145
derii şi, ca urmare, a pedepsei penale”
[63]. Din aceste raţionamente, subscriem viziunii autorului
A.Eşanu [62, p.58], potrivit căruia depăşirea situaţiei existente nu poate fi realizată prin expli-
caţiile Plenului Curţii Supreme de Justiţie, căci tiparul legii penale nu poate fi reparat printr-o
interpretare cauzală, dat fiind caracterul de recomandare al Hotărârilor explicative. Ca urmare a
caracterului de monopol în ceea ce priveşte exercitarea funcţiei de legiferare în materie penală,
este inadmisibil a permite puterii judecătoreşti libertatea alegerii procedurilor de urmat, căci se
încalcă flagrant un alt principiu constituţional – separarea puterilor în stat.
Chiar dacă sintagma „alte urmări grave” permite să se păstreze stabilitatea legii în condi-
ţiile dinamismului, schimbării relaţiilor sociale, nu putem să neglijăm problemele ce rezultă din
încadrarea faptelor infracţionale în baza criteriilor estimative, având în vedere pericolul
instaurării arbitrariului din partea subiecţilor abilitaţi cu aplicarea legii penale. De aceea, legea
penală a Republicii Moldova necesită o revizuire complexă, în vederea eliminării, în măsura în
care aceasta este posibil, a termenilor estimativi, prin aceasta respectându-se cerinţele legalităţii
incriminării ce rezultă din jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului: accesibili-
tatea, claritatea şi previzibilitatea.
De remarcat că circumstanţa agravantă de la lit.f) alin.(3) art.189 CP RM reprezintă o
reminiscenţă a fostului cadru incriminator, şi anume: a alin.(3) art.125 Cod penal în redacţia din
1961 (abrogat) [26] – „Şantaj care a adus la alte consecinţe grave”. De altfel, şi în Codul penal al
RSFSR în redacţia din 1960 (abrogat) [214] putem surprinde calificativul extorcării soldat cu
cauzarea consecinţelor grave (alin.(4) art.148). Actualmente însă, deşi sintagma „alte urmări
grave” este utilizată pe larg în calitate de semn al componenţelor calificate de infracţiune în
Codul penal al Federaţiei Ruse în redacţia din 1996 (în vigoare), remarcabil este că, în cazul
infracţiunii de extorcare (art.163), acest semn calificativ nu a mai fost reţinut.
De aici, apare ca firească întrebarea: Este oare oportun a abroga lit.f) alin.(3) art.189 CP
RM, ori există şi alte alternative? În acest context, avem două opţiuni: preluăm poziţia
legiuitorului rus de a se renunţa la diferenţierea răspunderii penale a faptei de şantaj în baza
semnului estimativ „alte urmări grave” ori rezolvăm
problema la nivel legislativ, prin:
- reformularea sintagmei „alte urmări grave” utilizate în textul de lege prevăzut la lit.f)
alin.(3) art.189 CP RM;
- completarea art.189 CP RM cu o notă explicativă, care ar dezvălui eventualele ipoteze de
urmări grave specifice infracţiunii de şantaj;
- inserarea în Capitolul XIII al Părţii Generale a Codului penal al Republicii Moldova a
unei norme cu
caracter explicativ, care ar desluşi înţelesul sintagmei „alte urmări grave”.
146
Cu o mare doză de rezervă putem afirma că ultima ipoteză ce se referă la opţiunea de a
rezolva problema la nivel legislativ corespunde modelului legislativ bielorus; or, odată utilizând
în norma de incriminare semnul calificativ al extorcării „alte urmări grave” (alin.(3) art.208 CP
al Republicii Belarus [212]), legiuitorul a dat o interpretare legală acestei sintagme în Partea
Generală a Codului penal, interpretare pe care o deducem din pct.13 art.4 al Codului penal al
Republicii Belarus. Analiza interpretării legale dată sintagmei „alte urmări grave”, în contextul
noţiunii „mijloace general periculoase”, dovedeşte o dată în plus dificultatea pe care o generează
elementul supus investigării. Aceasta deoarece legiuitorul bielorus s-a rezumat la a enumera trei
exemplificări care ar cădea sub conceptul „alte urmări grave”, şi anume: incendiu, explozie,
inundaţie, lăsând o largă marjă de apreciere, dat fiind lipsa unei exhaustivităţi în exemplificare,
având în vedere că în textul de lege după cuvântul „inundaţie” se operează cu sintagma „şi
altele”. După cum este lesne de observat, cele trei exemplificări au o aplicabilitate concretă; or,
acestea se referă la mijloace general periculoase, ca element circumstanţial în conţinutul
variantelor agravate ale unor componenţe determinate.
În general, trebuie să recunoaştem că reformularea sintagmei „alte urmări grave” este de
neconceput, iar inserarea în Capitolul XIII al Părţii Generale a Codului penal al Republicii
Moldova a unei norme cu caracter explicativ, care ar desluşi înţelesul sintagmei „alte urmări
grave”, ar determina lipsa efectului de armonizare dintre incriminările din Partea Specială a
Codului penal, în care se conţine semnul estimativ. Aceasta deoarece, aşa cum am şi susţinut în
paginile anterioare, conţinutul sintagmei „alte urmări grave” diferă de la capitol la capitol, fapt
consemnat şi prin interpretările judiciare în materie de viol sau şantaj. Este şi firesc să existe o
deosebire; or, pierderea capacităţii de naştere normală (fără cezariană) sau graviditatea extraute-
rină, apreciate ca fiind urmări grave pentru viol, nu pot constitui astfel de urmări în cazul şanta-
jului. În tot sau în parte, consecinţele grave decurg din însăşi fapta prejudiciabilă, fiind absolut
obligatorie incidenţa legăturii de cauzalitate. Astfel, iniţial am considerat că modelul oportun de
depăşire a acestei situaţii este completarea art.189 CP RM cu o notă explicativă, care ar dezvălui
eventualele ipoteze de urmări grave specifice infracţiunii de şantaj, fapt realizabil prin inserarea
în art.189 CP RM a unui
nou alineat, care va deveni alineatul (7). Însă, această stare de lucruri va
impune o intervenţie legislativă pentru toate celelalte componenţe de infracţiune care au în conţi-
nutul lor sintagma
„alte urmări grave”.
Având în vedere că actualmente locuţiunea respectivă
este utilizată în cele 60 componenţe de infracţiune, în mod logic ar trebui să intervenim cu note
explicative pentru toate aceste componenţe, ceea ce constituie o activitate absolut anevoioasă,
existând totodată pericolul omiterii unor eventuale ipoteze ce s-ar subscrie acestei expresii. De
aceea, intervenim cu propunerea de eliminare a lit.f) din alin.(3) art.189 CP RM.