40
avându-se în vedere că persoana este mai importantă în plan social decât patrimoniul, prima
suferind prejudicii reale, în timp ce relaţiile patrimoniale sunt puse doar în pericol [176, p.81;
184, p.114].
Incontestabil, viaţa, sănătatea, libertatea, onoarea şi demnitatea constituie valori sociale
absolute care primează asupra patrimoniului, însă raportarea obiectului juridic principal şi
secundar în dependenţă de importanţa valorii şi relaţiilor sociale lezate nu este tocmai procedeul
plauzibil. Vom invoca cel puţin două argumente care ar invalida cele susţinute:
Primo: în cazul infracţiunilor cu obiect juridic special dualist, din obiectul juridic generic
al infracţiunii derivă obiectul juridic principal, teză demonstrată de Г.Н. Борзенков [150, p.389]:
„Distingerea obiectului juridic principal se face nu după gradul de importanţă a valorilor
protejate (persoana, în acest sens, fiind mai superioară), ci în legătură cu obiectul juridic generic
al infracţiunii”.
Secundo: categoriile obiectului juridic special pot fi identificate în dependenţă de cele
două acţiuni (principală şi adiacentă) reunite în conţinutul infracţiunii de şantaj; or, caracterul
complex al infracţiunii condiţionează paralelismul dintre obiectul juridic special şi fapta
prejudiciabilă, astfel încât obiectului juridic principal îi corespunde acţiunea principală, iar
obiectului juridic secundar – acţiunea adiacentă.
În literatura de specialitate rusă, majoritatea autorilor consideră că în calitate de obiect
juridic special al extorcării apar relaţiile sociale de proprietate [161, p.119; 175, p.364; 216,
p.166]. Dar ce reprezintă aceste relaţii? Răspunsul la această întrebare ni-l oferă Gr.Râpeanu:
„Relaţia socială de proprietate se naşte între stăpânul lucrului şi fiecare alt om, alt membru al
societăţii, conţinutul acestei relaţii caracterizându-se prin aceea că stăpânului lucrului i se
recunoaşte că poate stăpâni şi folosi nestânjenit lucrul său, iar toţi ceilalţi membri ai societăţii se
recunosc datori să se abţină de la orice faptă prin care i-ar periclita stăpânirea şi folosirea
lucrului” [113, p.44].
Raportând această explicaţie la instrumentariul juridico-penal în vigoare, putem remarca că
doar un anumit segment al incriminării prevăzute la art.189 CP RM este apărat de această
valoare socială, şi anume: în ipoteza în care şantajul se manifestă în cererea de a se transmite
bunurile proprietarului, ale posesorului sau ale deţinătorului. O privire de retrospectivă în
materie de şantaj ne permite să sesizăm că, spre deosebire de vechiul cadru incriminator prevăzut
la art.125 din Codul penal în redacţia din 1961 [26], de lege lata, şantajul a căpătat o amplificare
a formelor de exprimare a laturii obiective. In concreto, ne referim la consacrarea în premieră în
legea penală din redacţia 2002 a cererii de a se săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial, ca
acţiune principală alternativă în cadrul faptei prejudiciabile de şantaj. În ipoteza acestei acţiuni
41
principale alternative, este de neconceput că legiuitorul apără relaţiile sociale de proprietate.
După esenţa şi conţinutul său, aici legiuitorul protejează raporturile obligaţionale. Din aceste
raţionamente, are dreptate S.Brînză când afirmă că dacă acţiunea principală din cadrul şantajului
îmbracă forma cererii de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial, obiectul juridic principal
al şantajului îl formează relaţiile sociale cu privire la patrimoniu având în conţinutul lor un drept
de creanţă [15, p.290].
Doar în contextul cererii de a se transmite bunurile proprietarului, ale posesorului sau ale
deţinătorului, ca acţiune principală a componenţei prevăzute la art.189 CP RM, obiectul juridic
principal al şantajului coincide cu obiectul juridic principal al sustragerilor; or, din materialitatea
faptei rezultă că legiuitorul a asigurat o protecţie a stării de fapt a bunurilor ce alcătuiesc
patrimoniul. Prin urmare, ceea ce se ocroteşte aici sunt tocmai relaţiile sociale „reale”. De altfel,
aceste relaţii sunt ocrotite şi în ipoteza în care şantajul îmbracă forma cererii de a se transmite
dreptul asupra bunurilor proprietarului, ale posesorului sau ale deţinătorului. Astfel privite
lucrurile, atunci când acţiunea principală se materializează în cererea de a se transmite bunurile
proprietarului, ale posesorului sau ale deţinătorului sau cererea de a se transmite dreptul asupra
bunurilor proprietarului, ale posesorului sau ale deţinătorului, obiectul juridic principal al
şantajului îl constituie relaţiile sociale cu privire la patrimoniu având în conţinutul lor un drept
real, iar în ipoteza în care acţiunea principală se formează din cererea de a săvârşi alte acţiuni cu
caracter patrimonial, obiectul juridic principal al şantajului îl formează relaţiile sociale cu privire
la patrimoniu având în conţinutul lor un drept de creanţă.
În alt context, ne interesează şi conţinutul obiectului juridic secundar al şantajului. De
remarcat că în literatura de specialitate viziunile cu privire la acest subiect de asemenea sunt
lipsite de unanimitate. De exemplu, Л.К. Малахов [190, p.21] susţine că infracţiunea prevăzută
la art.163 CP FR (extorcarea) are două obiecte juridice suplimentare: persoana victimei şi a
apropiaţilor ei, viaţa acestora, sănătatea, cinstea, precum şi „interesele legale ale victimelor
împotriva extorcării cetăţenilor”. Considerăm defectuoasă această enumerare, având în vedere că
dacă unele dintre atributele inerente ale persoanei ca viaţa sau sănătatea pot fi lezate prin şantaj,
atunci în ce priveşte „interesele legale” este inutil a le evidenţia, dat fiind faptul că atât viaţa, cât
şi sănătatea persoanei nu reprezintă altceva decât un interes legal al persoanei.
А.И. Бойцов [148, p.703] opinează că în calitate de obiect juridic secundar al acestei
infracţiuni apar relaţiile sociale care garantează inviolabilitatea persoanei victimei ori a
apropiaţilor ei, sănătatea şi libertatea acestora, onoarea şi demnitatea. Considerăm prea
generalizată lista valorilor sociale prezentate mai sus, dar, în acelaşi timp, incompletă. Aceasta
deoarece, pe de o parte, noţiunile de libertate şi inviolabilitate sunt prea largi pentru a caracteriza
Dostları ilə paylaş: |