418
ANTAL GYÖNGYVÉR
860. Ibidem, pp. 88-90: “Mi-a scris zilele acestea din Ungaria că fusese făcut
voievod al Munteniei […] [dar] că [boierii] munteni […] l-au alungat, tăindu-i o parte
din nas, că speră, totuşi, în îngăduinţa lui Dumnezeu pentru că, alungând duşmanul,
are de gând să răzbune prin arme dezonoarea ce i s-a făcut, ca, prin vitejie să pună
mâna pe domnie.”
861. Ibidem, pp. 128-130: “Simánd […] are mai toţi locuitorii şchiopi, orbi,
oameni fie cu picioarele, fie cu braţele răsucite, fie însemnaţi cu vreo altă meteahnă a
trupului […]. Nu prin voia naturii sunt mutilaţi astfel, ci, după cum se zvoneşte, copiii
abia născuţi sunt fie orbiţi de părinţi, fie li se răsucesc oasele şi ligamentele membrelor
[…]. Si se folosesc de acest însemn, ca să fie scutiţi de alte poveri, pe care trebuie să
le suporte ceilalţi maghiari şi ca […] să-şi facă traiul şi câştigul […] prin cântece de
cerşetori.”
862. V. Ibididem.
863. C17/381: “Corpul mutilat pe care-l priviţi este fără cap fiindcă evlavia a
retezat acest cap; el [acest om] a fost trunchiat în timp ce lupta cu duşmanul turc; […]
Acest Paulus, zis Bakyth, şi-a asumat, nestrămutat, orice îndatorire de bărbat viteaz şi
armele mele.”
864. Ibididem: “Deşi i s-a tăiat deja capul, eu îl voi uni totuşi cu capul său. Daţi,
deci, tristele rămăşiţe adâncului pământului, dar sufletul său însuşi este ocrotit la sânul
meu.”
865. Apud EGU/69.
866. Apud CCL/II/153.
867. Apud Ibidem, II, p. 252.
868. Apud Ibidem, II, p. 282.
869. Apud Ibidem, I, XXXI, şi pp. 184-185.
870. Apud Ibidem, I, p. 41.
871. Apud Ibidem, I, p. CI.
872. C7/375: “ Este o imensă pietate a glorifica cenuşile îngropate şi ce este de
condamnat dacă îi cinsteşti pe cei foarte mari? A-i înfrumuseţa pe merit cu renume,
pentru propria lor virtute, aceasta îi poartă pe vestiţii poeţi, mereu mai puternic spre
stelele cerului, câtă vreme scriu despre bărbaţii cei buni. // Francisce, nu-ţi fie teamă
să-ţi acordezi lira la virtuţile pioase ale lui Erasmus – dulce mândrie a Olandei – care
s-a stins. Dacă Homer nu ar fi îmbrăţişat în vers măiestria vestitului Agamemnon
sau Ahile, regii şi conducătorii prea puţin ar putea acum să urmeze cu sârguinţă
memorabilele lor fapte. […] Chiar tu însuţi îţi vei dobândi în toate un remarcabil
renume, în timp ce-l vei slăvi pe Erasmus cu neobosita-ţi liră.”
873. C8/376: „Astfel, prin renumele lui, şi tu vei fi vestit.”
874. C1/375: „Dragostea mea sinceră pentru tine mă îndeamnă, Cornelius, să-ţi
arăt cele ce vor fi întru faima ta. […] Nu vor lipsi muzei tale faptele regelui. Căci
stăpânul Europei a supus Libia cea întinsă şi pe neînfrânaţii gali; în curând, va anexa
NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE
419
Asia. Evocându-ne sălbaticele lupte ale furibundului Marte, îi poţi întrece pe poeţii
anticilor şi pe tine.”
875. C2/373: „Cu cât bunul renume al stăpânului va dăinui mai mult, şi faima ta
va creşte. Voi încerca aceasta, dacă poeziile mele pot face ceva, şi întreaga posteritate
va slăvi aceste fapte ale tale.
876. C58/409: „căruia mândra coroană glorie-i dădu şi renume.”
877. C65b/417: „Acela [Erasmus] s-a bucurat de recunoaşterea unei vestite faime,
pentru că a fost ocrotitorul şi sprijinitorul studiului.”
878. C70/424: „ […] această lume nu are nimic mai vestit [decât Erasmus].”
879. C22/393: „ […] iar faima să[-ţi] tindă către îndepărtatele stele.”
880. C14/369: „În acest mormânt odihneşte Clara atât în fapt, cât şi ca nume; pe
aceasta, pe când trăia, o îmbrăţişase cu ardoare credinţa.”
881. NOHA/22-24: „Întorcându-se de aici foarte glorioşi, cu ajutorul armelor au
silit toată Asia să le plătească tribut.”
882. Ibidem, p. 150: „Zi de zi veneau la el, din diferite părţi ale lumii, mai mulţi
regi şi popoare atrase, în parte, de faima numelui, vitejiei şi gloriei sale în ale răz-
boiului, care străbătuse deja aproape întreaga lume, în parte, socotind că […] el va
dobândi de-acum deprinderi mai omeneşti.”
883. Ibidem, p. 154: „Zidurile sale au fost făcute […] una cu pământul, ca, în
amintirea numelui lui Attila, să se deschidă cale de acces tuturor muritorilor.”
884. Ibidem, p. 174: „Ce ar fi mai nedemn de gloria noastră, dobândită deja prin
victorii numeroase şi măreţe decât acest soi de fugă? Se ştie că întotdeauna este mai
bine şi mai frumos a muri cu demnitate […] decât a duce o viaţă netrebnică şi plină de
umilinţă.”
885. Ibidem, p. 192: „Aşa cum i se cuvine unui bărbat viteaz, am curajul să înfrunt
neabătut toate pericolele, dacă este cu putinţă să se aleagă din cutezanţă niscaiva glorie.
Aş considera, însă, că vom dobândi nu doar un mai mare folos, ci chiar un renume mai
mare dacă, duşmanii fiind deja împrăştiaţi şi puşi pe fugă […], ne vom păstra ca atare
rămăşiţele trupelor pentru ţelul nostru viitor şi pentru apărarea imperiului nostru.”
886. Ibidem, p. 236: „ca nu cumva resitenţa acestui singur oraş să-i umbrească
gloria, în plină floare deja în întreaga lume, datorită isprăvilor fără număr, strălucit
înfăptuite.”
887. Ibidem, pp. 248-250: „Invincibile rege, mare era pe vremuri gloria romanilor,
cuceritorii întregii lumi. […] Cu cât a scăpătat pentru noi aura virtuţii, cu atât a sporit
pentru tine […]. Deşi faima virtuţii şi a vitejiei tale a pătruns deja mai în toate colţutile
lumii, totuşi […] acestea toate nu pot să-ţi ofere o mai mare glorie în faţa întregii
posterităţi, decât este pe cale să-ţi dăruiască această zi de azi.”
888. Ibidem, p. 254: „[Le spune] că, de aceea, dacă ei consideră suficiente renu-
mele şi faima cucerită până acum de el pentru ei, el s-a hotărât să se întoarcă […] în
Ungaria, sălaşul menit odihnei sale şi a alor săi.”