Universitatea de stat din moldova

 
 
131 
 
făptuitorul, va utiliza un obiect care doar în aparenţă se aseamănă cu arma veridică şi în virtutea 
calităţilor sale fizice nu este susceptibil să cauzeze daune sănătăţii victimei, asemenea acţiuni nu 
cad sub incidenţa lit.b) alin.(3) art.189 CP RM, deoarece, de una singură, percepţia subiectivă a 
victimei, fără a fi luate în consideraţie proprietăţile obiective ale instrumentului şi intenţia făptui-
torului,  nu  este  suficientă  pentru  a  încadra  fapta  în  conformitate  cu  agravanta  analizată.  Prin 
aplicarea unei arme defectate ori a unei machete de armă, ori a unui obiect asemănător cu arma, 
făptuitorul îşi proiectează să genereze doar un efect  psihologic asupra victimei,  ceea ce pentru 
varianta-tip a infracţiunii de şantaj este suficient; or, infra vom prezenta argumentele de rigoare 
care demonstrează că utilizarea instrumentelor reprezintă de fapt o ameninţare.  
Pe lângă armă, ca instrument de comitere a şantajului, răspunderea penală se va agrava şi 
atunci când se face uz de alte obiecte utilizate în calitate de armă. Astfel, în acord cu prevederile 
alin.(2) art.129 CP RM, sunt asimilate armelor orice alte obiecte ce ar putea fi folosite ca arme 
sau  care  au  fost  întrebuinţate  pentru  atac.  Mult  mai  explicit  este  interpretată  în  literatura  de 
specialitate noţiunea  „alte obiecte folosite în  calitate de armă”.  Se susţine,  pe bună dreptate, că 
obiecte  folosite  în  calitate  de  armă  pot  fi  considerate  obiectele  fabricate  sau  adaptate  special 
pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii (de exemplu, un segment al unui furtun de 
cauciuc,  în  interiorul  căruia  a  fost  turnat  plumb),  obiectele  de  menire  gospodărească  sau  orice 
alte obiecte utilizate de către infractor ca mijloc de aplicare a violenţei periculoase pentru viaţa 
sau sănătatea victimei (toporul, ranga, lanţul, scândura, piatra etc.), chiar dacă acestea nu au fost 
pregătite din timp, ci au fost găsite la locul infracţiunii [138, p.168]. 
Condiţia sine qua non pe care o impune legiuitorul prin circumstanţa agravantă analizată 
vizează  aplicarea  instrumentelor  subzistente.  Potrivit  pct.20  al  Hotărârii  Plenului  CSJ  a  RM 
nr.16/2005, aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă în contextul şantajului 
semnifică  folosirea  acestor  obiecte  în  vederea  anihilării  victimei  şi  se  poate  concretiza  în: 
tragerea  ţintită  a  focurilor  de  armă,  aplicarea  loviturilor,  demonstrarea  armei  sau  a  obiectului 
folosit în calitate de armă în scopul intimidării etc. De aceea, în practica judiciară s-a considerat 
că şantajul a fost săvârşit cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă, prin demonstrarea 
obiectului  în  scop  de  intimidare,  în  următorul  caz:  M.A.,  M.V.,  J.V.,  A.R.,  A.I.  şi  O.V.,  prin 
înţelegere prealabilă, primul fiind înarmat cu un topor  (sublinirerea ne aparţine – n.a.), au cerut 
de la  LM., B.Gh., B.I.,V.Şt. şi  C.V.,  sub ameninţarea cu aplicarea violenţei, să le transmită  în 
decurs de 30 de minute 300 dolari SUA [125].  
Prin  excelenţă,  exemplul  din  practica  judiciară  reliefat  supra  ne  demonstrează  şi  posibi-
litatea răsfrângerii circumstanţei agravante asupra participanţilor. Astfel, chiar dacă numai M.A. 
era  înarmat  cu  toporul,  instanţa  de  judecată,  „apreciind  probele,  a  considerat  dovedită  vina 

---

 
 
132 
 
inculpaţilor M.A., M.V., J.V., A.R., A.I. şi O.V. în săvârşirea şantajului şi a încadrat acţiunile lor 
în  baza  art.189  alin.(3)  lit.b)  CP  RM,  după  semnele  calificative:  -  şantajul,  adică  cererea  de  a 
transmite  bunurile  proprietarului,  săvârşit  de  mai  multe  persoane,  ameninţând  cu  violenţă 
nepericuloasă pentru viaţă şi sănătate, cu deteriorarea şi distrugerea bunurilor proprietarului, cu 
aplicarea toporului în  calitate de armă” [125] (sublinierea ne aparţine – n.a.). Astfel,  având un 
caracter obiectiv, circumstanţa agravantă „şantajul săvârşit cu aplicarea armei sau a altor obiecte 
folosite  în  calitate  de  armă”  poate  să  se  răsfrângă  aupra  acelor  participanţi  la  infracţiunea  de 
şantaj, în a căror conştiinţă ea a fost oglindită. De aceea, au dreptate autorii M.Bîrgău şi Iu.Larii 
când  afirmă:  „La  comiterea  şantajului  de  către  un  grup  de  infractori  este  posibil  ca  aplicarea 
armei  sau  a  altor  obiecte  folosite  în  calitate  de  armă  să  nu  constituie  obiectul  înţelegerii 
prealabile a tuturor coparticipanţilor, dar în procesul săvârşirii infracţiunii unul dintre ei recurge 
la  astfel  de  mijloace.  Răspunderea  penală  pentru  şantajul  înarmat  se  va  exclude  pentru  ceilalţi 
participanţi numai în caz dacă ei vor întrerupe imediat participarea lor la infracţiune” [5, p.103]. 
Având în vedere că în interpretarea judiciară dată aplicării armei sau a altor obiecte folosite 
în  calitate  de  armă  (pct.20  al  Hotărârii  Plenului  CSJ  a  RM  nr.16/2005)  accentul  se  pune  pe 
finalitatea acţiunii, finalitate desemnată prin termenul „anihilare”, apare necesitatea de a trece în 
revistă  următoarea  definiţie  ce  se  referă  la  el:  „Prin  „anihilare”  trebuie  de  înţeles  violenţa  sau 
ameninţarea cu aplicarea violenţei (demonstrarea armei în scopul înfricoşării, sprijinirea cuţitului 
de  gâtul  victimei,  agitarea  pumnului  cu  boxul  îmbrăcat,  tragerea  focului  de  armă  pe  deasupra 
capului victimei sau în imediata apropiere de picioarele ei etc.) [15, p.140].  
Atât  din  interpretarea  judiciară,  cât  şi  din  interpretarea  doctrinară  atribuită  circumstanţei 
agravante analizate, prin excelenţă putem sesiza că aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în 
calitate  de  armă  nu  reprezintă  altceva  decât  o  varietate  a  violenţei.  De  aceea,  comiterea 
infracţiunii de şantaj în asemenea circumstanţe este organic legată, în toate cazurile, de acţiunea 
adiacentă a şantajului de la alin.(1) art.189 CP RM – ameninţarea cu violenţa, iar în unele cazuri 
şi  de  acţiunea  adiacentă  a  şantajului  de  la  lit.d)  alin.(2)  art.189  CP  RM  –  prin  ameninţare  cu 
moartea, atunci când făptuitorul uzează de o armă veridică, care este inteligibilă victimei. Per a 
contrario,  aplicarea  instrumentelor  înscrise  în  conţinutul  variantei  agravate  nu  va  presupune  în 
toate cazurile şi o violenţă fizică: nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate sau periculoasă pentru 
viaţă  sau  sănătate.  De  aceea,  aplicarea  concomitentă  a  lit.b)  alin.(3)  art.189  CP  RM,  pe  de  o 
parte,  şi  a  lit.c)  alin.(2)  art.189  CP  RM  sau  a  lit.c)  alin.(3)  art.189  CP  RM,  pe  de  altă  parte, 
trebuie raportată regulii: aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă trebuie să 
atagă după sine unul dintre gradele de gravitate a vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii.  
 

---