34
ANTAL GYÖNGYVÉR
cu toată modestia şi neîncrederea autorului în propriul său talent, au o reală
valoare artistică.
Lucrările religioase sunt dogmatice sau didactice, reprezentând rodul,
la bătrâneţe, al unei cucernicii niciodată dezminţite; religia este tărâmul unde
sufletul lui Olahus sălăşluieşte, către care aspiră fiinţa sa chiar şi îndeplinind
sarcinile aulice sau diplomatice cu care destinul de-a dreptul l-a împovărat.
Le-a resimţit ca atare, între cele două stări de graţie suprapuse în făptura sa:
pietatea şi hăruirea artistică. În acest sens, testamentul său este edificator, prin
gând şi expresie.
II. OPERA LUI NICOLAUS OLAHUS
1. VERSURILE. OCAZIE ŞI MOTIVAŢIE ARTISTICĂ
Pasiunea pentru versuri se manifestă la Nicolaus Olahus încă din anii când
frecventează şcoala capitulară de la Oradea, primele traduceri ale sale din
poeţii clasici, apreciate de colegi şi de profesori, datând din această perioadă
care, raportată la umanismul european, ar corespunde etapei de vulgarizare,
de răspândire a operelor antice de referinţă. La Olahus şi în Europa, treapta
superioară a umanismului o reprezintă, însă, scrierile originale. Totuşi,
prinzând plăcerea traducerilor, Olahus, preocupat de autorii elini, se întoarce
la ele cu multă râvnă şi mai târziu, bucurându-se de admiraţia umaniştilor
din anturajul său. Petrus Nannius, reprezentant de referinţă al umanismului
belgian, profesor la universitatea “celor trei limbi” de la Louvain, el însuşi
talentat traducător, îi scrie pe 14 octombrie 1536: “Roadele nopţilor tale
de veghe sunt atât de savante, încât nu plictisesc niciodată cititorul […].
Nu trebuie să te sperii pentru că cele mai multe au fost traduse de Erasmus
[…]. Am comparat valoarea şi iscusinţa ambelor traduceri şi m-am mirat
tare (aşa să mă iubească Dumnezeu!) că tu traduci toate cuvintele ca să nu
vatămi înţelesul maximei şi formulezi astfel textul obţinut, încât să nu fie
omis nimic în traducere. Să-mi fie favorabili manii lui Erasmus, dar tu mi-ai
părut mai aproape de text decât el” (93). Şi, ca unul care cunoaşte modestia
şi nemulţumirea de sine a “interlocutorului” său, adaugă, pentru a fi mai
convingător: “Într-o atât de fericită traducere, am găsit totuşi ceva, ca o
chichiţă, să netezesc şi am notat acest ceva dedesubt. […] Mă temeam ca nu
cumva, dacă nu voi fi notat nimic, să socoteşti că n-ai avut un prieten […].
Dar, cu cât urmăream mai stăruitor şi fără nici o îngăduinţă acest lucru, mă
convingeam că volumaşele tale trebuiau încredinţate demult tiparului” (94).
Între poeziile publicate de Stephanus Hegedüs din Codicele Olahus, o
traducere latină din Posidippus (95) vine să argumenteze aceste aprecieri.
36
ANTAL GYÖNGYVÉR
Editorul propune spre comparaţie varianta latină a lui Hugo Grotius, reuşită,
dar eclipsată de cea a lui Olahus. O lecţiune în limba română a traducerii
olahiene, considerată în paralel cu traducerea românească, realizată de Viorica
Golinescu, a originalului grecesc, poate fi relevantă în acest sens: “Ce curs al
vieţii să urmeze cineva? Marea râvnă şi clocotul evenimentelor obişnuiesc
să ţină forul în loc. În case, griji felurite, apoi muncile grele ale câmpului, în
sfârşit, freamătul necontenit al mării. Dacă ai niscaiva avere departe de casă,
îndată năvăleşte jaful peste toate; sărac de eşti, inima tristă-ţi rămâne. Nevastă
dacă ţi-ai luat? Iarăşi, o mai mare grijă te chinuie. Neînsurat să fi rămas? La
necaz singur vei fi. Copiii sunt o povară, dar viaţa orfană de ei nefericită este.
Tinerii sunt neghiobi, bătrânii, fără vlagă. De-ar fi de ales, ai vrea să nu te fi
născut ori, născut, ai vrea să te supui pe loc morţii” [t.n.]. Faţă de:
“Ce cale a vieţii să aleagă un om? În agora află
Doar certuri, belele. Şi chiar de rămâne acasă –
Doar osteneli; La ţară, necazuri. De pleacă pe mare,
E jale. De-i între străini, bogatul se înspăimântă.
Iar dacă n-are nimica, i-e greu. De-i însurat, are grijă.
Nevastă dacă nu are, cât de pustie i-e viaţa!
Strădanie-nseamnă copiii. Fără ei viaţa e goală.
Tinerii sunt fără minte; Cărunţii nu au putere.
Aşadar alege doar unul din relele care te-aşteaptă:
Sau nu te naşte deloc, sau mori când de-abia te-ai născut!” (96)
[De remarcat că în antologia amintită această poezie, căreia traducătoarea
îi dă titlul Pesimistul, urmează după Optimistul lui Metrodoros, ca o poetică
antiteză (pe care Olahus nu o traduce, nefiind pe gustul său stoic):
“Poţi să-ţi alegi orice cale în viaţă. În agora afli
Faimă şi trebi înţelepte; de eşti acasă la tine,
Te poţi odihni; şi la ţară viaţa-n natură e plăcută.
Marea te îmbogăţeşte. Printre străini, bogat, tu ai faimă,
Iar dacă nu ai avere, nimeni nu ştie. Nevasta
Îţi face casa plăcută. Holteiul, ce viaţă uşoară!
Copiii sunt dragostea ta. Dar fără ei nu ai grijă!
Tinerii-s plini de putere. Cărunţii, demni de respect.
Nu eşti constrâns să alegi din două: de a nu te naşte
Sau de-a muri cât mai iute. Orişice trai este bun.” (97) ]
Stephanus Hegedüs precizează că Olahus a tradus şi alte poezii din elină
(între care Hesiodi carmen de vitio et virtute) (98); deşi consideră meritorii
aceste traduceri, nu le selectează pentru ediţia sa.