159
2005, indicându-i numărul rutei aeriene şi ora sosirii în Aeroportul Internaţional Chişinău. Cu
scopul realizării intenţiilor criminale, C.M. l-a instigat la săvârşirea infracţiunii pe D.Iu., care,
la 15 martie 2005, aproximativ la ora 22:00, acţionând de comun acord şi în urma înţelegerii
prealabile cu alte două persoane, l-au răpit pe A.D. în incinta Aeroportului Internaţional
Chişinău. Ameninţându-l cu moartea, aplicându-i violenţă nepericuloasă pentru viaţa şi
sănătatea acestuia, l-au dus în apartamentul 209 de pe str. Verşigora din or. Râbniţa, unde l-au
deţinut, contrar voinţei acestuia, până la 25 martie 2005, cerându-i transmiterea banilor în
sumă de 200 000 dolari SUA, echivalentul a 2 518 000 lei (sublinierea ne aparţine – n.a.), în
schimbul eliberării lui [55].
2)
L.B., M.R., S.A şi L.A. au fost recunoscuţi vinovaţi de către instanţa de fond în comi-
terea infracţiunii prevăzute la alin.(4) art.189 CP RM, nu însă a celei prevăzute la alin.(2)
art.195 CP RM, adică a şantajului în proporţii deosebit mari, normă care era în vigoare la
moment: La 6 septembrie 2003, la ora 06:00, L.B., împreună cu M.R., S.A şi L.A., s-au deplasat
cu automobilul „Opel-Cadet” la blocul locativ de pe str. Gh.Asachi 64/1, mun. Chişinău, unde
domicilia A.P. În aceeaşi zi, aproximativ la ora 07:00, când A.P. a ieşit din apartament şi se
cobora pe scară, L.B., împreună cu M.R., S.A şi L.A., s-au apropiat de el şi, invocând un pretext
inventat, i-au pus pe mâini cătuşe. Continuându-şi acţiunile criminale, i-au legat picioarele, i-au
acoperit capul cu o căciulă sportivă, i-au pus un cuţit în regiunea gâtului, l-au urcat în
automobil şi l-au dus la cariera de piatră părăsită, situată în apropierea s. Goieni, mun.
Chişinău. Acolo, ameninţându-l cu moartea, L.B., M.R., S.A şi L.A. i-au aplicat lovituri cu pum-
nii, picioarele şi cu o vergea metalică pe diferite părţi ale corpului, cauzându-i leziuni corporale
medii, cerându-i să le fie transmisă suma de 50 000 dolari SUA [82] (sublinierea ne aparţine –
n.a.).
Deci, în primul caz şantajul a fost recunoscut ca fiind săvârşit în proporţii deosebit de mari,
chiar dacă nu a fost cauzat prejudiciul patrimonial efectiv, iar în al doilea caz tocmai lipsa
prejudiciului patrimonial efectiv a constituit o piedică de a concepe şantajul săvârşit în proporţii
deosebit de mari. Neuniformitatea practicii judiciare în această materie generează necesitatea de
a răspunde la următoarea întrebare: Care este momentul de consumare în ipoteza şantajului
prevăzut la alin.(5) şi (6) art.189 CP RM? Această necesitate apare mai ales pe fundalul faptului
că un răspuns la această întrebare ne va permite să identificăm dacă alin.(5) şi (6) art.189 CP RM
rămân în continuare infracţiuni formale sau devin materiale.
Luând în consideraţie faptul că la art.126 alin.(1) CP RM legiuitorul indică doar asupra
termenului „dobândire”, iar acest termen semnifică amplificarea, după momentul înaintării
cererii de a se transmite bunurile, a rezultatului produs iniţial, trebuie să recunoaştem că
160
momentul de consumare în acest caz este producerea prejudiciului patrimonial efectiv, chiar dacă
din analiza generalizată a art.189 CP RM rezultă lipsa acestei relevanţe. Aceasta se impune din
considerente de respectare a principiului legalităţii; or, în eventualitatea în care în alin.(1) art.126
CP RM legiuitorul ar fi statuat şi asupra cererii bunurilor, nici nu se mai punea problema cu
referire la momentul de consumare. De lege ferenda însă, considerăm oportun de a introduce în
alin.(1) art.126 CP RM, după cuvântul „sustrase”, cuvântul „cerute”, prin aceasta respectând
adevărata intenţie a legiuitorului de a agrava răspunderea penală atunci când şantajul vizează
anumiţi parametri cantitativi, indiferent de survenirea prejudiciului patrimonial efectiv. În opinia
noastră, există suficiente temeiuri de a considera că gravitatea atingerii aduse relaţiilor sociale se
fundamentează prin simpla intenţie de a acapara bunurile străine care corespund următoarelor
limite cantitative evaluate în bani: de la 50 000 până la 100 000 lei – proporţii mari; de la
100 000 lei şi mai mult – proporţii deosebit de mari.
În acelaşi timp, remarcăm că parametrii cantitativi enunţaţi la alin.(1) art.126 CP RM
trebuie să fie stabiliţi la momentul intrării în vigoare a modificării operate în legea penală. Astfel,
amintim că limitele cantitative de 5000 şi, respectiv, de 2500 unităţi convenţionale de amendă
constituie rezultatul amendamentelor Legii Republicii Moldova privind modificarea şi comple-
tarea unor acte legislative, nr.292-XVI din 21.12.2007 [97]; or, până la 08.02.2008, dată la care
au intrat în vigoare actualii parametri, cuantumurile proporţiilor deosebit de mari şi mari erau de
1500 şi, respectiv, de 500 unităţi convenţionale de amendă. De asemenea, parametrii cantitativi
trebuie raportaţi şi la momentul intrării în vigoare a legii penale. În acest sens, prezintă relevanţă
următorul exemplu din practica judiciară: Rejudecând cauza, instanţa de recurs a pronunţat o
nouă hotărâre, recunoscându-l vinovat pe P.(G).P. de săvârşirea infracţiunii prevăzute la
alin.(5) art.189 CP RM, fiind constatate următoarele circumstanţe: La începutul anului 1998,
P.(G).P. l-a invitat de câteva ori pe C.V. în oficiul firmei „Gaz Group”, unde P.(G).P. şi alte
persoane neidentificate au cerut de la C.V. transferarea în posesia lor a sumelor băneşti în
valoare de 200 000 lei, în caz contrar, ameninţându-l cu răfuială fizică şi cu majorarea sumei
băneşti şantajate. Având teamă că aceste ameninţări îi vor fi aplicate, C.V., în aceeaşi perioadă
de timp, a transmis persoanelor sus-indicate bani, materiale de construcţie, cereale, unităţi de
trasport, în sumă totală de 200 000 lei. În asemenea circumstanţe, instanţa de recurs a reîn-
cadrat acţiunile lui P.(G).P. din alin.(3) art.125 CP RM în redacţia din 1961 în alin.(5) art.189
CP RM în redacţia din 2002 [46]. Deşi valoarea bunurilor transmise au fost estimate la 200 000
lei, care constituie actualmente proporţii deosebit de mari, acţiunile făptuitorului au fost încad-
rate în conformitate cu alin.(5) art.189 CP RM, adică ca şantaj săvârşit în proporţii mari. Aceasta
se explică prin faptul că în Codul penal în redacţia din 1961 daunele în proporţii deosebit de mari
Dostları ilə paylaş: |