136
1.2.4.
Şantajul însoţit de schingiuire, tortură, tratament inuman sau degradant
În conformitate cu pct.14 al Hotărârii Plenului CSJ a RM nr.16/2005, prin „schingiuire”
trebuie de înţeles acţiunile care provoacă victimei suferinţe prin privaţiunea de hrană, apă sau
căldură ori prin plasarea sau abandonarea victimei în condiţii nocive pentru viaţă, iar tortura se
manifestă prin acţiuni care produc victimei dureri acute, repetate sau îndelungate (prin biciuiri,
pişcături, prin împunsături cu obiecte înţepătoare, prin cauterizări cu agenţi termici sau chimici,
prin electrocutări). De fapt, aceste interpetări cu conotaţii exemplificative concordă atât cu
prevederile pct.77 şi pct.78 ale Regulamentului Ministerului Sănătăţii de apreciere medico-legală
a gravităţii vătămării corporale, nr.99 din 27.06.2003, cât şi cu unele surse din literatura de
specialitate [2, p.91-92]. Urmând explicaţiile interpretative de mai sus, consemnăm că la tortură
se referă îndeosebi următorul exemplu din practica judiciară:
la 5 mai 2008, aproximativ la ora
21:00, L.A., aflându-se, în stare de ebrietate narcotică, în casa părinţilor săi din comuna
Bubuieci, prin ameninţare cu aplicarea violenţei şi deteriorarea bunurilor ce aparţin părinţilor,
a cerut de la mama sa, L.Z., să-i transmită suma de 3000 lei. Fiind refuzat, inculpatul în
continuare a ameninţat-o pe mama sa că, dacă nu-i va transmite 3000 de lei, îi va da foc la casă
şi o va omorî. După care, în mod intenţionat, i-a aplicat ultimei, de la 5 mai 2008, aproximativ
ora 21:00, până la 6 mai 2008, ora 04:00, multiple lovituri cu pumnii în cap şi în alte regiuni ale
corpului, a lovit-o cu telefonul în cap, a muşcat-o de nas, a stropit-o cu cafea fierbinte, a aruncat
în ea cu ţigări aprinse, a sugrumat-o cu mâinile de gât, încercând să o stranguleze (sublinierea
ne aparţine –
n.a.),
cauzându-i astfel vătămări corporale uşoare [49]
.
Considerăm adecvată interpretarea noţiunii de tortură, pe care o face Plenul Curţii Supreme
de Justiţie a Republicii Moldova în hotărârea sa, atribuindu-i un alt înţeles decât cel prevăzut în
art.309
1
CP RM şi, implicit, un alt înţeles decât cel folosit în Convenţia ONU împotriva torturii şi
altor pedepse ori tratamente însoţite de cruzime, inumane sau degradante [31]. Aceasta deoarece
tortura, ca incriminare de sine stătătoare, prevăzută la art.309
1
CP RM, este o infracţiune contra
justiţiei, care se caracterizează prin prezenţa subiectului special şi a victimei cu caracter special.
Astfel privite lucrurile, nu este clar de ce în pct.14 al Hotărârii Plenului CSJ a RM nr.16/2005,
după interpretarea noţiunii de „tortură” se concretizează următoarele: „Săvârşirea şantajului cu
semnele prevăzute la lit.d) alin.(3) art.189 CP RM nu necesită calificare prin concurs de
infracţiuni prevăzute de art.309
1
CP RM”. De fapt, nu există nici o concurenţă
dintre o parte şi un
întreg dintre art.309
1
CP RM şi lit.d) alin.(3) art.189 CP RM, constatare pe care indirect o
recunoaşte şi Plenul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, prin semnificaţia ce i-o
atribuie torturii. Această confuzie apare pe fundalul utilizării de către legiuitor a unuia şi
aceluiaşi termen, care comportă semnificaţii distincte în acelaşi act normativ, prin aceasta