Universitatea de stat din moldova

 
 
163 
 
10)
 
În virtutea lipsei percepţiei caracterului ilegal al acţiunilor făptuitorului, în cazul escro-
cheriei, voinţa victimei privind dispunerea de bunurile care se află în posesia ei este denaturată, 
pe când, în cazul şantajului, voinţa victimei este paralizată, avându-se în vedere conştientizarea 
de către ultima a caracterului ilegal al acţiunilor făptuitorului; 
11)
 
Aplicarea în practică a circumstanţei agravante de la lit.f) alin.(3) art.189 CP RM rec-
lamă pericolul instaurării arbitrariului din partea subiecţilor învestiţi cu aplicarea legii penale; or, 
sintagma  „alte  urmări  grave”  încalcă  previzibilitatea  şi  claritatea  normei  de  incriminare,  motiv 
din care se impune eliminarea acesteia;  
12)
 
Spre deosebire de răpirea unei persoane din interes material (lit.f) alin.(2) art.164 CP 
RM),  în  cazul  alin.(4)  art.189  CP  victima  nu  este  un  obiectiv,  ci  un  mijloc  de  presiune  asupra 
destinatarului cererii patrimoniale; 
13)
 
Între art.164 şi alin.(4) art.189 CP RM există o concurenţă dintre o parte şi un întreg, 
unde răpirea persoanei îndeplineşte rolul de infracţiune-mijloc, iar şantajul – de infracţiune-scop. 
Per  a  contario,  alin.(4)  art.189  CP  RM  nu  poate  absorbi  răpirea  minorului  de  către  rudele 
apropiate, motiv pentru care se impune concursul de infracţiuni dintre art.164
1 
şi art.189 CP RM; 
14)
 
În contextul alin.(5) şi alin.(6) art.189 CP RM, sintagmele „în proporţii mari” şi „în 
proporţii  deosebit  mari” se referă la  parametrii cantitativi ai obiectului material al infracţiunii 
de şantaj. Însă, având în vedere faptul că la art.126 alin.(1) CP RM legiuitorul indică doar asupra 
termenului „dobândire”, iar acest termen semnifică amplificarea, după momentul înaintării cere-
rii de a se transmite bunurile, a rezultatului produs iniţial, respectând principiul legalităţii, trebuie 
să recunoaştem că momentul de consumare în acest caz este producerea prejudiciului patrimonial 
efectiv, chiar dacă din analiza generalizată a art.189 CP RM rezultă lipsa acestei relevanţe.  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

---

 
 
164 
 
CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI 
Rezultatele obţinute în urma investigaţiilor efectuate constau în: 
1.
 
Relevarea caracteristicilor victimei infracţiunii prevăzute la art.189 CP RM. 
2.
 
Demonstrarea faptului că infracţiunea de şantaj dispune atât de obiect material, cât şi de 
obiect imaterial. 
3.
 
Determinarea conţinutului modalităţilor normative ale acţiunii principale şi ale acţiunii 
adiacente ale faptei prejudiciabile prevăzute la art.189 CP RM. 
4.
 
Argumentarea tezei că scopul de cupiditate al infracţiunii de şantaj nu implică neapărat 
şi un motiv de cupiditate. 
5.
 
Stabilirea conţinutului exact al circumstanţelor agravante de la lit.c) alin.(2) art.189 CP 
RM – „violenţă nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate” şi de la lit.c) alin.(3) art.189 CP RM – 
„violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănatate”. 
6.
 
Identificarea  normelor  concurente  în  raport  cu  art.189  CP  RM  şi  soluţionarea 
problemelor de încadrare ce rezultă din această concurenţă. 
7.
 
Elucidarea criteriilor de demarcare a infracţiunii de şantaj de unele infracţiuni adiacente, 
precum cele prevăzute la: lit.e) alin.(2) art.187, art.188, art.190, art.247, art.352 CP RM.  
8.
 
Determinarea  erorilor  judiciare  admise  la  aplicarea    răspunderii  penale  pentru  şantaj  şi 
identificarea unor soluţii optimale de eficientizare a practicii de aplicare a art.189 CP RM. 
9.
 
Relevarea carenţelor de  ordin  tehnico-legislativ ce rezultă din  prevederea  de la art.189 
CP RM, precum şi din acele norme care tangenţiază cu această incriminare. 
10.
 
Formularea propunerilor  de lege ferenda menite  să contribuie la  perfecţionarea bazei 
juridice  incriminatoare  în  materie,  precum  şi  la  compatibilizarea  instrumentariului  penal  ce 
tangenţiază cu art.189 CP RM, aducându-l în corespundere cu exigenţele politicii penale la nivel 
european. 
Făcând  o  generalizare  asupra  aspectelor  teoretice  şi  practice  ale  infracţiunii  de  şantaj, 
formulăm următoarele concluzii: 
1)
 
Infracţiunea prevăzută la art.189 CP RM dispune atât de obiect material, cât şi de obiect 
imaterial; 
2)
 
În cazul infracţiunii prevăzute la art.189 CP RM, fapta prejudiciabilă este alcătuită din 
acţiunea principală, care poate viza, alternativ, una dintre cele trei modalităţi stipulate la alin.(1) 
art.189 CP RM şi din acţiunea adiacentă, care poate să se manifeste prin  una dintre cele patru 
modalităţi specificate în alin.(1) art.189 CP RM sau prin una dintre cele şase modalităţi ce apar 
pe  post  de  variante  agravate  ale  şantajului.  Per  a  contrario  modalităţilor  normative  care  au  un 
caracter alternativ, cele două acţiuni alcătuitoare ale faptei prejudiciabile prevăzute la art.189 CP 
RM sunt cumulative; 

---

 
 
165 
 
3)
 
De  lege  lata,  există  o  necorespundere  vădită  între  denumirea  art.189  CP  RM  şi 
conţinutul constitutiv  al textului incriminator;  or, titulatura articolului indică doar asupra uneia 
dintre modalităţile normative prevăzute la alin.(1) art.189 CP RM, şi anume – „ameninţarea cu 
răspândirea unor ştiri defăimătoare”; 
4)
 
Deşi  componenţa  infracţiunii  prevăzute  la  art.189  CP  RM  este  formală,  pe  fundalul 
caracterului  complex  al  laturii  obiective  se  profilează  posibilitatea  existenţei  tentativei  la 
infracţiunea de şantaj, ca activitate infracţională neconsumată; 
5)
 
Scopul de cupiditate, nu însă şi motivul de cupiditate, este un semn secundar obligatoriu 
al şantajului, însă pentru imputarea răspunderii penale pentru şantaj nu este necesar ca acesta să 
fie efectiv realizat. În cazul realizării efective a scopului de cupiditate, se impune aplicarea lit.e) 
alin.(3) art.189 CP RM doar în cazul în care acţiunea principală se manifestă prin cererea de a se 
transmite bunurile; 
6)
 
Există o concurenţă dintre o parte  şi  un întreg, în  cazul:  art.155  şi  alin.(1) art.189 sau, 
după caz, lit.d) alin.(2) art.189 CP RM; art.197 şi lit.e) alin.(2) art.189 CP RM; art.152 şi lit.c) 
alin.(3)  art.189  CP  RM;  art.149  şi  lit.f)  alin.(3)  art.189  CP  RM;  art.164  şi  alin.(4)  art.189  CP 
RM.  În  schimb,  nu  poate  să  existe  concurenţă  dintre  o  parte  şi  un  întreg  în  cazul:  art.164
1 
în 
raport cu  alin.(4) art.189 CP RM; art.309
1 
în raport cu lit.d) alin.(3) art.189 CP RM; 
7)
 
În  raport  cu  art.189  CP  RM,  art.217
4 
şi  alin.(2)  art.295  CP  RM  constituie  norme 
speciale; 
8)
 
Prin  utilizarea  sintagmei  de  la  lit.f)  alin.(3)  art.189  CP  RM  –  „alte  urmări  grave”  – 
legiuitorul a încălcat principiul legalităţii incriminării. 
În  scopul  perfecţionării  legii  penale,  urmărindu-se  şi  cel  de  a  contribui  la  interpretarea 
corectă şi la aplicarea uniformă a legii penale, au fost formulate următoarele recomandări:  
1)  înlocuirea  termenului  „şantaj”  din  denumirea  art.189  CP  RM  şi  a  termenului 
„extorcarea” din art.217
4 
CP RM cu termenul „extorsiunea”; 
2)  completarea  alin.(1)  art.189  CP  RM,  astfel  încât  după  cuvântul  „cererea”  să  urmeze 
cuvintele  „ilegală  şi  neîntemeiată”,  iar  după  cuvintele  „transmite”  şi  „acţiuni”  să  urmeze 
cuvintele „gratuit” şi, respectiv, „neechivalente”; 
3)  înlocuirea,  în  prevederea  de  la  alin.(1)  art.189  CP  RM,  a  cuvintelor  „dreptul  asupra 
bunurilor” prin sintagma „unele facultăţi asupra bunurilor”;  
4)  reformularea  şi  suplinirea,  în  prevederea  de  la  alin.(1)  art.189  CP  RM,  a  cuvintelor 
„ameninţând  cu  răspândirea  unor  ştiri  defăimătoare  despre  ele”  prin  expresia  „ameninţarea  cu 
răspândirea unor informaţii defăimătoare sau confidenţiale”;  
5)  completarea  şi  reformularea,  în  prevederea  de  la  alin.(1)  art.189  CP  RM,  a  cuvintelor 
„cu  deteriorarea  sau  distrugerea  bunurilor  proprietarului,  posesorului  sau  deţinătorului”  prin 
sintagma „sustragerea, răpirea ori deteriorarea sau distrugerea bunurilor lor”; 

---