157
Secundo: art.195 CP RM era aplicat inadecvat; or, de cele mai dese ori, instanţa de
judecată cumula toate cuantumurile patrimoniale ce se refereau la diferite infracţiuni, fără a lua
în calcul că sintagma „indiferent de forma în care a fost săvârşită (art.186-192)”, consemnată în
dispoziţia art.195 CP RM, punea în lumină caracterul de trimitere al acestei norme, nu însă
tocmai comasarea în aceeaşi componenţă de infracţiune a mai multor fapte prejudiciabile
săvârşite în scop de cupiditate prin sustragere sau fără sustragere, reunite sub egida urmărilor
prejudiciabile legalmente cuantificabile. Iată un exemplu din practica judiciară care ne convinge
de cele invocate: La 9 august 2002, ora 21:15, P.A., P.V., prin înţelegere prealabilă şi împreună
cu C.V., mascându-se, au pătruns în casa cet. S.C. de pe str. V.Alecsandri 2, or. Şolsăneşti, unde,
ameninţându-l cu o armă de vânătoare cu ţeava şi patul scurtat, calibrul 16 mm, de model TOZ-
BM nr.73122, i-au aplicat, în prezenţa copiilor minori, multiple lovituri cu pumnii, picioarele şi
bastonul gimnastic peste diferite părţi ale corpului, cauzându-i leziuni corporale uşoare,
cerându-i bani. Apoi i-au aplicat multiple lovituri fiului minor al acestuia, S.D, cauzându-i
leziuni corporale uşoare. Deoarece S.C. a refuzat să le transmită bani, aceştia, ameninţându-l
cu arma de vânătoare, au sustras din casă bunuri în sumă totală de 25 583 lei 50 bani. Tot
atunci, continuându-şi acţiunile criminale, făptuitorii au telefonat-o pe S.S., soţia lui S.C., care
se afla la muncă în or. Roma (Italia), cerându-i 10 000 dolari SUA. Concomitent au şantajat-o
că, în caz contrar, îi vor omorî familia şi, alipind arma de foc de capul copiilor, ameninţându-i
cu moartea, i-au impus să vorbească la telefon cu mama lor şi s-o convingă să le predea suma
cerută. Ulterior, cu scopul de a li se transmite suma cerută, l-au răpit pe minorul S.D. Cu
automobilul „Mazda-323” l-au dus în apartamentul 26 de pe str.31 August 14, or. Şoldăneşti,
unde l-au ţinut cu forţa până la 10 octombrie 2002, ora 11:00, după care, cu acelaşi automobil,
l-au transportat şi lăsat în pădurea din apropierea or. Şoldăneşti. Cele săvârşite au fost
calificate de către instanţa de fond conform alin.(1) art.195 CP RM, ca însuşire în proporţii
mari a bunurilor prin tâlhărie şi şantaj [40].
O asemenea încadrare juridică este defectuoasă. O motivăm prin prisma alin.(1) art.30 CP
RM, care stipulează următoarele: „Se consideră infracţiune prelungită fapta săvârşită cu intenţie
unică, caracterizată prin două sau mai multe acţiuni infracţionale identice (sublinierea ne aparţine
– n.a.), comise cu un singur scop, alcătuind în ansamblu o infracţiune”. După cum este lesne de
observat din speţa reprodusă, cele două fapte comise – tâlhăria şi şantajul – nu sunt infracţiuni
identice. Mai mult ca atât, se neglijează şi faptul că P.A. şi P.V. nu au acţionat cu intenţie unică.
În alt context, menţionăm că, de lege lata, sintagmele „în proporţii mari” şi „în proporţii
deosebit mari” se referă la parametrii cantitativi ai obiectului material al infracţiunii de şantaj,
nu însă la parametrii valorici ai urmărilor prejudiciabile. O deducem din însăşi formularea pe
158
care o face legiuitorul în alin.(5) şi (6) art.189 CP RM: „Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2), (3)
sau (4) săvârşite în proporţii mari / deosebit de mari”, în contrast cu fostul cadru reglementar,
unde era utilizată sintagma „care au adus la pagube de proporţii mari” (alin.(3) art.125 CP RM în
redacţia din 1961). Dacă legiuitorul ar fi avut intenţia de a agrava răspunderea penală pentru
dobândirea foloaselor patrimoniale în proporţii mari / deosebit de mari, atunci ar fi utilizat sin-
tagma „Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2), (3) sau (4), care au cauzat daune în proporţii mari /
deosebit de mari”. Deci, analiza particulară a cadrului normativ prevăzut la art.189 CP RM deno-
tă că, pentru a fi operante circumstanţele agravante de la alin.(5) şi alin.(6) art.189 CP RM, nu
contează dacă făptuitorul a dobândit foloase patrimoniale în aceste proporţii, important este ca
intenţia făptuitorului să fie orientată spre obţinerea acestor proporţii. Cel puţin, aşa deducem
intenţia legiuitorului, interpretând ad litteram textul de lege de la alin.(5) şi alin.(6) art.189 CP
RM.
În acelaşi timp, nu putem neglija faptul că alin.(5) şi alin.(6) art.189 CP RM constituie
norme de trimitere, considerent din care, pentru desemnarea parametrilor cantitativi, ne vom
conduce de prevederile art.126 alin.(1) CP RM: „Se consideră proporţii deosebit de mari,
proporţii mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate,
transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite
de o persoană sau de un grup de persoane, care, la momentul săvârşirii infracţiunii, depăşeşte
5000 şi, respectiv, 2500 unităţi convenţionale de amendă”. Deci, din această normă rezultă o cu
totul altă situaţie faţă de cea pe care am constatat-o reieşind din norma de la art.189 CP RM.
Aceasta deoarece printre acţiunile exhaustive ce vizează valoarea bunurilor legiuitorul nu a
introdus termenul „cererea”. Legiuitorul s-a rezumat doar la termenul „dobândire”.
Tocmai această divergenţă dintre prevederile art.189 şi ale art.126 CP RM a generat o
practică judiciară neuniformă. Pentru a ne convinge de acest fapt, vom lua în vizor două cauze
contradictorii în această materie:
1) Deşi victima nu a transmis suma solicitată, fapta a fost încadrată în baza art.195 alin.(2)
CP RM – însuşirea în proporţii deosebit de mari a bunurilor săvârşită prin şantaj, adică cererea
de a transmite bunurile proprietarului în proporţii deosebit de mari, înaintată de mai multe
persoane, prin ameninţare cu moartea, cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau
sănătate, însoţită de răpirea proprietarului, săvârşită în următoarele circumstanţe: La sfârşitul
lunii decembrie 2004, P.K. s-a întâlnit în or. Londra (Marea Britanie) cu C.M. Urmărind scopul
de profit, l-a instigat pe ultimul să dobândească prin şantaj de la cetăţeanul Marii Britanii A.D.
bani în sumă de 200 000 dolari SUA. La începutul lunii martie 2005, P.K. l-a telefonat pe C.M.
şi l-a anunţat că a organizat deplasarea lui A.D. în Republica Moldova, la data de 15 martie
Dostları ilə paylaş: |