Academia de ştiinţe a moldovei institutul de zoologie cu titlu de manuscris C. Z. U.: 576. 895. 1: 597. 6

 

10 

 

2891

4619

6109

5671

3508

103

98

57

69

61

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

51,9-61,8

62,9-79,3

79,4-95,3

95,4-112,1

112,2-118,2

Categoriile dimensionale, mm

P

rol

if

ic

it

at

ea

 a

bs

ol

ut

ă,

 ou

ă

0

20

40

60

80

100

120

P

rol

if

ic

it

at

ea

 r

el

at

iv

ă,

 ou

ă/

g 

m

as

ă 

corpo

ra

lă

Prolificitatea absolută

Prolificitatea relativă

 

Fig. 3.2. Dependența prolificității de dimensiunile corporale ale femelelor la specia 

Rana ridibunda  (n=15) 

Comportamentul  teritorial  al  masculilor.  Masculii  ranidelor  verzi  manifestă  un 

comportament  teritorial  evident.  Aceștia,  odată  ajunși  pe  sectoarele  prielnice  ale 

bazinelor  acvatice  de  reproducere,  ocupă  teritorii  individuale  pe  oglinda  apei  și  se 

asociază în așa-numitele grupuri de reproducere de tip arenă, în cadrul cărora se petrec 

interacţiuni  antagoniste  reciproce,  care    finalizează  cu  retragerea  masculului-intrus  de  pe 

teritoriul  masculului-teritorial  și  interacţiuni  antagoniste,  care  finalizează  cu  învingerea 

masculului-teritorial şi acapararea teritoriului acestuia de către masculul-intrus. 

Vocalizarea  masculilor.  În  teritoriile  individuale  din  cadrul  arenelor  nupțiale 

masculii teritoriali manifestă o activitate periodică de vocalizare, care se desfășoară la 

început în orele serii, iar mai apoi şi în timpul zilei. Potrivit observațiilor de durată, s-a 

stabilit  că  vocalizarea  masculilor  are  două  funcții  vitale  importante:  de  protecție  a 

teritoriului și de atracție a femelelor (femelele își selectează partenerii în baza frecvenței 

și intensității semnalelor sonore, fenomen stabilit anterior și la alte specii autohtone de 

amfibieni [2]. 

Comportamentul  de  reproducere  al  femelelor.  Femelele  ranidelor  verzi  se 

îndreaptă spre acele stații de reproducere unde corurile masculilor sunt mai puternice și 

ele vor beneficia de cele mai favorabile condiții de selectare a partenerilor conjugali și 

de  ovopozitare.  Cuplurile  formate  rămân  în  aceleași  stații  de  reproducere,  în  care  se 

realizează  procesul  ovopozitării.  S-a  stabilit  că  ponta  este  depusă  la  fundul  bazinelor 

acvatice  sau  pe  vegetația  submersă  în  decurs  de  3-5  ore  și  se  realizează,  de  regulă,  în 

orele după amiezii și seara.  

 

3.3.  Dezvoltarea  ontogenetică  a  ranidelor  verzi.  După  ovopozitare    începe  procesul 

segmentării  multiple  și  consecutive  a  ouălor,  inițiind  formarea  noului  embrion  prin 

următoarele  trei  stadii  de  dezvoltare  embrionară:  stadiul  embrionar  inițial,  stadiul  de 

„semilună” și stadiul de preeclozare (Tabelul 3.1). 

În dependență de specificul condițiilor microclimatice din stațiile în care s-a produs 

ovopozitarea, pontele în prima lor fază ontogenetică de dezvoltare se află la toate cele 3 

---

 

11 

stadii de dezvoltare embrionară, datorită divergenței de cantitatea energiei solare ajunsă 

la  ouă.  Astfel,  o  pontă  este  reprezentată  de  20%  de  embrioni  în  stadiul  inițial  de 

dezvoltare,  30%  de  embrioni  în  stadiul  mediu  de  dezvoltare  și  50%  de  embrioni  în 

stadiul final de dezvoltare (Figura 3.3). 

 

0

10

20

30

40

50

60

Stadiul inițial

Stadiul mediu

Stadiul final

C

ot

a n

um

er

ic

ă a 

em

br

ion

ilor

.   

%

 

Fig.3.3. Frecvența stadiilor embrionare de dezvoltare în cadrul unei ponte 

 

În  urma  evaluărilor  de  durată  asupra  dezvoltării  larvare  a  ranidelor  verzi  s-au 

stabilit 6 faze de dezvoltare larvară:  

1. Stadiul larvar inițial. În acest stadiu larvele au aspect pisciform și sunt în prima 

zi  de  dezvoltare  larvară,  având  diametrul  de  5,5-6,8  (M  ±  m  =  6,2  ±  0,1,  N=  10). 

Larvele au corpul bine diferențiat în cap, trunchi și coadă, ale căror dimensiuni medii 

sunt: 1,2; 3,3; 2,6 mm, astfel încât coada fiind mai mică decât trunchiul. 

2.  Stadiul  apariției  orificiului  bucal  și  al  inițierii  vieții  acvatice.  În  condiții  de 

laborator larvele în acest stadiu de dezvoltare intră în a 3-a zi din momentul eclozării 

lor.  Lungimea  totală  a  larvelor  este  de  7,90-9,10  mm  (M±m=8,74±0,07,  N=23),  a 

capului  –  1,60-2,10  mm  (M±m=1,85±2,  10;  N=23),  a  trunchiului  –  2,10-2,40  mm 

(M±m=2,23±0,02,  N=23)  și  a  cozii  –  4,00-5,10  mm  (M±m=4,67±0,06,  N=23).  Din 

rezultatele obținute reiese că cele mai mari valori dimensionale se atribuie cozii, iar prin 

aceasta se dovedește rolul important care îl îndeplinește pe perioada dezvoltării larvare.  

3.  Stadiul  apariței  membrelor  posterioare.  În  acest  stadiu  de  dezvoltare  larvele 

intră  în  a  40-a  zi  de  dezvoltare.  Forma  corpului  este  mai  robustă  și  se  caracterizează 

printr-o  creștere dublă comparativ  cu  stadiul  anterior  de  dezvoltare  –  36,40-56,60  mm 

(M±m=42,29±1,27,  N=18).  La  limita  dintre  trunchi  și  coadă  apar  primordiile 

membrelor posterioare, care sunt poziționate în paralel cu coada. 

4. Stadiul dezvoltării complete a membrelor posterioare. Larvele ranidelor verzi în 

acest  stadiu  de  dezvoltare  au  membrele  posterioare  complet  dezvoltate,  fiind 

diferențiate  cele  3  regiuni:  coapsă  –  gambă  –  laba  cu  cinci  degete.  Vârsta  larvelor  în 

acest stadiu ontogenetic este de 60-62 de zile. Lungimea totală a corpului este de 36,3-

58,4 mm (M ±m= 44,8±0,6, N=57), a capului  – 6,0-18,8 mm, a trunchiului  – 6,5-12,1 

---