Universitatea de stat din moldova

 
 
135 
 
lângă  violenţă  avem  şi  cererea  patrimonială,  care,  odată  asociate,  prezintă  un  grad  de 
prejudiciabilitate mai mare ca vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.  
Această  denotaţie  este  confirmată  şi  de  unele  interpretări  cauzale  ale  Federaţiei  Ruse. 
Avem  în  vedere  nu  tocmai  interpretările  judiciare  referitoare  la  componenţa  de  infracţiune 
prevăzută la art.163 CP FR;  or, printre semnele calificative ale art.163 CP FR nu se  conţine o 
variantă agravată asemănătoare celei cercetate de noi  în acest  perimetru de analiză.  În schimb, 
această  circumstanţă  agravantă  se  regăseşte  la  lit.в)  alin.(3)  art.229  CP  FR  –  „Sustragerea  sau 
extorcarea  substanţelor  narcotice  sau  psihotrope  săvârşită  cu  aplicarea  violenţei,  periculoase 
pentru  viaţă  sau  sănătate  (sublinierea  ne  aparţine  –  n.a.)  sau  cu  ameninţarea  aplicării  unei 
asemenea violenţe”. Luăm în vizor acest semn calificativ şi, implicit, interpretările cazuistice ale 
acestuia, având în vedere că norma de la art.229 CP FR este una specială (după obiectul material 
al  infracţiunii)  în  raport  cu  art.163  CP  FR.  Astfel,  potrivit  pct.26  al  Hotărârii  Plenului 
Judecătoriei  Supreme  a  Federaţiei  Ruse  „Despre  practica  judiciară  în  cauzele  privind 
infracţiunile  legate  de  substanţele  narcotice,  psihotrope,  cu  efecte  puternice  şi  substanţele 
otrăvitoare”, nr.14 din 15.06.2006 [197], „violenţa periculoasă pentru viaţă sau sănătate” (lit.в) 
alin.(3) art.229  CP FR)  nu include cauzarea vătămării grave a sănătăţii, iar cele comise trebuie 
calificate prin concurs de infracţiuni.  
Faptul  că  violenţa  periculoasă  pentru  viaţă  sau  sănătate  în  cazul  şantajului  nu  include 
cauzarea vătămării grave a sănătăţii este confirmat şi de unii autori din Federaţia Rusă, care, ana-
lizând prevederile fostului cadru incriminator în materie, şi anume: alin.(5) art.148 CP RSFSR în 
redacţia  din  1961  –  „Extorcarea  însoţită  de  violenţă,  periculosă  pentru  viaţă  sau  sănătate”,  au 
exclus incidenţa acestui grad de vătămare [163, p.11]. 
Reieşind  din  raţiunile  reliefate  mai  sus,  considerăm  că  în  ipoteza  în  care  şantajul  va  fi 
însoţit  de  vătămarea  intenţionată  gravă  a  integrităţii  corporale  sau  a  sănătăţii,  acţiunile 
făptuitorului vor alcătui un concurs de infracţiuni, anume: art.151 şi art.189 CP RM (cu excepţia 
lit.c)  alin.(3)  art.189  CP  RM).  Această  excepţie  se  impune  pe  fundalul  neadmiterii  încălcării 
principiului „non bis in idem” (alin.(2) art.7 CP RM);  or, aceeaşi violenţă va fi sancţionată de 
două ori. 
Într-un final, considerăm că pct.13 al Hotărârii Plenului nr.16/2005 trebuie reformulat după 
cum  urmează:  „Violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănatate presupune  violenţa care  a cauzat 
vătămare  uşoară  sau  medie  a  integrităţii  corporale  sau  a  sănătăţii  ori  care,  deşi  nu  a  cauzat 
asemenea urmări,  constituie la momentul aplicării sale, datorită metodei  de operare, un pericol 
real pentru viaţa sau sănătatea victimei”. 
 

---

 
 
136 
 
1.2.4.
 
Şantajul însoţit de schingiuire, tortură, tratament inuman sau degradant
 
În  conformitate  cu  pct.14  al  Hotărârii  Plenului  CSJ  a  RM  nr.16/2005,  prin  „schingiuire” 
trebuie  de  înţeles  acţiunile  care  provoacă  victimei  suferinţe  prin  privaţiunea  de  hrană,  apă  sau 
căldură ori prin plasarea sau abandonarea victimei în condiţii nocive pentru viaţă, iar tortura se 
manifestă prin acţiuni care produc victimei dureri acute, repetate sau îndelungate (prin biciuiri, 
pişcături, prin împunsături cu obiecte înţepătoare, prin cauterizări cu agenţi termici sau chimici, 
prin  electrocutări).  De  fapt,  aceste  interpetări  cu  conotaţii  exemplificative  concordă  atât  cu 
prevederile pct.77 şi pct.78 ale Regulamentului Ministerului Sănătăţii de apreciere medico-legală 
a  gravităţii  vătămării  corporale,  nr.99  din  27.06.2003,  cât  şi  cu  unele  surse  din  literatura  de 
specialitate [2, p.91-92]. Urmând explicaţiile interpretative de mai sus, consemnăm că la tortură 
se referă îndeosebi următorul exemplu din practica judiciară: la 5 mai 2008, aproximativ la ora 
21:00,  L.A.,  aflându-se,  în  stare  de  ebrietate  narcotică,  în  casa  părinţilor  săi  din  comuna 
Bubuieci, prin ameninţare cu aplicarea violenţei şi deteriorarea bunurilor ce aparţin părinţilor, 
a  cerut  de  la  mama  sa,  L.Z.,  să-i  transmită  suma  de  3000  lei.  Fiind  refuzat,  inculpatul  în 
continuare a ameninţat-o pe mama sa că, dacă nu-i va transmite 3000 de lei, îi va da foc la casă 
şi o va omorî. După care, în mod intenţionat, i-a aplicat ultimei, de la 5 mai 2008, aproximativ 
ora 21:00, până la 6 mai 2008, ora 04:00, multiple lovituri cu pumnii în cap şi în alte regiuni ale 
corpului, a lovit-o cu telefonul în cap, a muşcat-o de nas, a stropit-o cu cafea fierbinte, a aruncat 
în ea cu ţigări aprinse, a sugrumat-o cu mâinile de gât, încercând să o stranguleze (sublinierea 
ne aparţine – n.a.), cauzându-i astfel vătămări corporale uşoare [49].  
Considerăm adecvată interpretarea noţiunii de tortură, pe care o face Plenul Curţii Supreme 
de Justiţie a Republicii Moldova în hotărârea sa, atribuindu-i un alt înţeles decât cel prevăzut în 
art.309
1 
CP RM şi, implicit, un alt înţeles decât cel folosit în Convenţia ONU împotriva torturii şi 
altor pedepse ori tratamente însoţite de cruzime, inumane sau degradante [31]. Aceasta deoarece 
tortura, ca incriminare de sine stătătoare, prevăzută la art.309
1 
CP RM, este o infracţiune contra 
justiţiei, care se caracterizează prin prezenţa subiectului special şi a victimei cu caracter special. 
Astfel privite lucrurile, nu este clar de ce în pct.14 al Hotărârii Plenului CSJ a RM nr.16/2005, 
după interpretarea noţiunii de  „tortură” se  concretizează următoarele: „Săvârşirea şantajului cu 
semnele  prevăzute  la  lit.d)  alin.(3)  art.189  CP  RM  nu  necesită  calificare  prin  concurs  de 
infracţiuni prevăzute de art.309
1 
CP RM”. De fapt, nu există nici o concurenţă dintre o parte şi un 
întreg  dintre  art.309
1 
CP  RM  şi  lit.d)  alin.(3)  art.189  CP  RM,  constatare  pe  care  indirect  o 
recunoaşte  şi  Plenul  Curţii  Supreme  de  Justiţie  a  Republicii  Moldova,  prin  semnificaţia  ce  i-o 
atribuie  torturii.  Această  confuzie  apare  pe  fundalul  utilizării  de  către  legiuitor  a  unuia  şi 
aceluiaşi  termen,  care  comportă  semnificaţii  distincte  în  acelaşi  act  normativ,  prin  aceasta 

---