Universitatea de stat din moldova

 
 
149 
 
Astfel, potrivit pct.15 al Hotărârii Plenului CSJ a RM nr.16/2005 în sensul dispoziţiei de la 
art.189 alin.(4) CP RM, săvârsirea răpirii presupune succesiunea următoarelor acţiuni: 1) captu-
rarea  victimei;  2)  luarea,  în  pofida  voinţei,  şi  deplasarea  victimei  de  la  locul  permanent  sau 
provizoriu (locul de trai, de muncă, de odihnă, de tratament etc.); 3) reţinerea victimei, inclusiv 
cu  privarea  deplină  de  libertate.  Aceeaşi  acţiune  prejudiciabilă  este  caracteristică  şi  răpirii 
minorului de către rudele apropiate. Chiar dacă între cele două incriminări există puncte evidente 
de  tangenţă,  nu  putem  nega  că  linia  esenţială    de  demarcare  dintre  art.164  şi  art.164
1 
CP  RM 
constă  în:  calitatea  subiectului  special  al  ultimei  infracţiuni,  şi  anume  –  ruda  apropiată  a 
victimei, precum şi în calitatea specială a victimei infracţiunii – minorul, adică persoana având 
vârsta  până  la  18  ani.  Astfel,  în  acord  cu  prevederile  de  la  art.116  CP  RM,  între  art.164  şi 
art.164
1 
CP  RM  există  o  concurenţă  dintre  norma  generală  şi  norma  specială.  Dat  fiind 
identificarea  acestor  diferenţe,  profesorul  S.Brînză,  în  una  dintre  publicaţiile  sale  [12,  p.6], 
răspunzând la întrebarea privind cuprinderea art.164
1 
CP  RM
 
de  varianta  agravată  prevăzută  la 
lit.f)  alin.(2)  art.145  CP  RM  –  „Omorul  intenţionat  săvârşit  cu  răpirea  sau  luarea  persoanei  în 
calitate  de  ostatic”,  neagă  aplicabilitatea  agravantei  în  ipoteza  omorului  săvârşit  cu  răpirea 
minorului de către rudele apropiate. Concluzia respectivă este fundamentată şi de regula stabilită 
la  alin.(2)  art.3  CP  RM:  este  interzisă  interpretarea  extensivă  defavorabilă  a  legii  penale.  De 
aceea, consemnând ca viabile argumentele invocate de către autorul vizat, ţinând cont şi de faptul 
că ipoteza prevăzută la lit.f) alin.(2) art.145 CP RM nu diferă de prevederea de la alin.(4) art.189 
CP  RM  decât  prin  infracţiunea-scop,  considerăm  că  alin.(4)  art.189  CP  RM  nu  poate  absorbi 
răpirea minorului de către rudele apropiate, motiv pentru care recomandăm aplicarea concursului 
de infracţiuni dintre art.164
1 
şi art.189 CP RM. 
În  legătură  cu  faptul  că  reţinerea  victimei,  inclusiv  cu  privarea  deplină  de  libertate  a 
acesteia,  reprezintă  o  etapă  caracteristică  modalităţii  acţiunii  adiacente  a  variantei  agravate 
prevăzute la alin.(4) art.189 CP RM, prezintă interes şi soluţionarea problemei privind aplicarea 
răspunderii penale în ipotezele de mai jos: 
-  înaintarea  cerinţelor  cu  caracter  patrimonial  însoţită  de  una  dintre  modalităţile  acţiunii 
adiacente  a  şantajului,  cu  excepţia  celei  prevăzute  la  alin.(4)  art.189  CP  RM,  săvârşită  cu 
privarea  ilegală  de  libertate  a  proprietarului,  posesorului  sau  deţinătorului,  a  rudelor  sau 
apropiaţilor acestora; 
-  înaintarea  cerinţelor  cu  caracter  patrimonial  sau  a  uneia  dintre  modalităţile  acţiunii 
adiacente a şantajului însoţită de privaţiunea ilegală de libertate a proprietarului, posesorului sau 
deţinătorului, a rudelor sau apropiaţilor acestora. 

---

 
 
150 
 
În literatura de specialitate rusă [147, p.17], privaţiunea ilegală de libertate a persoanei este 
concepută drept modalitate de influenţare asupra victimei cu scopul realizării de către aceasta a 
acţiunilor  patrimoniale  solicitate  de  făptuitor.  Această  opinie  concordă  cu  pct.9  al  Hotărârii 
Plenului  Judecătoriei  Supreme  a  Federaţiei  Ruse  „Despre  practica  judiciară  în  cauzele  de 
extorcare”,  nr.3  din  04.05.1990  [196],  potrivit  căruia  violenţa  nepericuloasă  pentru  viaţa  sau 
sănătatea  persoanei,  ca  un  semn  calificativ  al  extorcării,  presupune  maltratarea,  cauzarea 
vătămării  uşoare  a  integrităţii  corporale,  precum  şi  alte  acţiuni  violente,  legate  de  cauzarea 
durerilor  fizice,  ori  limitarea  libertăţii  (sublinierea  ne  aparţine  –  n.a.),  dacă  acestea  nu  prezintă 
pericol  pentru  viaţa  sau  sănătatea  victimei.  În  contrast,  pct.11  al  Hotărârii  Plenului  CSJ  a  RM 
nr.16/2005,  destinat  explicării  conţinutului  lit.c)  alin.(2)  art.189  CP  RM,  nu  prevede  cu  titlu 
exemplificativ  limitarea  libertăţii  victimei  printre  modalităţile  faptice  de  comitere  a  şantajului 
săvârşit cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei.  
Considerăm  că,  de  una  singură,  limitarea  libertăţii  nu  se  poate  îngloba  în  conceptul  de 
violenţă  nepericuloasă  pentru  viaţa  sau  sănătatea  persoanei,  cu  excepţia  cazului  când  pentru 
asigurarea  privării  ilegale  de  libertate  se  aplică  forţa  fizică  asupra  victimei,  de  exemplu  prin 
imobilizarea braţelor  şi  a întregului corp. De aceea, cu referire la prima ipoteză indicată  supra, 
limitarea libertăţii fizice a victimei, în lipsa cărorva acţiuni fizice violente în procesul comiterii  
infracţiunii de şantaj, este absorbită în mod natural de către art.189 CP RM, atât timp cât durează 
realizarea uneia dintre acţiunile principale însoţite de una dintre acţiunile adiacente prevăzute la 
alin.(1), (2) sau (3) art.189 CP RM. La această ipoteză se referă următorul exemplu din practica 
judiciară:  la 13 septembrie 2009, aproximativ la ora 14:15, S.S., aflându-se în apartamentul 22 
de  pe  str.  Zelinski  10/2,  mun.  Chişinău,  aplicând  în  privinţa  lui  M.S.  violenţă  nepericuloasă 
pentru  viaţă  şi  sănătate,    pricinuindu-i  echimoză  cu  excoriaţii  pe  faţă,  care  se  califică  ca 
vătămări corporale fără cauzare de prejudiciu sănătăţii, însoţită de ameninţarea cu moartea, l-a 
reţinut în imobilul sus-indicat (sublinierea ne aparţine – n.a.), unde,  sub un pretext inventat, i-a 
cerut să-i transmită suma de 400 euro. Nu i-a permis să iasă din imobil până nu-i va transmite, 
prin intermediul soţiei sale (pe care a şi telefonat-o M.S.) suma solicitată [120]. Având în vedere 
că victima M.S. de sine stătător a venit în imobilul de pe str. Zelinski 10/2, mun. Chişinău, aici 
ea  fiind  doar  privată  de  libertate,  provoacă  semne  de  întrebare  condamnarea  lui  S.S.  de  către 
instanţa de fond în baza alin.(4) art.189 CP RM, adică şantaj însoţit de răpire, soluţie reţinută şi 
de  către  instanţa  de  apel.  În  acest  sens,  provoacă  reticenţă  partea  motivatorie  a  Deciziei 
Colegiului  penal  al  Curţii  de  Apel  Chişinău  din  10  noiembrie  2010  [37],  în  care  se  indică  că 
şantajul însoţit de răpire presupune capturarea victimei, reţinerea ei, inclusiv cu privarea deplină 
de libertate, cu scopul de a forţa proprietarul să-şi cedeze ilegal bunurile, făcându-se referire la 

---