Nicolaus olahus
Yüklə 2,07 Mb. Pdf görüntüsü
|
438 ANTAL GYÖNGYVÉR 1185. V. Pontano, Dialoghi, Florenţa, 1944, pp. 238-239 şi passim, apud EGU/75. 1186. V. Ficino, prefaţa la traducerea din Plotin, apud EGU/92. 1187. V. EGU/152. 1188. V. J.C. Scaligero, Poëtices libri septem, 1594, apud EGU/156. 1189. Apud EGU/158. 1190. Apud Ibididem. 1191. V. Ibididem. 1192. V. comentariul lui E. Garin în EGU/159. 1193. V. EGU/204. 1194. Apud CCL/II/41. 1195. V. Ibidem, II, p. 295. 1196. V. Ibidem, II, p. 299. 1197. V. Francesco de Sanctis, Op.cit., p. 321. 1198. V., printre mulţi alţii, la Lorenzo de Medici, Torquato Tasso şi Francesco Berni.
1199. Apud CCL/I/290. 1200. NOHA/212: “Capul său, chiar despărţit de trunchi, nu a întrerupt sfânta cântare, ci a dat glas acestui [cânt] al psalmistului [David] – Înviază-mă, Doamne, după cuvântul Tău!” 1201. C10/377: “Darurile fecioarei Pallas, ale graţiilor, şi ale Thaliei celei învă- ţate, cum bine ştii, cer tihnă delină.” 1202. Ibididem: “Sufletul nu mi se odihneşte la vreun câmp verde.” 1203. C35/402: “nu i-a fost dată tihna studiului, ci spaima cea mare a caznelor şi a vremii de restrişte.” 1204. C20/382-383: “Laurii lui Phoebus nu mi-au încununat tâmplele şi setea nu mi-a fost ostoită de izvorul lui Pegasus. Nici nu-mi amintesc să mă fi cuprins vreodată dulcele somn unde se află dumbrava Parnasiană şi cea a Pieridelor; învălmăşitele înde- letniciri legate de lucrurile grave nici chiar în frageda tinereţe nu-mi dădeau plăcute clipe de răgaz, încât să pot fi un asemenea poet precum doreşti şi să pot crea, într-un stil armonios, poeme îngrijite. Chiar dacă această faimoasă imagine a virtuţii stăruise cândva, nu fără apreciere în privinţa talentului meu, datorită vremurilor de restrişte şi îndelungatei lipse de exerciţiu, ea mi s-a stins demult în suflet, pe de-a-ntregul. […] Adaugă că, dacă pare că s-a păstrat ceva talent, şi pe acela care a mai rămas mi-l îngrădeşte datoria de la curte. // Priceperea noastră nu a îndrumat-o pământul italic şi nici Grecia cea vestită nu ne-a oferit culte şcoli. Nici chiar Germania sau oraşul care a fost denumit după numele lui Gracchus nu ne-a modelat deprinderile. Nici învăţatul ţinut al Brabantului nu mi-a dăruit dascăli, nici Franţa spirituală ale sale graţii. Dacă se află ceva [talent] în noi – mărturisim că acesta este foarte plăpând -, ni l-au strecurat pe ascuns tăcutele cărţi.”
NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 439
1205. Ibididem: „Nu există, deci, nici un motiv pentru care să fiu asemuit de tine cu Janus Pannonius, în graiul căruia se găseşte atâta farmec.” 1206. C35/401-402: „[Grăieşte] cel care bea cu gura abia întredeschisă licoarea castalidelor şi pe care Thalia cea învăţată nu-l încălzeşte la sân şi cel căruia nu i-a fost dată tihna studiului.”
surori să-mi atingă cu mâna plectrele date.” 1208. Ibididem: „Mă înlănţui de tine, frate, printr-un asemenea dar, punând la cale întru veşnicie legătura prieteniei. De aceea, pe mine, cel revenit, să mă salute Phoebus şi înţeleptele surori să-mi atingă cu mâna plectrele date. Iar zeiţele să pună de acum capăt [şi] liniştii [tale] nedorite, ca şi acea amuţită liră a ta să prindă glas. […] Mă rog, fie ca prin muze şi Apollo să răsune de acum şi lira ta cea nemuritoare şi mândră.”
licorilor, în care obişnuieşti, priceput, să le scalzi. Dacă mi-ai trimite pe frumoasa Phiala sau un verde smarald, nu mi-ar putea fi mai pe plac decât poezia. Am, aşadar, prietene, de ce să doresc a-ţi aduce mulţumiri pe măsură pentru înseşi dulcile versuri.” 1210. C48/406: “Carole, care eşti vrednic de a fi socotit printre tovarăşii de seamă, talentul tău îl sprijină Phoebus Apollo. […] Îmi trimiţi daruri care, scăldate în scumpa licoare pieridă, întăresc legământul prieteniei. […] Să ne întrecem, aşadar, amândoi în sarcini asemănătoare şi, înţelepte Carole, în pioşenia sufletelor, totodată. Să primenim prin scrieri neîntrerupte ataşamentul dobândit şi să netezim calea norocoasă a graţiilor. Să fie aşa: cuvântul scris de mâinile tale, el însuşi drag mie, să-mi fie adus în dese rânduri, cât timp şi ţie al meu.”
mai luminate spirite ale noastre, pe care iubirea adevărată ni le-a apropiat – multă sănătate; să nu vrea să ne uite niciodată.”
comemorezi cea de pe urmă zi a aceluia, scriindu-i elogiile; virtutea sa cu greu duce lipsă de vreunul, iar patria va dăinui înfloritoare prin versul său.”
aceasta îi poartă pe vestiţii poeţi, mereu mai puternic spre stelele cerului, câtă vreme scriu despre bărbaţii cei buni. // […]Totuşi, chiar tu însuţi îţi vei dobândi în toate un remarcabil renume, în timp ce-l vei slăvi pe Erasmus cu neobosita-ţi liră.”; b. C8/376: “Dacă măreaţa faimă a lui Carol va dăinui peste văzduhuri, crede-mă, şi muza ta va fi nepieritoare.” 1214. C1/372: “Dragostea mea sinceră pentru tine mă îndeamnă, Cornelius, să-ţi arăt cele ce vor fi întru faima ta. Ţi se vor oferi nenumărate subiecte mari, spre a le slăvi. Nu vor lipsi muzei tale faptele regelui.”
tristă a poetului vostru. Chiar şi tu, Apollo, citarede, care te bucuri de vesele cânturi, abţine-te a da glas lirei noastre. Şi, orice zeităţi într-ale mele lucruri atât de prielnice
Yüklə 2,07 Mb. Dostları ilə paylaş:
|