”; “Îi vei întrece în virtute pe ambii tăi părinţi.”
însemnaţi între ai lor.” 995. Ibidem, pp. 164-166: “[Dumnezeu], ca să-i readucă, prin tine îmboldiţi, la modestie, măsură, dreptate, afecţiune şi înţelegere reciprocă, la cumpătare, la dărnicie faţă de cei nevoiaşi, la preţuirea celor cinstiţi, la ascultarea adevărului […] şi la preocupări demne şi la alte virtuţi, precum şi la credinţa Sa cea adevărată […], şi la o viaţă dreaptă, a pus acum sabia Sa în mâinile tale.”
vom lupta împotriva duşmanilor cu aceeaşi vitejie şi uniţi în suflet” [s.n.]. 999. Ibidem, p. 216: “[…] Aethereus, fiul regelui anglilor, [era] puternic înflăcărat de frumuseţea, virtutea şi obiceiurile unicei fiice a regelui Britaniei, a cucernicei Ursula” [s.n.].
arme, încât să nu avem putinţa de a pleca de aici decât [cu ajutorul] vitejiei [virtuţii] şi a armelor” [s.n.].
NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 427
[mei] comandanţi şi bravii [mei] militari, la ardoarea pentru faptele războinice a sufletului vostru şi, totodată, la câte popoare, neamuri, provincii, regate am supus stăpânirii mele bizuindu-mă pe vitejia, forţele şi sprijinul vostru, în fine, la câte victorii am obţinut pe tot cuprinsul pământului, nu pare să merite osteneala nici să vă îndemn, nici să vă stârnesc prin prea multe [vorbe] la ceea ce sunteţi îmboldiţi de însăşi firea, hotărârea şi vitejia voastră.”
vicisitudinile războiului.” 1008. C71/426. 1009. NOHA/174: “Dacă ne-am hotărî […] să ne retragem treptat […], ce ar fi mai dezonorant, […] ce mai puţin potrivit numelui de scit, detemut în întreaga lume, ce mai potrivnic virtuţilor şi vitejiei străbunilor noştri, decât acest soi de fugă?”
îşi muncea gândul cu ea, cugeta, îşi concentra toate puterile spre a găsi toate căile şi modalităţile prin care să poată răzbuna dezonoarea acelei înfrângeri.”
nându-i că neamul goţilor a suferit odată din partea hunilor o mare […] dezonoare.” 1012. Ibidem, p. 204: “Cinstea însăşi ne-ar îndemna, de fapt, ca, rezistând până la ultima suflare a vieţii [în faţa] unui inamic atât de crunt, să nu ne lepădăm, din teama morţii, de statornicia, vitejia [şi] credinţa noastră, de-ar fi vreo speranţă de a salva oraşul.”
1013. Ibididem: “Ce leac [ar mai fi] pentru noi, cărora, sleiţi fiind de suferinţele de-acum îndelungate, de nesomn [şi] de lipsuri, ni se pare că, în afară de sufletul pe care abia ni-l tragem, de oase şi de pielea zbârcită de nesfărşita foame, puţin ne-a mai rămas […] din demnitatea de om.” 1014. Ibidem, p. 174: “Se ştie că întotdeauna este mai bine şi mai frumos a muri cu demnitate […], decât […] a duce o viaţă netrebnică şi plină de umilinţă.” 1015. Apud EGU/60. 1016. Apud CCL/I/76-77. 1017. Apud EGU/167. 1018. Despre nobleţe v. Ibidem, passim. 1019. V. Ibidem, pp. 88-89. 1020. Apud CCL/II/252. 1021. Apud Ibidem, I, p. LXXV. Yüklə 2,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
|