Microsoft Word Rezumat docx

 

1.4. Metodă. Figură și mit în opera poetică a lui Lucian Blaga este un studiu de 

stilistică  genetică.  Metodele  folosite  în  cercetare  au  fost  analiza  stilistico-retorică  și 

analiza  comparativă  a  figurilor,  pentru  reliefarea  stilistică  a  figurativului.  Analiza 

semantică  a  fost,  de  asemenea,  folosită  în  scopul  descifrării  semnificațiilor  mitico-

simbolice derivate din stratul profund al poeticului. Un aport metodologic important l-a 

reprezentat  analiza  hermeneutică  și  analiza  fenomenologică,  bazate  pe  interpretarea 

simbolurilor și a miturilor poetice.  

 

1.5.  Argumentare.  Noutatea  abordării  în  acest  studiu  constă  în  crearea  unei 

imagini  de  ansamblu  asupra  poeziei  lui  Lucian  Blaga  prin  investigarea  figurativului 

poetic  raportat  la  substanța  metafizică  a  viziunii  poetice.  Formația  nonconformistă  a 

autorului  ne  îndreptățește  să  considerăm  opera  din  perspectiva  stilisticii,  a  poeticii,  a 

criticii și a istoriei literare.  

 

1.6. Descriere tezei 

 

Lucrarea  este  structurată  în  nouă  capitole.  Capitolul  1,  Introducere,  precizează 

obiectivele  cercetării,  premisele  care  au  stat  la  baza  studiului,  demersul  metodologic, 

argumentul alegerii temei, corpusul și descrierea structurii tezei. 

 

Capitolul  2,  Lucian  Blaga  –  receptare  și  profil  stilistic,  realizează  o  trecere  în 

revistă  a  opiniilor  critice  și  precizează  principalele  direcții  ale  interpretării  poeziei  lui 

Lucian  Blaga.  Un  alt  obiectiv  este  analiza  poeticii  din  punctul  de  vedere  al  paradigmei 

tradiție  –  modernitate,  concepte  aflate  într-o  neobișnuită  relație  de  complementaritate. 

Afinitățile  poetului  pentru  cultura  germană,  dar  și  pentru  cultura  elină  și  pentru  cultura 

orientală, sunt prezentate sub forma influențelor ce răzbat din substanța operei sale. De 

asemenea,  evidențierea  elementelor  de  inspirație  autohtonă  pune  în  evidență  sinteza 

dintre cultura minoră și cultura majoră ca rezultat al aceleiași matrice stilistice. 

Potrivit  cu  relația  dintre  cultura  minoră  și  cultura  majoră,  analiza  discursului  pune  în 

valoare  universul  spiritual  al  poetului  –  o  simbioză  a  influențelor  culturale  autohtone, 

răsăritene  și  occidentale  –  și  evidențiază  dualitatea  creației,  prin  conjugarea  celor  două 

tendințe, arhaică și modernă. De factură modernă, expresionistă, sunt viziunea misterului, 

elanul  dionisiac,  efervescența  sinelui,  panismul,  tensiunea  interioară,  inconștientul  ca 

mod  de  comunicare  cu  fondul  ancestral,  preferința  pentru  mituri.  Raportarea  la 

expresionism  nu  este  una  programată,  mimetică,  ci  mediată  de  afinitatea  profilului 

---

spiritual al poetului, de structura sa intelectuală și creatoare. Spre cultura germană a fost 

atras  în  special  de  personalitatea  lui  Goethe,  de  la  care  a  preluat  concepțiile  despre 

fenomenul  originar  sau  despre  demonie,  ce  au  influențat  formarea  sistemului  său 

filosofic;  de  Rainer  Maria  Rilke  îl  apropie  sentimentul  religios,  experiența  poetică 

extatică, iar de Hölderlin, viziunea metafizică asupra vieții și atracția mitului. Raportul lui 

Lucian Blaga cu poeții expresioniști, Trakl, Heym, Stramm, Werfel, se stabilește pe baza 

confluențelor

5

. 

 

Însușirea esteticii expresioniste este mediată de fundamentul spiritual al matricei 

stilistice; orientarea către folclor este rezultatul formației de filosof al culturii, capabil să 

înțeleagă  și  să  aprecieze  valoarea  mitologiei  autohtone.  Înclinația  către  folclor  este 

naturală și rezidă din influența unor categorii abisale, reverberații ale unui fond spiritual, 

care,  iremediabil,  îl  leagă  pe  creatorul  de  artă  de  etnic. 

6

 Imaginarul  expresionist 

utilizează folclorul, sursă de inspirație pentru poet; elementele spiritualității naționale nu 

construiesc  un  decor,  nu  arhaicizează,  ci  infuzează  substanța  lirică,  creionând  o  poezie 

modernă  prin  structură,  tematică  și  prin  valențele  conotative.  Lucian  Blaga  reușește  să 

armonizeze,  într-o  poezie  modernă,  originală,  viziunea  expresionistă  cu  substanța 

spirituală de sorginte autohtonă, disimulată în simboluri și mituri arhaice. 

 

Capitolul  3,  Filozofie  și  poezie  –  simbioze,  pornește  de  la  premisa  interferenței 

dintre  poezie  și  filozofie  și  are  drept  scop  prezentarea  terminologiei  filosofice,  a 

conceptelor  fundamentale  regăsite  în  poezie  sub  forma    unor  idei  în  planul  reflexiv 

secundar.  Demersul  de  ordin  estetic  va  fi  urmat  de  unul  de  ordin  critic  și  stilistic,  prin 

delimitarea  universului  poetic  din  perspectiva  evoluției  literare.  Identificarea  unor 

izotopii  specifice  face  posibilă  o  evidențiere  a  problematicii  reflexive  și  a  influențelor 

celor  două  tipuri  de  cultură,  care  cunosc  o  evoluție  diferită  raportată  la  perioadele  de 

creație. 

 

Potrivit  cu  formația  de  filosof,  Lucian  Blaga  scrie  o  poezie  reflexivă,  prin 

expunerea  în  manieră  originală  a  unei  problematici  metafizice.  Poezia  misterului  și  a 

transcendenței  este  consubstanțială  cu  filosofia.  Conceput  modern,  versul  lui  Lucian 

Blaga este unul intelectualizat și armonizează planul reflexiv al ideilor cu planul afectiv, 

                                                                                                               

5

 Victor Iancu, Studii de literatură comparată, apud. Melania Livadă, op. cit., p. 175 –176. 

6

 Lucian Blaga, „Artă și valoare”, în Trilogia valorilor, București, Editura Minerva, 1987, p. 619. 

---