Academia de ştiinţe a moldovei institutul de zoologie cu titlu de manuscris C. Z. U.: 576. 895. 1: 597. 6
Yüklə 487,02 Kb. Pdf görüntüsü
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- 6. Stadiul realizării metamorfozei și ieșirii juvenililor pe uscat .
- D. mr.
- Stadiile embrionare de dezvoltare Aspectul oului, embrionului Vârsta
- 4.1. Sistematica și ciclurile de dezvoltare a trematodelor.
12
mm, iar lungimea cozii variază între 22-41,9mm. În acest stadiu de dezvoltare un rol important pentru locomoție se atribuie și membrelor posterioare. 5. Stadiul apariției membrelor anterioare. Spre deosebire de stadiul anterior de dezvoltare, larvele, ca și lungime, au dimensiuni mai mici – 20,4-49,8 mm (M±m= 36,3±2,01, N=21), capul – 4,8-8,2 mm, trunchiul – 12,0-29,0 mm, iar lungimea cozii variază între 21,6-31,5 mm. Însă, cu referire la aspectul morfologic și fiziologic al larvelor, s-au evidențiat schimbări semnificative, cum ar fi apariția membrelor anterioare. 6. Stadiul realizării metamorfozei și ieșirii juvenililor pe uscat. Juvenilii în acest stadiu întrunesc întru totul trasăturile morfo-fiziologice specio-specifice. Din punct de vedere morfologic, juvenilii în acest stadiu de dezvoltare sunt aproape lipsiți de coadă. Astfel, lungimea lor corporală s-a redus considerabil – 13,8 - 24,7 mm (M±m=19,1±0,67, N=19).
Structura dimensională a embrionilor și a larvelor pentru fiecare stadiu de dezvoltare este condiționată de anumiți factori ecologici ai mediului de viață acvatic: temperatura apei, gradul de iluminare, suprafața liberă a oglinzii apei, cantitatea de hrană etc. În urma evaluării lungimii și a masei corporale a larvelor pe perioada de dezvoltare larvară am stabilit că acestea ating cele mai mari dimensiuni (M±m=44,17±0,96, N=55) și masă corporală (M±m=0,92±0,10, N=55) în al IV-lea stadiu de dezvoltare (Tabelul 3.2). Stadiile embrionare de dezvoltare Aspectul oului, embrionului Vârsta, zile Dimensiunile, mm Indici de determinare a. Stadiul embrionar inițial
1-2 D.mr. – 3,5-6,8
D. ov. – 1,6-2,1
Oul și învelișul proteic transparent au aspect sferiform. Ovulul la polul animal este de culoare cenușie, iar la polul vegetal – galben- pal.
embrionar mediu „semilună” 3-4
D.mr. – 51-57
D. ov. – 22-28
Oul este puțin alungit cu capetele curbate sub aspectl unei semilune. Extremitatea anterioară (capul) este mai întunecată. c. Stadiul embrionar final „virgulă”
4-7 D.mr. – 5,3-5,8
D. em. – 5,8-6,9 Oul este bine alungit luând aspectul unei virgule, iar corpul bine diferențiat în ceele 3 regiuni: cap, trunchi și coadă.
13
Tabelul 3.2. Lungimea și masa larvelor de ranide verzi în diverse stadii de dezvoltare larvară (condiții de laborator, mai - iulie 2015)
85
2 8,74±0,07 4,09±0,02 0,14±0,03 15 3
16,75±1,14 0,69±0,01 55 4
17,18±0,37 0,92±0,10 26 5
17,15±1,10 0,75±0,13 19 6
19,10±0,70 0,74±0,10
Studiul helmintofaunei la amfibieni prezintă interes și din punct de vedere al cunoașterei zoofaunei. Studierea helmintofaunei la amfibieni, specificul circulației în biotopurile naturale și antropizate și contactul lor cu gazda permit stabilirea situației parazitologice, unor caracteristici în patogeneza formării focarelor de agenți parazitari și elaborarea măsurilor cu impact epizootic și epidemiologic. Importanţa unei asemenea cercetări este mai mult decât oportună, dat fiind că numai în urma elaborării unui cadru conceptual integru despre particularităţile biologice, ecologo-etologice şi parazitologice ale populaţiilor pe întreg parcursul ciclului anual de viaţă va permite evaluarea stării ecologice reale a speciilor de amfibieni şi elaborarea unor măsuri adecvate şi eficiente de monitorizare şi conservare a acestora [7, 28]. Așadar, din punct de vedere taxonomic și sistematic, datele cu privire la amfibieni (fam. Ranidae), cercetarile faunistice și cele ecologice pot fi considerate ca fiind încă în faza de început, iar helmintofauna lor în Republica Moldova este studiată pentru prima dată.
denotă că amfibienii din familia Ranidae din ecosistemele naturale și antropizate ale Codrilor Centrali din Republica Moldova au o largă răspândire [3, 6]. S-a studiat helmintofauna ranidelor verzi (Rana ridibunda, R. lessonae, R.esculenta) și s-a stabilit că sunt infestate cu 10 specii de trematode: Opisthioglyphe ranae Fröhlich, 1791, Haematoloechus variegatus Rudolphi, 1819, Cephalogonimus retusus Dujardin, 1845, Gorgodera varsoviensis Ssinitzin, 1905, Pleurogenes claviger Rud., 1819, Candidotrema loossi Africa, 1930, Pleurogenoides medians Olsson, 1876, Prosotocus confusus Looss,
1894, Diplodiscus subclavatus Pallas,
1760, Codonocephalus urniger Rudolphi, 1819. În acest subcapitol sunt descrise toate speciile depistate, iar în descrierea lor se specifică: situația sistematică a speciei, sinonimele, gazdele, localizarea lor în organism, răspândirea, etiologia unde este redată foto și aspectul schematic original al speciei cu descrierea structurii și a parametrilor morfometrici (suprafața, lungimea și lățimea corpului, lungimea și lățimea ventuzei bucale, lungimea și lățimea ventuzei ventrale, lungimea și lățimea testiculului anterior, lungimea și lățimea testiculului posterior, lungimea și lățimea ovarului, lungimea și lățimea ouălor), care au fost supuși analizei matematice și statistice (indicii minimali, maximali și media, stabilirea eroarei mediei, abaterea mediei pătratică, coeficientul de
Yüklə 487,02 Kb. Dostları ilə paylaş:
|