Universitatea de stat din moldova

 
 
127 
 
teritoriul Republicii Moldova (sublinierea ne aparţine  –  n.a.). La  momentul  organizării  bandei, 
P.O. i-a ales în calitate de conducători ai grupării dislocate pe teritoriul Republicii Moldova pe 
S.(N.)A. şi C.S., iar al grupării dislocate pe teritoriul Ucrainei, în or. Reni (regiunea Odesa) –  
pe A.B. [86]. 
Cu  referire  la  prima  ipoteză  a  agravantei  analizate,  trecem  în  revistă  noţiunea  de  grup 
criminal organizat, definită de art.46 CP RM: reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în 
prealabil pentru a comite una sau mai multe infracţiuni. Din perspectiva acestei definiţii legale, 
putem  distinge  următoarele  particularităţi  care  caracterizează  această  formă  a  participaţiei: 
stabilitatea  grupului,  prezenţa  unui  organizator  al  grupului,  incidenţa  unui  plan  elaborat  în 
prealabil  cu  referire  la  activitatea  infracţională  comună  şi  repartizarea  rolurilor  între  membrii 
grupului criminal organizat, la etapa de pregătire. Astfel, dacă pentru circumstanţa agravantă de 
la lit.b) alin.(2) art.189 CP RM, care prevede răspunderea penală pentru şantaj săvârşit de două 
sau mai multe persoane, înţelegerea prealabilă nu are nici o relevanţă la încadrare, atunci pentru 
grupul  criminal  organizat  această  circumstanţă  reprezintă  o  condiţie  obligatorie,  dar  nu  şi 
suficientă.  De  asemenea,  prezenţa  unui  organizator  poate  să  caracterizeze  ambele  entităţi 
criminale. De aceea, în planul disocierii acestor două categorii de grupuri de persoane asociate, 
importanţă decisivă pentru a recunoaşte o reuniune de persoane drept grup criminal organizat îl 
are caracterul  stabil.  În legătură cu acest  caracter, în  literatura de specialitate  [157, p.48]  a fost  
propus ca stabilitatea să fie raportată indicatorului „sistematic” – comiterea a trei şi mai multor 
infracţiuni.    Într-o  oarecare  măsură,  săvârşirea  sistematică  a  infracţiunilor  atestă  o  eventuală 
stabilitate  a  grupului.  Însă,  acest  indice  nici  pe  departe  nu  certifică  şi  incidenţa  caracterului 
organizat al grupului; or, comiterea a trei infracţiuni de şantaj de către un grup de persoane încă 
nu înseamnă că suntem în prezenţa unui grup criminal organizat. Astfel,  pentru a recunoaşte o 
reuniune  de  persoane  drept  grup  criminal  organizat,  trebuie  să  se  pretindă  la  o  cumulare  a 
caracterelor  ce  rezultă  organic  din  definiţia  dată  de  legiuitor  în  art.46  CP  RM.  Tocmai  aceste 
caracteristici emană din analiza per ansamblu a fabulei prezentate în speţa de mai jos.  
Acţiunile  lui  M.V.,  A.V.  şi  Ş.T.  au  fost  reîncadrate  de  către  Plenul  Curţii  Supreme  de 
Justiţie a Republicii Moldova, graţie efectului retoactiv, în conformitate cu art.189 alin.(3) lit.a), 
b)  CP  RM  –  adică,  cererea  de  a  se  transmite  bunurile  proprietarului  prin  ameninţarea  părţii 
vătămate cu moartea, săvârşită de un grup criminal organizat, cu aplicarea altor obiecte folosite 
în calitate de armă, în următoarele circumstanţe: la începutul lunii ianuarie 1998, M.V. exercita 
funcţia  de  colaborator  al  CPS  Botanica,  mun.  Chişinău,  fiind  astfel  persoană  cu  funcţie  de 
răspundere.  Urmărind  scopul  dobândirii  avutului  proprietarului  prin  şantaj,  ameninţând-o  pe 
directorul S.R.L. „Kvin”, B.S., şi pe rudele apropiate ale acesteia cu aplicarea violenţei, depă-

---

 
 
128 
 
şind atribuţiile de serviciu, a cerut, în interes personal, ca ultima să-i plătească periodic unele 
sume  de  bani  pentru  „asigurarea  securităţii”  acesteia  şi  a  membrilor  familiei  ei,  precum  şi 
pentru  protejarea  activităţii  economice  a  firmei  pe  care  aceasta  o  conducea.  Deoarece  B.S.  a 
refuzat  să-i  plătească  aceşti  bani,  M.V.,  dorind  să-şi  realizeze  intenţiile    criminale  îndreptate 
spre dobândirea  avutului  proprietarului  prin  şantaj, l-a instigat pe A.V., pentru  o recompensă 
bănească, să săvârşească omor premeditat (a se citi – omor intenţionat – n.a.). Victimă urma să 
devină M.I., soţul lui B.S. Ca modalitate de săvârşire a omorului i-a fost indicată  punerea în 
funcţiune a grenadei de luptă, instalate sub automobilul lui M.I. La rândul său,  A.V. l-a instigat 
la săvârşirea infracţiunii pe Ş.T. Pentru atingerea scopului criminal, M.V. l-a informat pe A.V. 
cu  privire  la  locul  aflării  automobilului  lui  M.I.  În  scopul  realizării  ameninţării  –  săvârşirea 
omorului intenţionat al lui M.I., cu însuşirea ulterioară, prin şantaj, a avutului proprietarului – 
B.S.,  Ş.T.,  de  comun  acord  cu  A.V.  şi  cu  ştirea  lui  M.V.,  a  adus  din  regiunea  Transnistria  în 
mun.Chişinău o grenadă de luptă de model „RGD 5”. Mai apoi, Ş.T. şi A.V. au împărţit între ei 
rolurile, întocmind un plan criminal. Potrivit acestuia, la 14 ianuarie 1998, aproximativ la ora 
19:00, cei doi s-au întâlnit cu T.A. şi V.M. (care nu ştiau despre intenţiile criminale ale lui M.V., 
Ş.T.  şi  A.V.)  lângă  magazinul  „1000  de  mărunţişuri”,  amplasat  pe  bd.  Dacia  16/6,  mun. 
Chişinău. După care, A.V. şi Ş.T., împreună cu T.A. şi V.M., s-au deplasat cu automobilul „Ford 
Sierra”,  care  aparţinea  lui  A.V.,  la  oficiul  firmei  „Kvin”  S.R.L.  de  pe  str.  Independenţei  12/2, 
mun. Chişinău, unde era parcat automobilul „Audi 100”, care aparţinea cet. M.I.  În continuare, 
acţionând conform planului întocmit din timp, Ş.T., cu ajutorul unei funii şi pelicule adezive, a 
alipit la ţeava de eşapament sub rezervorul de combustibil al automobilului „Audi 100” grenada 
de mână cu schijă de model „RGD 5”, care, potivit intenţiilor lor, trebuia să explodeze în timpul 
mişcării  automobilului.  Însă,  din  cauze  independente  de  voinţa  lui  Ş.T., M.V.  şi  A.V.,  explozia 
grenadei nu a avut loc şi nu au survenit urmările criminale aşteptate de aceştia. Convingându-se 
de  realitatea  ameninţărilor  lui  M.V.,  temându-se  pentru  viaţa  şi  sănătatea  sa,  precum  şi  a 
membrilor  familiei  sale,  B.S.,  începând  cu  luna  ianuarie  1998  până  în  septembrie  1999,  i-a 
achitat lunar lui M.V. sumele cerute de acesta – câte 5000 de lei, adică 50 000 de lei [85]. După 
cum putem remarca, deşi T.A. şi V.M. au luat parte la realizarea activităţii infracţionale a grupu-
lui,  faţă  de  ei  nu  a  fost  imputată  circumstanţa  agravantă  de  la  art.189  alin.(3)  lit.a)  CP  RM, 
avându-se  în  vedere  lipsa  criteriului  subiectiv,  fapt  reţinut  de  către  instanţă,  prin  apelarea  la 
formula „nu cunoşteau despre intenţiile criminale ale lui M.V., Ş.T. şi A.V.” 
De  asemenea,  în  practica  judiciară,  şantajul  săvârşit  de  un  grup  criminal  organizat,  cu 
identificarea  concretă  a  implicării  la  infracţiune,  a  fost  atestat  în  următorul  caz:  G.Gh.  a  fost 
recunoscut  vinovat  în  baza  art.42  alin.(3),  art.189  alin.(3)  lit.a)  CP  RM,  adică  organizator  al 

---