Microsoft Word Rezumat docx

realizare  o  constituie  comparația  metaforică,  specifică  poeziilor  din  ultimele  volume, 

unde  se  produce  o  rafinare  evidentă  a  procedeelor  stilistice  și  o  evoluție  evidentă  către 

simbolizarea metasememelor și către mit. 

 

În  urma  cercetării  noastre  putem  afirma    că  metafora  este  mijlocul  prin  care 

Lucian Blaga alege să transpună ideile sale filozofice abstracte într-o poezie a misterului.

 

 

Trop  complex,  cu  un  grad  ridicat  de  poeticitate,  metafora  realizează  o  tipologie 

diversă  în  raport  cu  criteriile  structurale  și  cu  criteriile  semantice.  Specifică  poeziei 

moderne  este  organizarea  metaforei  în  structuri  metaforice  complexe,  care  se  prezintă 

formal  ca  înlănțuiri  de  metafore.  Raportat  la  procesul  evoluției  metaforicului  între  cele 

două domenii, concret și abstract, am remarcat prezența, în primele volume, a unui număr 

mai mare de metafore concretizatoare, iar în ultimele volume, prezența unui număr mai 

mare de metafore abstractizante. 

 

O  caracteristică  generală  a  liricii  pe  care  am  observat-o  în  urma  studierii 

metasememelor a fost aceea că există o tendință a limbajului poetic în opera lui Lucian 

Blaga de a se organiza sub forma unor interferențe figurative. 

 

Metasememele  își  depășesc  cadrul  semantic,  așa  cum  era  întâlnit  în  poezia 

tradițională, și se apropie foarte mult de mecanismul metaforei. Astfel, întâlnim epitetul 

metaforic,  comparația  metaforică,  metafora  metonimică  și  metafora  personificatoare.  O 

categorie  specifică  de  metafore  care  definește  creația  lui  Lucian  Blaga  este  metafora 

revelatorie,  sau  metafora  simbolică.  Prin  relația  sa  cu  contextul  metafora  simbolică 

cumulează două serii de sensuri: unul metaforic, independent de context, și altul simbolic 

care se conturează în raport cu textul poetic în ansamblul lui, între metaforă șo context 

producându-se  permanent  o  iradiere  simbolică  progresivă  și  regresivă  al  cărei  rezultat 

este sporirea semnificațiilor cu care metafora simbolică și textul și le atribuie reciproc.  

 

Capitolul  6,  Simbolizarea metasememelor în context mitic,  are  rolul  determinant 

de a oferi imaginea de ansamblu a cercetării întreprinse, prin analiza mecanismului prin 

care  metafora  simbolică  și  simbolul  fac  posibilă  deschiderea  imaginii  către  sensul 

profund al poeticului, respectiv către fondul mitic – aspect definitoriu al discursului lui 

Lucian Blaga. În continuare, urmând direcția de interpretare a poeticului dinspre nivelul 

figurativ  către  sensul  profund,  am  inserat  o  analiză  hermeneutică  și  o  sinteză  a  

principalelor mituri poetice sau elemente mitologice întâlnite în cursul cercetării. Ultima 

---

parte a capitolului, inserarea unui studiu de caz, care valorifică atât importanța câmpurilor 

semantice  a  simbolurilor  nominale  și  a  simbolurilor  verbale,  cât  și  mecanismele  de 

producere a sensului, este relevantă pentru specificul poeticii lui Lucian Blaga. 

Alături  de  metaforă,  simbolul  are  un  rol  esențial  în  structurarea  figurativului  poetic. 

Simbolurile folosite sunt în mare parte convenționale, dar sensurile lor sunt nuanțate sau 

chiar  modificate  conform  viziunii  poetului.  Devenite  simboluri  poetice,  acestea  se 

caracterizează printr-un grad mai mare de ambiguitate și sunt îmbogățite cu semnificații 

noi,  particulare,  devenind  nuclee  semantice  revelatorii,  risipite  într-o  țesătură  lirică  cu 

substrat  mitic.  Analiza  domeniilor  semantice  care  interesează  simbolul  a  subliniat  o 

apropiere de metaforă, prin preferința pentru mitologie, pentru sfera temporală sau pentru 

cea  a  morții,  amplificând  astfel  cadrul  semantic  preferat  de  poet  în  conceperea 

discursului. 

 

Cea  mai  importantă  realizare  a  figurativului  poetic,  atât  prin  complexitatea 

semantică  și  structurală,  cât  și  prin  frecvența  înregistrată,  este  metafora  simbolică. 

„Sinteză a metasememelor cu metalogismele”, metafora simbolică devine figura preferată 

de  Lucian  Blaga  în  conceperea  figurativului;  prin  cumularea  „extensiei  sintagmatice  a 

metaforei” cu „profunzimea paradigmatică a simbolului”

18

 aceasta devine singura figură 

aptă să redea cu fidelitate sensul mitic și reflexiv al limbajului, să contribuie la crearea 

unei  poezii  originale  care  reflectă  într-un  mod  particular  concepțiile  ontologice  și 

gnoseologice ale poetului filozof. 

 

În  capitolul  7,  Concluzii,  am  sintetizat,  în  conformitate  cu  obiectivele  propuse, 

observațiile formulate de-a lungul cercetării. 

Astfel, în urma demersului analitic urărit în lucrarea Figură și mit în opera poetică a lui 

Lucian  Blaga,  conchidem    că  inovațiile  pe  care  poetul  le  realizează  la  nivelul 

metaplasmelor,  al  metataxelor  și  al  metalogismelor  subliniază  o  trăsătură  a  limbajului 

poetic modern – autoreferențialitatea – și au drept scop o potențare a semanticii. Idiostilul 

poetului este marcat, în primul rând, de modalitatea utilizării metasememelor prin care se 

evidențiază  creativitatea  artistului  de  a  pune  în  valoare  imaginarul  mitic,  sursă  a  unei 

poezii singulare în peisajul literaturii noastre. Prezentarea mecanismelor de funcționare a 

metasememelor și de generare a expresivității ne-a relevat faptul că acestea se desprind 

                                                                                                               

18

 Emilia Parpală, Introducere în stilistică, Craiova, Editura Universitaria, 2006, p. 256. 

---