Microsoft Word Rezumat docx

cosmogonie, prin menționarea celor patru stihii, pământ, cer, apă și foc, și concentrează 

ideea de mister, ancorând în plină estetică expresionistă. 

 

Neologismele  sunt  rare  și  se  găsesc,  de  cele  mai  multe  ori,  în  vecinătatea  unor 

cuvinte sau expresii populare. Utilizarea unor cuvinte arhaice, a cuvintelor din registrul 

regional sau a cuvintelor populare, precum și preferința pentru sinonimele mai vechi ale 

unor  cuvinte  sau  arhaizarea  intenționată  a  foormelor  verbale  pun  în  valoare  preferința 

pentru  tradiție  a  poetului.  Aspect  arhaic  au  și  formele  cuvintelor  derivate  cu  afixe:

9

 a 

dezmira (cu  înțelesul de mirare excesivă), a desmărgini (exprimă îndemnul de a ieși din 

limitele obișnuite). Cuvintele derivate ceriște,  ducăuș,  sorin sunt creație propie. 

 

Valențele  mitice  ale  poemelor  și  viziunea  metafizică  sunt  valorificate  prin 

utilizarea  unui  număr  mare  de  termeni  religioși  care  denumesc  obiecte:  altar,  biserică, 

cădelniță,  candelă,  cruce,  criptă,  liturghie,  tămâie;  ființe:  arhanghel,  călugăr,  demon, 

înger,  mucenic,  popă,  sfânt,  stareț;  sau  elemente  abstracte:  amin,  erezie,  rugăciune, 

păcat, mântuire, respectiv  antroponime de proveniență biblică: Adam, Crist, Dumnezeu, 

Elohim, Eva, Iosif, Isus, Maria, Milostivul, Părinte etc. 

 

Două  aspecte  interesează  domeniul  lexicului:  sintagmele  inedite  realizate  prin 

asocieri  surprinzătoare  conturând  imagini    plastice  de  o  mare  forță  de  sugestie  și 

învestirea  cuvintelor  cu  semnificații  noi,  punerea  în  valoare  a  unor  valențe  metaforice 

care însoțesc cuvintele comune în textul poeziei. 

 

Cea mai mare parte a lucrării o constituie capitolul 5, Expresivitatea figurativului 

în  poezia  lui  Lucian  Blaga.  În  deschiderea  capitolului  am  inserat  un  scurt  istoric  al 

figurilor de stil și al tropilor și o prezentare a unor taxinomii care s-au impus în retorică. 

Pornind  de  la  clasificarea  realizată  de  Grupul  µ,  am  procedat  la  inventarierea  figurilor 

stilistice  frecvente  în  lirica  lui  Lucian  Blaga.  Scopul  demersului  este  unul  stilistic  și 

constă  într-o  interpretare  a  expresivității  metaplasmelor,  a  metataxelor  și  a 

metalogismelor. Un spațiu generos a fost alocat analizei lingvistice, stilistice și semantice 

a metasememelor, dată fiind importanța acestora în realizarea semnificației poetice; prin 

arta utilizării tropilor, poetul reușește să transmită concepția sa privind existența și rolul 

omului în univers. 

                                                                                                               

9

 Ștefan Munteanu, op. cit., p. 253 –254. 

---

 

În cadrul studiului metasememelor, am analizat epitetul, comparația și metafora, 

respectiv  mecanismul  de  funcționare,  structurile  morfo-sintactice  pe  care  le  dezvoltă 

sintagmele figurative și am evidențiat domeniile semantice pe care acestea le interesează. 

De  asemenea,  am  determinat  raportul  acestor  tropi  cu  alte  figuri  –  interferențele 

figurative specifice discursului poetic al lui Blaga. 

 

La  nivel  figurativ,  metaplasmele  nu  prezintă  particularități  relevante  pentru 

poetic;  prezența  aferezei,  apocopei,  asonanței,  aliterației  este  justificată  prin  valoarea 

eufonică,  compensând  absența  elementelor  prozodice,  în  special  în  primele  volume  de 

versuri.  Un  rol  important  îl  dețin    grafemele. 

Linia  de  pauză  se  remarcă  prin  utilizarea 

neobișnuită  și  prin  frecvență.  Pe  lângă  funcția  expresivă,    poate  fi  învestită  cu  funcție 

semantică: sugerează misterul prin asemănarea cu ,, semnul minus din matematică”

10

, sau 

existența ,,censurii  transcendente”, marchează grafic trecerea de la metafora plasticizantă 

la cea revelatorie

11

, în construcția metaforei in praesentia, delimitează termenul propriu 

și termenul figurat,

 dar poate fi interpretată și ca o 

necesitate decorativă care să surprindă 

aspectul spațiului ondulat, familiar poetului

12

.

 

 

Fără  a  fi  un  procedeu  original,  scrierea  cu  majusculă,  amintește  de  opera  lui 

Novalis și este un procedeu de emfatizare, termenul subliniat devine centrul enunțului și 

cumulează un volum de semnificații neobișnuite, procedeu care îl apropie de simbol. Prin 

ocurența crescută a cuvintelor ortografiate cu majuscula ,,L”,numele poetului, majuscula 

poate fi interpretată ca ,,metaforă a reflectării eului într-o îndoită oglindă”

13

. 

 

Analiza  elementelor  de  prozodie, 

,,valori  terțiale  ale  graiului  poetic”  cu  rol 

revelator

14

,

  a  evidențiat  câteva  aspecte  particulare,  specifice  modernismului,  dar  și 

formației filosofice 

a poetului. Lucian Blaga a debutat cu o poezie modernă capabilă să 

exprime în versuri nerimate o anumită dinamică a gândului și să exprime liber printr-un 

,,metaforism  îndrăzneț”  relevarea  misterelor,  dar  evoluat  către  o  structură  clasică 

                                                                                                               

10

 Alexandra  Indrieș,  Corola  de  minuni  a  lumi.  Interpretare  stilistică  a  sistemului  poetic  al  lui  Lucian 

Blaga, Timișoara, Editura Facla, 1975, p. 138. 

11

 Ibidem, p. 139 

12

 Alexandra Indrieș, op. cit., p. 143. 

13

 Ibidem, p. 146. 

14

 Lucian Blaga, „Artă și valoare”, în Trilogia valorilor, București, Editura Minerva, 1987, p. 602. 

---