Universitatea de stat din moldova

 
 
115 
 
-  autorului  nemijlocit  (imediat)  al  infracţiunii,  adică  persoana  care  săvârşeşte  nemijlocit 
infracţiunea, dar, datorită faptului că este iresponsabilă sau nu are vârsta tragerii la răspundere 
penală, nu poate fi subiect al infracţiunii; 
- autorului mijlocit (mediat) al infracţiunii, adică persoana care săvârşeşte infracţiunea prin 
intermediul unei persoane, care nu este subiect al infracţiunii, deci care nu săvârşeşte nemijlocit 
infracţiunea.  
Ambele  persoane  –  atât  autorul  imediat,  cât  şi  autorul  mediat  –  săvârşesc  infracţiunea  de 
şantaj.  Aceasta  decurge  din  prevederile  alin.(2)  art.42  CP  RM:  legiuitorul  foloseşte  termenul 
„săvârşeşte” referitor la autorul nemijlocit (imediat) şi expresia „a săvârşit” cu referire la autorul 
mijlocit (mediat).  
Finalizând analiza şantajului săvârşit de două sau mai multe persoane, consemnăm că, în 
principiu,  în  toate  cele  trei  ipoteze  care  cad  sub  incidenţa  lit.b)  alin.(2)  art.189  CP  RM  este 
posibilă imputarea faptei de la art.208 CP RM persoanei care a atins vârsta de 18 ani. Aceasta 
deoarece  în  toate  ipotezele  enumerate  mai  sus  poate  fi  implicat  un  minor,  indiferent  de  faptul 
dacă are vârsta tragerii la răspundere penală sau nu are această vârstă. 
În  principiu,  circumstanţa  agravantă  de  la  lit.b)  alin.(2)  art.189  CP  RM,  fiind  o 
circumstanţă care se ataşează laturii obiective a componenţei de infracţiune, poate să coreleze cu 
alte circumstanţe atât de ordin obiectiv, cât şi subiectiv, indiferent de alineatul articolului. Odată 
îmbinate, este absolut obligatoriu a le enumera expres în sentinţa de condamnare. Pentru a con-
firma  această  ideie,  vom  lua  în  vizor  art.394  alin.(1)  pct.3  din  Codul  de  procedură  penală  al 
Republicii  Moldova,  potrivit  căruia    partea  descriptivă  a  sentinţei  de  condamnare  trebuie  să 
cuprindă indicaţii asupra circumstanţelor care atenuează sau agravează răspunderea. O confirmă 
şi Plenul Curţii Supreme de Justiţie prin pct.17 al Hotărârii nr.16/2006: „În partea descriptivă a 
sentinţei urmează a fi menţionate toate circumstanţele agravante ale faptei”. Totodată, avându-se 
în  vedere  prevederile  art.33  alin.(1)  CP  RM,  îmbinarea  unuia  dintre  semnele  calificate  cu 
circumstanţa agravantă prevăzută la lit.b) alin.(2) art.189 CP RM – „de două sau mai multe per-
soane” – nu reprezintă un concurs de infracţiuni, dat fiind absenţa pluralităţii faptelor. În acest 
caz se va aplica regula statuată la art.117 lit.c) CP RM – „infracţiunea se califică în baza normei 
penale care prevede o pedeapsă mai aspră”. 
 
3.1.2. Şantajul săvârşit cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate 
Spre deosebire de violenţa psihică, ca acţiune adiacentă în cadrul faptei prejudiciabile de 
şantaj  de  la  varianta-tip,  de  această  dată  legiuitorul  a  concretizat  caracterul  violenţei  fizice  – 
nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate. În context, noţiunea „violenţă nepericuloasă pentru viaţă 

---

 
 
116 
 
şi sănătate” nu este una medicală, ci una juridică. Pentru a afla conţinutul acesteia, întâi de toate 
vom apela la interpretarea judiciară oficială în materie. 
În  pct.11  al  Hotărârii  Plenului  nr.16/2005,  la  modalitatea  pe  care  o  examinăm  se  referă 
următoarea  explicaţie:  „Aplicarea  violenţei  nepericuloase  pentru  viaţă  şi  sănătate  constituie 
cauzarea  intenţionată  a  vătămărilor  corporale  de  grad  mediu,  uşoare,  aplicarea  intenţionată  a 
loviturilor sau săvârşirea altor acţiuni violente care au produs dureri fizice, şi în aceste situaţii nu 
este necesară calificarea faptelor şi în baza art.152, 153 CP”.  
Întâi de toate trebuie să remarcăm că ultima propoziţie din această explicaţie nu mai este în 
pas  cu  legislaţia  în  vigoare;  or,  vătămarea  intenţionată  uşoară  a  integrităţii  corporale  sau  a 
sănătăţii  a  fost  dezincriminată  prin  Legea  privind  modificarea  şi  completarea  unor  acte 
legislative,  nr.292-XVI  din  21.12.2007  [96],    şi  trecută  în  sfera  contravenţionalului  (art.78  din 
Codul conravenţional al Republicii Moldova). În al doilea rând, consemnăm că din interpretarea 
de  mai  sus  rezultă  că,  în  ipoteza  de  la  lit.c)  alin.(2)  art.189  CP  RM,  se  aduce  atingere  nu  doar 
integrităţii corporale, dar şi sănătăţii persoanei.  
Totodată,  interpretările  Plenului  Curţii  Supreme  de  Justiţie  a  Republicii  Moldova  cu 
referire  la  semnificaţia  juridică  a  sintagmei  „violenţă  nepericuloasă  pentru  viaţa  şi  sănătatea 
persoanei” se dovedesc a fi  neunitare. Aceasta deoarece în celelalte Hotărâri explicative ale sale, 
precum Hotărârea Plenului CSJ a RM „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre 
sustragerea  bunurilor”,  nr.23  din  28.06.2004  [69],  violenţa  nepericuloasă  pentru  viaţa  şi 
sănătatea  persoanei  presupune  „cauzarea  unei  vătămări  uşoare  a  integrităţii  corporale  sau  a 
sănătăţii, precum şi aplicarea intenţionată a loviturilor sau a altor acţiuni violente care au cauzat 
numai dureri fizice” (pct.5), iar în Hotărârea Plenului CSJ a RM „Cu privire la practica aplicării 
legislaţiei  în  cauzele despre traficul  de fiinţe umane şi  traficul  de copii”, nr.37 din  22.11.2004 
[70], violenţa nepericuloasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei constă în „cauzarea intenţionată a 
leziunilor corporale, care nu au drept urmare dereglarea de scurtă durată a sănătăţii sau o pierdere 
neînsemnată,  dar  stabilă  a  capacităţii  de  muncă,  fie  aplicarea  intenţionată  a  loviturilor  sau 
săvârşirea altor acte de violenţă care au cauzat o durere fizică, dacă acestea nu au creat un pericol 
pentru viaţa sau sănătatea victimei” (pct.5).  
Aşadar, suntem în prezenţa unei poziţionări judiciare oficiale triple a conţinutului noţiunii 
„violenţă nepericuloasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei”.  De aici apare ca firească întrebarea: 
care dintre cele trei interpretări corespunde conţinutului exact al violenţei nepericuloase pentru 
viaţa, sănătatea fizică sau psihică a persoanei? În paginile anterioare am statuat asupra faptului că 
conţinutul violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate este coraportat Părţii a V-a din Regu-
lamentul  Ministerului  Sănătăţii  de  apreciere  medico-legală  a  gravităţii  vătămării  corporale, 

---