436
ANTAL GYÖNGYVÉR
de vreun slujitor din [rândul] lor, oricât de nestingherit intră în dormitorul regelui şi
reginei.”
1146. Ibidem, p. 272: “Astfel, secuii nu au uitat nici până acum […] vechea
libertate a sciţilor.”
1147. Ibidem, p. 172: Astăzi trebuie ori să câştigăm, cu ajutorul zeilor, o strălucită
victorie, dacă nu vrem, mai degrabă, să ajungem într-o robie mai cruntă decât moartea,
ori să murim cu toţii, până la unul.”
1148. NOHA/168.
1149. V. Coluccio Salutati, De saeculo et religione, apud EGU/35.
1150. V. EGU/41.
1151. V. Ibidem, p. 51.
1152. V. Ibidem, p. 88.
1153. V. Pico della Mirandola, lucrarea publicată sub titlul De hominis dignitate,
Florenţa, 1942, pp. 101-145, apud EGU, pp. 104 sqq.
1154. V.
EGU/196
sqq.
1155. V. Francesco Petrarca,
Rime, Ed. Univers, 1970, în româneşte de Eta
Boeriu.
1156. C10/377: “Dar sufletul nu mi se odihneşte la vreun câmp verde.”
1157. C22/386.
1158. C33/400: “Păstrează viu chipul împăratului Augustus, pentru care cea mai
mare glorie a fost cea a blândei păci.”
1159. C65b/417: “[…] Mândria păcii le era amândurora egală, căci ei duceau,
liniştiţi, o viaţă fericită”.
1160. C68/422: “Acest veac, atât de corupt, răpeşte, îndepărtează, suprimă sfânta
pace.”
1161. C65/414: “Ne-ai dat […], după risipirea norului, din nou, zile însorite şi
luminoase.”
1162. Ibidem, p. 415.
1163. NOHA/204: “Nu ne este necunoscut nici chiar că ne va fi mai folositor
să suportăm şi să înghiţim pentru scurtă vreme aceste neajunsuri ale asediului, ca pe
urmă să ne bucurăm împreună cu soţiile şi cu copii noştri de dorita pace şi de libertate,
decât să ne aruncăm din laşitate şi nevolnicie, fără a ne împotrivi duşmanilor, într-un
pact [cu ei] şi în acea necurmată robie.”
1164. NOHA/250: “Poporul roman […] vine smerit la tine, să-ţi ceară pace şi să
se supună de bună-voie tuturor condiţiilor de pace pe care le voieşti.”
1165. V.
EGU/93.
1166. V.
Giordano Bruno,
Opere italiane, pp. 136
sqq,
apud EGU/198.
1167. V. Alberti,
Il trattato della pittura, 1913, pp. 13, 43, 49, 95,
apud EGU/67.
NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE
437
1168. V.B. Castiglione,
Il Cortegiano, Florenţa, 1894, vol. I, p. 26,
apud EGU/115.
1169. V. Girolamo Fracastolo,
Naugerius, în
Opera omnia, Veneţia, 1584,
apud
EGU/157.
1170. V.
EGU/175.
1171. V. Erasmus,
Elogiul nebuniei, Paris, 1511; Basel, 1515; Buc., 1959, apud
CCL/II/9.
1172. V. ed. cit., în
traducerea lui Ştefan Bezdechi, p. 11.
1173. V.
CCL/I/24.
1174. NOHA/52: “Acest palat […] este într-atât împodobit cu construcţii scumpe,
încât […] numai chiar în Luteţia, în capitala parisiilor […] am văzut o singură încăpere
asemănătoare acestora şi sălilor de la Buda, măiestrită, cu grinzile şi tavanul aurite.”
1175. Ibidem, p. 40: “Cea mai mare parte a volumelor era alcătuită din [foi de]
pergament, legate în mătase, cu cotorul şi închizătoarea ferecate în argint, în aur
strălucitor. […] Conducătorul […] [“ucenicilor copişti deprinşi cu pictura”], Felix
Ragussinus Dalmaţianul, […] [era] priceput chiar şi în ale picturii.”
1176. NOHA/106.
1177. Ibididem.
1178. Ibidem, p. 52: “un valoros instrument muzical”.
1179. C22/391: “Calninus stă acolo, acoperit cu pietre preţioase şi purpură, şi ţine
în ambele mâini câte o cupă – dăruitele răsplăţi ale vitejiei din zilele de odinioară –
pocalele mentoree măiastru lucrate cu mâna.”
1180. Ibidem, p. 390: “Oferiţi pruncului prinosul de preţ al artei.”
1181. Ibidem, pp. 390-391: “ Şi păşim peste vestitele praguri în casa cea cuvioasă,
pe care, chiar înaintea intrării, o luase cu asalt, strălucind în mătăsuri şi veşminte de la
Ebrul cel lacom sau pe care le-a dat Franţa bogată [şi] Anglia, o nesfârşită mulţime de
oameni, fiecare aşteptându-şi gazda. Şi ciocnesc cupe cu darul scump al lui Bacchus,
bătând pământul cu picioarele în [ritm] de trei-patru. Servitorii înteţesc aplauzele, iar
slujnicele îi urmează. Şi, pe deasupra, ziua întreagă o împlinesc prin cântece; iar casa,
acoperită în interior cu tapete pictate, cu verdeaţă şi, dintre flori, cu viorele şi trandafiri
răspândea plăcut parfum de scorţişoară şi de nard scump şi de boabe de tămâie şi de
şofran înmiresmat. […] Distinsele, vestitele doamne şi frumoasele copile stăteau la
un loc cu corul de fecioare. // […] Apoi, ne îndreptăm către castul pat al doamnei,
acoperit cu neprihănite viorele şi trandafiri de purpură. Un aşternut îngrijit ales şi un
văl lucrat fin cândva cu mâna împodobeau patul conjugal. Întreaga odaie scăpăra de
ornamente aurii şi de verzi smaralde înşirate şi prinse de pat […]. Apoi Lucina, cum a
văzut că tocmai trecem pragul, grăi cu glas cucernic aste versuri […].”
1182. C23/394.
1183. C32/400: “Lui, Galia întreagă i-a dat oştirile amuţite.”
1184. C33/400: “Pentru el, cea mai mare glorie a fost cea a blândei păci.“