Universitatea de stat din moldova

 
 
145 
 
derii şi, ca urmare, a pedepsei penale”
 
[63]. Din aceste raţionamente, subscriem viziunii autorului 
A.Eşanu [62, p.58], potrivit  căruia depăşirea situaţiei  existente nu poate fi realizată prin  expli-
caţiile Plenului  Curţii  Supreme de Justiţie, căci  tiparul legii penale nu poate fi  reparat  printr-o 
interpretare cauzală, dat fiind caracterul de recomandare al Hotărârilor explicative. Ca urmare a 
caracterului de monopol în ceea ce priveşte exercitarea funcţiei de legiferare în materie penală, 
este inadmisibil  a permite puterii judecătoreşti libertatea  alegerii  procedurilor de urmat, căci  se 
încalcă flagrant un alt principiu constituţional – separarea puterilor în stat. 
Chiar dacă sintagma „alte urmări grave” permite să se păstreze stabilitatea legii în condi-
ţiile dinamismului, schimbării relaţiilor sociale, nu putem să neglijăm problemele ce rezultă din 
încadrarea  faptelor  infracţionale  în  baza  criteriilor  estimative,  având  în  vedere  pericolul 
instaurării arbitrariului din partea subiecţilor abilitaţi cu aplicarea legii penale. De aceea, legea 
penală a Republicii Moldova necesită o revizuire complexă, în vederea eliminării, în măsura în 
care aceasta este posibil, a termenilor estimativi, prin aceasta respectându-se cerinţele legalităţii 
incriminării  ce  rezultă  din  jurisprudenţa  Curţii  Europene  pentru  Drepturile  Omului:  accesibili-
tatea, claritatea şi previzibilitatea. 
De  remarcat  că  circumstanţa  agravantă  de  la  lit.f)  alin.(3)  art.189  CP  RM  reprezintă  o 
reminiscenţă a fostului cadru incriminator, şi anume: a alin.(3) art.125 Cod penal în redacţia din 
1961 (abrogat) [26] – „Şantaj care a adus la alte consecinţe grave”. De altfel, şi în Codul penal al 
RSFSR  în  redacţia  din  1960  (abrogat)  [214]  putem  surprinde  calificativul  extorcării  soldat  cu 
cauzarea  consecinţelor  grave  (alin.(4)  art.148).  Actualmente  însă,  deşi  sintagma  „alte  urmări 
grave”  este  utilizată  pe  larg  în  calitate  de  semn  al  componenţelor  calificate  de  infracţiune  în 
Codul  penal  al  Federaţiei  Ruse  în  redacţia  din  1996  (în  vigoare),  remarcabil  este  că,  în  cazul 
infracţiunii de extorcare (art.163), acest semn calificativ nu a mai fost reţinut. 
De aici, apare ca firească întrebarea: Este oare oportun a abroga lit.f) alin.(3) art.189 CP 
RM,  ori  există  şi  alte  alternative?  În  acest  context,  avem  două  opţiuni:  preluăm  poziţia 
legiuitorului  rus  de  a  se  renunţa  la  diferenţierea  răspunderii  penale  a  faptei  de  şantaj  în  baza 
semnului estimativ „alte urmări grave”  ori rezolvăm problema la nivel legislativ, prin:  
-  reformularea  sintagmei  „alte  urmări  grave”  utilizate  în  textul  de  lege  prevăzut  la  lit.f) 
alin.(3) art.189 CP RM; 
-  completarea art.189 CP RM cu o notă explicativă, care ar dezvălui eventualele ipoteze de 
urmări grave specifice infracţiunii de şantaj; 
-  inserarea  în  Capitolul XIII  al  Părţii  Generale  a  Codului    penal  al  Republicii  Moldova a 
unei norme cu caracter explicativ, care ar desluşi înţelesul sintagmei  „alte urmări grave”. 

---

 
 
146 
 
Cu o mare doză de  rezervă putem afirma că ultima ipoteză ce se  referă  la opţiunea de  a 
rezolva problema la nivel legislativ corespunde modelului legislativ bielorus; or, odată utilizând 
în norma de incriminare semnul calificativ al extorcării „alte urmări grave” (alin.(3) art.208 CP 
al  Republicii  Belarus  [212]),  legiuitorul  a  dat  o  interpretare  legală  acestei  sintagme  în  Partea  
Generală  a  Codului  penal,  interpretare  pe  care  o  deducem  din  pct.13  art.4  al  Codului  penal  al 
Republicii Belarus.  Analiza interpretării legale dată sintagmei „alte urmări grave”, în  contextul 
noţiunii „mijloace general periculoase”, dovedeşte o dată în plus dificultatea pe care o generează 
elementul supus investigării. Aceasta deoarece legiuitorul bielorus s-a rezumat la a enumera trei 
exemplificări  care  ar  cădea  sub  conceptul  „alte  urmări  grave”,  şi  anume:  incendiu,  explozie, 
inundaţie, lăsând o largă marjă de apreciere, dat fiind lipsa unei exhaustivităţi în exemplificare, 
având  în  vedere  că  în  textul  de  lege  după  cuvântul  „inundaţie”  se  operează  cu  sintagma  „şi 
altele”. După cum este lesne de observat, cele trei exemplificări au o aplicabilitate concretă; or, 
acestea  se  referă  la  mijloace  general  periculoase,  ca  element  circumstanţial  în  conţinutul 
variantelor agravate ale unor componenţe determinate.  
În  general,  trebuie  să  recunoaştem  că  reformularea  sintagmei  „alte  urmări  grave”  este  de 
neconceput,  iar  inserarea  în  Capitolul  XIII  al  Părţii  Generale  a  Codului    penal  al  Republicii 
Moldova  a  unei  norme  cu  caracter  explicativ,  care  ar  desluşi  înţelesul  sintagmei  „alte  urmări 
grave”,  ar  determina  lipsa  efectului  de  armonizare  dintre  incriminările  din  Partea  Specială  a 
Codului penal, în care se conţine semnul estimativ. Aceasta deoarece, aşa cum  am şi susţinut în 
paginile anterioare,  conţinutul  sintagmei „alte urmări  grave” diferă de la capitol  la capitol,  fapt 
consemnat şi prin interpretările judiciare în materie de viol sau şantaj. Este şi firesc să existe o 
deosebire; or, pierderea capacităţii de naştere normală (fără cezariană) sau graviditatea extraute-
rină, apreciate ca fiind urmări grave pentru viol, nu pot constitui astfel de urmări în cazul şanta-
jului. În tot sau în parte, consecinţele grave decurg din însăşi fapta prejudiciabilă, fiind absolut 
obligatorie incidenţa legăturii de cauzalitate. Astfel, iniţial am considerat că modelul oportun de 
depăşire a acestei situaţii este completarea art.189 CP RM cu o notă explicativă, care ar dezvălui 
eventualele ipoteze de urmări grave specifice infracţiunii de şantaj, fapt realizabil prin inserarea 
în art.189 CP RM a unui nou alineat, care va deveni alineatul (7). Însă, această stare de lucruri va 
impune o intervenţie legislativă pentru toate celelalte componenţe de infracţiune care au în conţi-
nutul  lor  sintagma  „alte  urmări  grave”.  Având  în  vedere  că  actualmente  locuţiunea  respectivă 
este utilizată în cele 60 componenţe de infracţiune, în mod logic ar trebui să intervenim cu note 
explicative  pentru  toate  aceste  componenţe,  ceea  ce  constituie  o  activitate  absolut  anevoioasă, 
existând totodată pericolul omiterii unor eventuale ipoteze ce s-ar subscrie acestei expresii. De 
aceea, intervenim cu propunerea de eliminare a lit.f) din alin.(3) art.189 CP RM.  

---