161
nu au fost inserate printre circumstanţele agravante ale dobândirii prin şantaj a avutului pro-
prietarului.
Schimbând vectorul cercetării circumstanţelor agravante ale şantajului prevăzute la alin.(5)
şi la alin.(6) art.189 CP RM, consemnăm că parametrii valorici ce reflectă conţinutul sintagmelor
„în proporţii mari” şi
„în proporţii deosebit mari” sunt condiţionaţi de costul obiectului
material, exprimat în bani, la momentul comiterii infracţiunii; or, alin.(1) art.126 CP RM anume
la acest moment raportează calcularea cuantumului cerut de lege. Iată de ce, atunci când obiectul
material al şantajului îl formează valuta străină, valoarea mijloacelor băneşti este calculată în
raport cu cursul valutar al BNM existent la momentul comiterii infracţiunii. Despre aceasta ne-o
demonstrează următorul caz din practica judiciară:
În perioada 5 martie – 12 martie 2008, Ţ.L.
şi B.V., de comun acord şi prin înţelegere prealabilă, l-au ameninţat pe cet. Ş.Ig. cu răspândirea
unor ştiri defăimătoare despre el, cerând de la acesta transmiterea banilor în sumă de 30 000
euro. Potrivit cursului valutar stabilit de Banca Naţională a Moldovei, 1 euro constituia
16, 9297 lei. Deci, suma totală cerută constituia 507 891 lei (sublinierea ne aparţine –
n.a.)
. La
28 martie 2008, în jurul orelor 12:30, Ţ.L., de comun acord şi prin înţelegere prealabilă cu B.V.,
sub acelaşi pretext, s-au deplasat în regiunea str. Ştefan cel Mare nr.20 din or. Cahul, unde au
primit de la cet. Ş.Ig. bani extorcaţi în sumă de 700 dolari SUA. Potrivit cursului valutar stabilit
de Banca Naţională a Moldovei, 1 dolar SUA constituia 10,6012 lei. Deci, suma totală primită
constituia 7420,84 lei [54] (sublinierea ne aparţine –
n.a.).
3.5. Concluzii la Capitolul 3
Sintetizând rezultatele investigaţiei realizate în acest capitol, formulăm următoarele
concluzii referitoare la elementele circumstanţiale agravante ale infracţiunii de şantaj:
1)
Şantajul săvârşit de două sau mai multe persoane se refereră nu doar la coautorat, ci şi la
ipotezele în care o persoană care întruneşte semnele subiectului infracţiunii, apelând la eforturile
unor persoane iresponsabile sau care nu au atins vârsta răspunderii penale, săvârşeşte latura
obiectivă a infracţiunii împreună cu acestea sau
prin intermediul lor;
2)
În sensul prevederii de la art.189 alin.(2) lit.c) CP RM, aplicarea violenţei nepericuloase
pentru viaţă sau sănătate constituie cauzarea intenţionată a leziunilor corporale, care nu au avut
drept urmare nici dereglarea sănătăţii mai mult de 6 zile, nici pierderea capacităţii de muncă, ori
aplicarea intenţionată a loviturilor sau săvârşirea altor acţiuni violente care au cauzat o durere
fizică, dacă acestea nu au creat pericol pentru viaţa şi sănătatea victimei;
162
3)
În ipoteza concursului real dintre şantaj şi omorul intenţionat, luarea în consideraţie la
încadrare a lit.b) alin.(2) art.145 CP RM este exclusă, avându-se în vedere incidenţa formei ati-
pice a şantajului prevăzute la (lit.e) alin.(3) art.189 CP RM); or, concursul de infracţiuni dintre
lit.e) alin.(3) art.189 CP RM şi lit.b) alin.(2) art.145 CP RM ar genera încălcarea principiului
non
bis in idem, deoarece unul şi acelaşi interes material s-ar lua în calcul de două ori;
4)
Pentru imputarea variantei agravate de la lit.e) alin.(2) art.189 CP RM nu are nici o rele-
vanţă: cuantumul sau caracterul daunei cauzate prin distrugerea sau deteriorarea bunurilor;
metoda de realizare a distrugerii sau a deteriorării bunurilor; categoriile bunurilor. Important este
ca bunurile distruse sau deteriorate să fie străine făptuitorului şi să nu coincidă cu bunurile ce
formează obiectul material
principal al şantajului;
5)
Dacă făptuitorul, având
ab initio intenţia de a comite fapta de şantaj, distruge sau dete-
riorează bunurile, după care renunţă de bunăvoie de a înainta una dintre cele trei cereri patri-
moniale, infracţiunea (art.197 CP RM) sau, după caz, contravenţia de distrugere sau deterioare
intenţionată a bunurilor (art.104 din Codul contravenţional) îşi redobândesc autonomia;
6)
Aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă reprezintă nu altceva
decât o varietate a violenţei. De aceea, comiterea infracţiunii de şantaj în asemenea circumstanţe
este organic legată, în toate cazurile, de acţiunea adiacentă a şantajului de la alin.(1) art.189 CP
RM – ameninţarea cu violenţa, iar în unele cazuri şi de acţiunea adiacentă a şantajului de la lit.d)
alin.(2) art.189 CP RM – prin ameninţare cu moartea, atunci când făptuitorul uzează de o armă
veridică, care este inteligibilă victimei;
7)
În sensul prevederii de la art.189 alin.(3) lit.c) CP RM, violenţa periculoasă pentru viaţă
sau sănatate presupune violenţa care a cauzat vătămare uşoară sau medie a integrităţii corporale
sau a sănătăţii ori care, deşi nu a cauzat asemenea urmări, constituie, la momentul aplicării sale,
datorită metodei de operare, un pericol real pentru viaţa sau sănătatea victimei;
8)
Între art.309
1
CP RM şi lit.d) alin.(3) art.189 CP RM nu există nici o concurenţă dintre o
parte şi un întreg, iar acţiunile de schingiuire, tortură, tratament inuman sau degradant, la care
face referire legiuitorul în varianta agravată de la lit.d) alin.(3) art.189 CP RM, constituie cazuri
particulare de manifestare a cruzimii, motiv din care acestea urmează a fi înlocuite cu sintagma
„săvârşite cu deosebită cruzime”, prin aceasta soluţionându-se şi problema polisemantismului
termenului „tortură”;
9)
Diferenţierea răspunderii penale, în cazul în care şantajul implică un prejudiciu patri-
monial efectiv, acţionează doar în raport cu prima modalitate a acţiunii principale – cererea de a
se transmite bunurile, iar pentru a fi imputată agravanta de la lit.e) alin.(3) art.189 CP RM nu are
relevanţă la încadrare dacă făptuitorul a dobândit integral sau doar
o parte din bunurile cerute;