Universitatea de stat din moldova

 
 
143 
 
economic sau a activităţii profesionale a persoanei fizice; alte urmări care, cu luarea în calcul a 
circumstanţelor concrete ale cauzei,  pot  fi recunoscute de către instanţa judecatorească ca  fiind 
grave  (sublinierea ne aparţine – n.a.). În acelaşi timp, putem remarca că conţinutul interpretativ 
al  acestei  circumstanţe  agravante  este  o  reproducere  fidelă  a  pct.11  din  Hotărârea  Plenului 
Judecătoriei Supreme a Federaţiei Ruse
 
„Despre practica judiciară în cauzele de extorcare”, nr.3 
din 04.05.1990 [196].  
În  lipsa  unor  exemplificări  exhaustive  a  interpretării  judiciare  a  sintagmei  „alte  urmări 
grave” specifice şantajului, nu putem trece cu vederea unele viziuni doctrinare. Aşa, de exemplu, 
Ю.Ляпунов [188, p.36] susţine că, după caracterul lor, consecinţele ce se subscriu acestui semn 
estimativ  pot  fi  diferite,  însă  ele  trebuie  să  fie  legate  în  mod  inevitabil  de  şantaj,  de  exemplu: 
sinuciderea  victimei  sau  a  apropiaţilor  ei,  insolvabilitatea  întreprinderii,  dizolvarea  acesteia, 
pierderi rezultate din venitul ratat şi altele. Indubitabil, nu putem să nu validăm viziunea autoru-
lui privind obligativitatea prezenţei legăturii de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi consecin-
ţele  grave  survenite.  Această  particularitate  care  rezultă  din  sediul  materiei  transformă  infrac-
ţiunea  de  şantaj  dintr-o  componenţă  formală  în  una  materială.  În  acelaşi  timp,  nu  contează  în 
raport  cu  care  acţiune  prejudiciabilă  a  şantajului  (principală  sau  adiacentă)  există  legătură  de 
cauzalitate cu urmarea gravă. Nu este exclus ca însăşi simbioza dintre acţiunea principală şi cea 
adiacentă  a  şantajului  să    genereze  cauzalitatea  altor  urmări  grave.  De  exemplu,  sinuciderea 
proprietarului,  a  posesorului  sau  a  deţinătorului,  a  rudelor  sau  a  apropiaţilor  acestora  poate 
constitui o  reacţie la cerinţele făptuitorului (acţiune principală) ori la aplicarea violenţei sau la 
ameninţarea cu aplicarea acesteia, precum şi o reacţie la un cumul de astfel de acţiuni. 
În  raport  cu  urmările  prejudiciabile  care  se  subscriu  sintagmei  „alte  urmări  grave”, 
făptuitorul manifestă imprudenţă, exprimată în neglijenţă sau în încredere exagerată. De aceea, 
reieşind  din  exemplificările  date  prevederii  de  la  lit.f)  alin.(3)  art.189  CP  RM  în  pct.22  al 
Hotărârii Plenului CSJ a RM nr.16/2005, în special din cele care se referă la decesul victimei, ca 
una dintre eventualele urmări grave, vom consemna lipsa necesităţii încadrării juridice suplimen-
tare a faptei în baza art.149 CP RM, având în vedere prevederile de la art.118 CP RM.  
Dacă,  săvârşind  şantajul,  făptuitorul  a  lipsit  intenţionat  de  viaţă  o  persoană,  cele  comise 
trebuie calificate prin concurs: art.145 şi art.189 CP RM [71, pct.22; 18, p.680]. 
Într-o altă ordine de idei, de faptul cât de corectă va fi interpretarea dată urmărilor grave 
cauzelor  practice  de  şantaj  depinde  legalitatea,  temeinicia  şi  caracterul  echitabil  al  hotărârii 
judecătoreşti. O dovadă în  acest  sens constituie pct.19  al  Hotărârii Plenului Curţii Supreme de 
Justiţie a Republicii Moldova „Privind sentinţa judecătorească”, nr.5 din 19.06.2006 [73], potri-
vit  căruia:  „Recunoscându-l  vinovat  pe  inculpat  de  comiterea  infracţiunii  după  semnele  ce  ur-

---

 
 
144 
 
mează a fi apreciate (de exemplu: deosebită cruzime, vădită lipsă de respect, urmări grave (subli-
nierea ne aparţine – n.a.), încălcarea esenţială a drepturilor şi altele), instanţa este obligată ca, în 
partea  descriptivă  a  sentinţei,  să  precizeze  circumstanţele  care  au  servit  ca  motiv  de  a  conclu-
ziona prezenţa  unuia sau mai multor astfel de indici de calificare”. 
Doarece semnul estimativ „alte urmări grave” este unul complex, la interpretarea acestuia, 
subiectul  oficial  învestit  cu  aplicarea  în  concret  a  legii  penale  trebuie  să  apeleze  atât  la  criterii 
calitative, cât şi la cele cantitative. În acelaşi timp, în calitate de condiţie sine qua non se impune 
ca  interpretarea  semnelor  estimative  să  fie  uniformă,  altfel  existând  pericolul  încălcării  princi-
piului  legalităţii,  dar  deopotrivă  şi  al  echităţii.  Tocmai  în  ipoteza  acestui  element  estimativ 
această  condiţie  nu  este  respectată,  avându-se  în  vedere  că  conţinutul  sintagmei  „alte  urmări 
grave” diferă de la capitol la capitol. De exemplu, urmările grave ale infracţiunilor privind viaţa 
sexuală vizează, potrivit interpretării cauzale în materia acestor infracţiuni, la concret – conform 
pct.17  al  Hotărârii  Plenului  Curţii  Supreme  de  Justiţie  a  Republicii  Moldova  „Despre  practica 
judiciară în cauzele din categoria infracţiunilor privind viaţa sexuală”, nr.17 din 07.11.2005 [72]: 
sinuciderea;  pierderea  capacităţii  de  naştere  normală  (fără  cezariană);  graviditatea  extrauterină; 
pierderea  capacităţii  de  a  duce  o  viaţă  sexuală  normală;  apariţia  gravidităţii  în  cazul  contra-
indicaţiilor medicale pentru naştere sau întreruperea sarcinii etc.  
Unii ar putea riposta, argumentându-şi poziţia prin prisma specificului fiecărei incriminări 
şi  al  consecinţelor  ce  decurg  din  sediul  materiei.  De  altfel,  în  literatura  de  specialitate  au  fost 
invocate  o  serie  de  motive  care  au  stat  la  baza  fixării  în  norma  penală  a  unei  asemenea  forme 
calificate.  De  exemplu,  M.M.  Kовалев  [173,  p.41]  susţine  că  legiuitorul  a  apelat  la  inserarea 
acestui semn estimativ în lipsa unei închipuiri precise despre lista consecinţelor care urmează a fi 
incluse. Iu.Larii [91, p.50], analizând circumstanţa agravantă de la lit.f) alin.(3) art.189 CP RM, 
consideră  că  astfel  de  consecinţe  pot  fi  indicate  şi  din  considerentele  respectării  tehnicii 
legislative,  pentru  a  nu  crea  o  normă  prea  voluminoasă.  Nu  putem  agrea  asemenea  puncte  de 
vedere.  Aceasta  deoarece  principiul  legalităţii  incriminării  propriu-zise  pretinde  legiuitorului 
adoptarea unor texte cât mai complete, pentru a acoperi toate ipotezele de bază ale incriminării şi 
cât mai precise, pentru a servi la stabilirea comodă şi exactă a sensului unor termeni sau expresii 
şi la determinarea fără echivoc a limitelor reale ale câmpului incriminării. Veridicitatea acestei 
alegaţii  reiese  şi  din  expertiza  Codului  penal  al  Republicii  Moldova  în  vigoare,  efectuată  de 
experţii Consiliului Europei – Mariavaleria del Tufo şi Vincent Coussirat-Coustere. In concreto, 
referindu-se la sintagma „alte urmări grave” din Capitolul VI al Părţii Speciale a Codului penal, 
experţii susţin următoarele: „Principiile legalităţii şi previzibilităţii legii penale cer ca infracţiunile 
să fie definite cu mare exactitate, mai ales că aceste expresii pot constiutui cauza agravării răspun-

---