434
ANTAL GYÖNGYVÉR
1105. Ibididem: “Totuşi, chiar tu însuţi îţi vei dobândi în toate un remarcabil
renume, în timp ce îl vei slăvi pe Erasmus cu neobosita-ţi liră.”
1106. Ibididem: Dacă Homer nu ar fi îmbrăţişat în vers măiestria vestitului
Agamemnon sau Achile, regii şi conducătorii prea puţin ar putea acum să urmeze cu
sârguinţă memorabilele lor fapte.”
1107. C8/376: “Dacă măreaţa faimă a lui Carol va dăinui peste văzduhuri,
crede-mă, şi muza ta va fi nepieritoare.”
1108. C26/396: “Poeţii să-ţi tânjească nemuritorul nume. Fă ca numele lui Danus
al tău să dăinuie mereu!”
1109. C53/408: “Măreţ, întotdeauna va fi slăvit în lumea largă, cât timp Istrul îşi
varsă apele repezi în mare, cât stelele cerului, prin strălucire, umbrele şi cât caii lui
Phaeton vor trage soarele.”
1110. C58/409.
1111. NOHA/250: “Prin nimic [altceva] nu poţi ajunge mai aproape de nemurire
[…] şi [nu poţi] fi mai asemănător lui Dumnezeu, decât prin cruţarea celor smeriţi şi
prin împărtăşirea [lor] din blândeţea ta.”
1112. Apud EGU/97-98.
1113. Apud Ibidem, p. 99.
1114. Apud Ibidem, p. 113.
1115. Apud Ibididem.
1116. Apud Ibidem, p.158.
1117. Apud Ibidem, p. 194.
1118. Apud CCL/II/52-53.
1119. NOHA/164.
1120. Ibididem: “ţine în mâna Sa toate cele ale muritorilor, încât nu este posibil a
pătrunde ceva din nemărginita Sa înţelepciune.”
1121. Ibidem, p. 166: “Atât îţi va îngădui să te foloseşti de această putere
pământească a ta, cât Îi va fi în voie, ca să fii convins că, fără voinţa lui Dumnezeu,
nici cuget, nici înţelepciune, nici forţe, nici o putere nu vei avea şi că toate, nu doar
cele lumeşti, ci chiar şi cele cereşti, depind de un semn al Lui Însuşi.”
1122. Ibidem, p. 202: “Am preţuit blândeţea lui Dumnezeu mai presus de toate
lucrurile muritorilor, din toate timpurile.”
1123. Ibididem: “Toată această nenorocire ne-a fost trimisă de El din cauza păca-
telor noastre.”
1124. Ibididem: “dacă ne vom întoarce la un trai mai curat, Dumnezeu ori îi va
îndepărta din nou pe duşmani de pe umerii noştri, ori îi va face mai îndurători şi mai
omenoşi.”
1125. Ibidem, p. 208: “Acele răsplăţi cereşti pe care Dumnezeu le-a stabilit de
NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE
435
la început celor care îi mărturisesc numele în credinţă şi dragoste sunt, pe cât de
inaccesibile simţurilor omeneşti, pe atât de fericite [şi] nepieritoare.”
1126. Ibidem, p. 164: “cât îngăduie bunătatea Sa.”
1127. Ibidem, p. 206: “Se află, totuşi, răsădit în mine ceva din darurile lui Dum-
nezeu; aceasta mărturisesc că am primit-o, în întregime, ca pe o binefacere, din
generozitatea şi blândeţea Lui faţă de mine […], nu datorită meritelor mele, ci prin
propria Sa bunătate. […] Nu aveţi de ce să atribuiţi puterilor mele ceea ce este darul
lui Dumnezeu.”
1128. Ibidem, p. 210.
1129. Ibidem, p. 214.
1130. C22/393.
1131. Ibididem.
1132. Ibidem, p. 392: “Bun venit, copile, bun venit, o, tu, cel care fi-vei biruitor
întru mulţi ani […] şi vei purta până la stele cuvenitele elogii ale patriei, iar oamenii
vor cânta faptele tale de vitejie.”
1133. V. Ermolao Barbaro, Epistolae, orationes et carmina, Florenţa, 1943, vol.
I., p. 96, apud EGU/46.
1134. Apud Ibidem, p. 68.
1135. Apud Ibidem, p. 76.
1136. V
CCL/I/2-3.
1137. Pentru conceptul de
libertate, v.
EGU,
passim.
1138. V.
CCL/II/275
sqq.
1139. V. Giossuè Carducci,
Reflecţii despre Renaştere, în
Scrieri alese, Ed. pentru
literatură universală, 1964, pp. 246 sqq.
1140. V.
CCL/I/LXII.
1141. V. scrisoarea din 10 dec., 1531,
apud Ibidem, pp. 237-238.
1142. NOHA/272: “Când constată că cineva de-al lor a comis ceva […] împotriva
libertăţii, pe care ei o consideră, pe drept mai de preţ decât toate lucrurile muritorilor
[…], lipsindu-l pe acesta de drepturi şi de avut, îi dărâmă casa până la temelii. Şi, dacă
pot avea prilejul, îl ucid.”
1143. Ibidem, p. 270: “Şi nu se îngrijesc să folosească de avantajele libertăţii, căci
nu rabdă ca cineva dintre ei să fie mai presus decât libertatea.”
1144. Ibidem, pp. 270-272: “Nu plătesc bir numănui, nici regelui, nici altora […].
Nu se supun, după rege, nimănui, decât voievodului Transilvan […]. Ce-i drept, chiar
şi faţă de acesta sunt adesea îndărătnici.”
1145. Ibidem, p.76: “Oraşul Oroszi […] este locuită numai de [oameni] liberi. Ei
nu au nici o altă sarcină, decât că sunt datori să asigure din sânul lor uşierii regelui şi
reginei. [Sunt] un popor devotat, nu se cunoaşte să se fi săvârşit vreodată vreo trădare