Universitatea de stat din moldova

 
 
141 
 
D.O.  a  primit  bani  extorcaţi  în  sumă  de  140  dolari  SUA  (sublinierea  ne  aparţine  –  n.a.),  după 
care a fost reţinut de către colaboratorii de poliţie ai secţiei „Nord” DCCO MAI RM [48]. 
De asemenea, se pot atesta şi situaţii  în care semnul calificativ de la  lit.e) alin.(3) art.189 
CP RM este prezent în contextul unor acţiuni prelungite. Invocăm, în special, următoarea speţă: 
la 22 octombrie 2000, ora 19:00, C.T., împreună şi prin înţelegere prealabilă cu C.N., B.Gh. şi 
Z.Gh.,  în  mod  repetat  s-a  deplasat  în  comuna  Satul  Nou,  jud.  Lăpuşna,  acasă  la  L.A.,  unde, 
ameninţându-l cu violenţa şi cu moartea, a cerut să i se transmită 1000 de lei. Ulterior, primind 
suma  de  400  lei,  a  continuat  ameninţările,  înaintându-i  cerinţa  de  a  i  se  transmite  700  dolari 
SUA. Concepând ameninţările ca fiind reale şi în scopul de a preîntâmpina consecinţele ce pot 
surveni,  la  23  octombrie  2000,  în  incinta  barului  „Garasov”  din  mun.  Chişinău,  L.A.  i-a 
transmis lui C.T. suma de 700  dolari SUA [77].  
Având în vedere că în ipoteza acestei circumstanţe agravante infracţiunea supusă investi-
gaţiei se apropie de acele sustrageri care adoptă forma unei infracţiuni materiale, se impune ca 
fiind  absolut  necesar  de  a  disocia,  în  acest  perimetru  de  analiză,  şantajul,  urmat  de  dobândirea 
bunurilor  cerute  (lit.e)  alin.(3)  art.189  CP  RM),  de  escrocherie  (art.190  CP  RM).  Aceasta  se 
impune,  mai  cu  seamă,  din  considerente  de  identitate  terminologică;  or,  termenul  „dobândire” 
este infiltrat atât în dispoziţia alin.(1) art.190 CP RM, cât şi în conţinutul variantei agravate de la 
lit.e)  alin.(3)  art.189  CP  RM.  Congruenţa  respectivă  comportă,  însă,  diferenţe  de  substanţă:  în 
cazul  şantajului,  dobândirea  bunurilor  are  semnificaţia  de  acţiune  adiacentă  în  cadrul  faptei 
prejudiciabile, deţinând în subsidiar şi rolul de circumstanţă agravantă, pe când în cazul escro-
cheriei  dobândirea  bunurilor  îndeplineşte  rolul  de  acţiune  principală  în  cadrul  faptei  prejudi-
ciabile a acestei forme de sustragere. 
De  altfel,  oportunitatea  delimitării  şantajului,  urmat  de  dobândirea  bunurilor  cerute,  de 
escrocherie  se  profilează  şi  pe  fundalul  mecanismului  asemănător  de  săvârşire  a  celor  două 
componenţe  de  infracţiune:  făptuitorul  exercită  o  influenţă  psihică  asupra  conştiinţei  şi  voinţei 
victimei  în  vederea  cedării  bunurilor  râvnite  de  făptuitor,  influenţă  care  are  ca  finalitate 
transmiterea aparent benevolă a acestora. În acest context, o analiză detaliată a laturii obiective a 
componenţei  infracţiunii  prevăzute  la  art.190  CP  RM  ne  permite  să  constatăm  că,  în  cazul 
escrocheriei,  voinţa  victimei  privind  dispunerea  de  bunurile  care  se  află  în  posesia  ei  este 
denaturată; or, ultima nu percepe caracterul ilegal al acţiunilor făptuitorului. Însăşi înşelăciunea 
şi abuzul de încredere, care îndeplinesc rolul de acţiuni adiacente ale escrocheriei, tocmai acest 
lucru ni-l demonstrează.  Or, are dreptate Р.З. Абдулгазиев când susţine că înşelăciunea creează 
victimei convingerea despre existenţa unui temei al subiectului de a obţine averea [140, p.100].  
Per a contrario, în cazul infracţiunii de şantaj, voinţa victimei este paralizată, ea conşientizând 

---

 
 
142 
 
însă  caracterul  ilegal  al  acţiunilor  făptuitorului.  Aceasta  deoarece  transmiterea  bunurilor  către 
făptuitor se face datorită temerii pe care acesta a insuflat-o victimei, prin intermediul acţiunilor 
adiacente, temere pentru viaţa, sănătatea sa sau a persoanelor apropiate ei, pentru bunurile sale, 
altele decât cele solicitate de a fi transmise etc.  
 
3.2.6. Şantajul soldat cu alte urmări grave  
În lipsa unei interpretări legale a sintagmei „alte urmări grave”, această categorie juridico-
penală,  prin  esenţa  şi  natura  sa,  reprezintă  un  semn  estimativ,  fiind  o  varietate  a  semnelor 
variabile.  Bunăoară,  în  literatura  de  specialitate  semnele  estimative  sau  elementele  estimative 
sunt definite ca fiind „postulate, care permit a introduce în ele diverse idei în funcţie de poziţia 
interpretului”  [172,  p.70].  Mai  explicit  defineşte  noţiunea  de  semn  estimativ  В.Н.  Kудрявцев. 
Potrivit acestuia, semnele estimative sunt „acele elemente, al căror conţinut se determnină  în cea 
mai mare parte de conştiinţa juridică a subiectului care aplică în concret legea, în corespundere 
cu cerinţele Codului penal şi cu circumstanţele concrete ale cauzei” [181, p.115]. Un punct de 
vedere  asemănător  exprimă  şi  alţi  autori.  De  exepmlu,  A.В.  Наумов  susţine  că  conceptele 
estimative sunt „acele semne ale componenţei infracţiunii, care sunt definite nu de legea penală 
sau  de  un  alt  act  normativ,  dar  de  conştiinţa  juridică  a  persoanei,  care  aplică  norma  juridică 
respectivă, reieşind din circumstanţele concrete ale cauzei” [192, p.97].  Я.M. Брайнин defineşte 
semnele estimative drept concepte „neconcretizate de legiuitor şi precizate de către organul care 
aplică legea” [152, p.63]. 
Reflectând asupra definiţiilor de mai sus, conchidem că semnele estimative sunt termeni cu 
caracter  generalizat  ce  desemnează  un  fenomen  sau  proces,  utilizaţi  în  conţinutul  normei 
juridico-penale,  însă  care  nu  sunt  definiţi  de  legea  penală,  dar  nici  de  un  alt  act  normativ 
extrapenal, conţinutul lor stabilindu-se de către subiecţii oficiali abilitaţi cu aplicarea în concret a 
normei juridico-penale, în baza circumstanţelor concrete ale cauzei  şi în baza unui grad anumit 
de intimă convingere, care dau posibilitatea de a include în sfera reglementării juridice un număr 
mare de fenomene, procese, obiecte, stări, care diferă prin proprietăţile lor empirice.  
Aşadar,  semnele  estimative  se  stabilesc  atât  prin  interpretarea  normei  juridice,  cât  şi  prin 
diverse precizări şi explicaţii date de practica judiciară. De aceea, actualmente, un rol diriguitor îl 
au hotărârile explicative ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie. Bunăoară, în materie de şantaj 
soldat  cu  alte  urmări  grave,  este  relevantă  interpretarea  oficială  ce  se  conţine  în  pct.22  al 
Hotărârii Plenului CSJ a RM nr.16/2005, potrivit căreia, în sensul prevederii de la lit.f) alin.(3) 
art.189  CP  RM,  se  are  în  vedere:  moartea  sau  sinuciderea  proprietarului,  a  posesorului  sau  a 
deţinătorului,  a  rudelor  sau  a  apropiaţilor  acestora;  încetarea  impusă  a  activităţii  agentului 

---