Nicolaus olahus
Yüklə 2,07 Mb. Pdf görüntüsü
|
434 ANTAL GYÖNGYVÉR 1105. Ibididem: “Totuşi, chiar tu însuţi îţi vei dobândi în toate un remarcabil renume, în timp ce îl vei slăvi pe Erasmus cu neobosita-ţi liră.” 1106. Ibididem: Dacă Homer nu ar fi îmbrăţişat în vers măiestria vestitului Agamemnon sau Achile, regii şi conducătorii prea puţin ar putea acum să urmeze cu sârguinţă memorabilele lor fapte.”
crede-mă, şi muza ta va fi nepieritoare.” 1108. C26/396: “Poeţii să-ţi tânjească nemuritorul nume. Fă ca numele lui Danus al tău să dăinuie mereu!” 1109. C53/408: “Măreţ, întotdeauna va fi slăvit în lumea largă, cât timp Istrul îşi varsă apele repezi în mare, cât stelele cerului, prin strălucire, umbrele şi cât caii lui Phaeton vor trage soarele.”
[…] şi [nu poţi] fi mai asemănător lui Dumnezeu, decât prin cruţarea celor smeriţi şi prin împărtăşirea [lor] din blândeţea ta.”
pătrunde ceva din nemărginita Sa înţelepciune.” 1121. Ibidem, p. 166: “Atât îţi va îngădui să te foloseşti de această putere pământească a ta, cât Îi va fi în voie, ca să fii convins că, fără voinţa lui Dumnezeu, nici cuget, nici înţelepciune, nici forţe, nici o putere nu vei avea şi că toate, nu doar cele lumeşti, ci chiar şi cele cereşti, depind de un semn al Lui Însuşi.” 1122. Ibidem, p. 202: “Am preţuit blândeţea lui Dumnezeu mai presus de toate lucrurile muritorilor, din toate timpurile.” 1123. Ibididem: “Toată această nenorocire ne-a fost trimisă de El din cauza păca- telor noastre.” 1124. Ibididem: “dacă ne vom întoarce la un trai mai curat, Dumnezeu ori îi va îndepărta din nou pe duşmani de pe umerii noştri, ori îi va face mai îndurători şi mai omenoşi.”
NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 435
la început celor care îi mărturisesc numele în credinţă şi dragoste sunt, pe cât de inaccesibile simţurilor omeneşti, pe atât de fericite [şi] nepieritoare.”
nezeu; aceasta mărturisesc că am primit-o, în întregime, ca pe o binefacere, din generozitatea şi blândeţea Lui faţă de mine […], nu datorită meritelor mele, ci prin propria Sa bunătate. […] Nu aveţi de ce să atribuiţi puterilor mele ceea ce este darul lui Dumnezeu.”
întru mulţi ani […] şi vei purta până la stele cuvenitele elogii ale patriei, iar oamenii vor cânta faptele tale de vitejie.”
I., p. 96, apud EGU/46. 1134. Apud Ibidem, p. 68. 1135. Apud Ibidem, p. 76. 1136. V CCL/I/2-3. 1137. Pentru conceptul de libertate, v. EGU, passim. 1138. V. CCL/II/275 sqq. 1139. V. Giossuè Carducci, Reflecţii despre Renaştere, în Scrieri alese, Ed. pentru literatură universală, 1964, pp. 246 sqq. 1140. V. CCL/I/LXII. 1141. V. scrisoarea din 10 dec., 1531, apud Ibidem, pp. 237-238. 1142. NOHA/272: “Când constată că cineva de-al lor a comis ceva […] împotriva libertăţii, pe care ei o consideră, pe drept mai de preţ decât toate lucrurile muritorilor […], lipsindu-l pe acesta de drepturi şi de avut, îi dărâmă casa până la temelii. Şi, dacă pot avea prilejul, îl ucid.” 1143. Ibidem, p. 270: “Şi nu se îngrijesc să folosească de avantajele libertăţii, căci nu rabdă ca cineva dintre ei să fie mai presus decât libertatea.” 1144. Ibidem, pp. 270-272: “Nu plătesc bir numănui, nici regelui, nici altora […]. Nu se supun, după rege, nimănui, decât voievodului Transilvan […]. Ce-i drept, chiar şi faţă de acesta sunt adesea îndărătnici.”
nu au nici o altă sarcină, decât că sunt datori să asigure din sânul lor uşierii regelui şi reginei. [Sunt] un popor devotat, nu se cunoaşte să se fi săvârşit vreodată vreo trădare
Yüklə 2,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
|