360
ANTAL GYÖNGYVÉR
se luau de el, a fost nevoit să se lupte cu ei. Înfrânt şi redus la tăcere cu trupele sale –
în care avea un număr de mai bine de cinci sute de călăreţi – de secuii mai puternici
datorită mulţimii lor, el a fost rănit (dacă bine-mi amintesc) în douăzeci de locuri. În
această ciocnire, mulţi din militarii săi au fost omorâţi; partea cea mai mare, jecmănită
de lucruri, s-a întors, cu chiu-cu vai, acasă; între ei au căzut şi trei călăreţi de-ai tatălui
meu, ceilalţi întorcându-se pe jumătate sfâşiaţi.”
171. V. în
Erdély öröksége.
172. OH/16-17: “Este extrem de bogată în potârnichi, sturzi, cocoşi de munte şi
în alte variate soiuri de păsărele, în cerbi, cerbi lopătari mistreţi, iepuri. Pe deasupra,
este atât de însemnată datorită pădurilor, crângurilor, viilor, păşunilor, grânelor şi
diferitelor legume necesare traiului omenesc, încât nu pare să-i lipsească nimic din
cele ce ţin fie de hrană, fie de desfătare. Aceasta a oferit, singură, deplină şi dulce
încântare regelui Ludovic II şi reginei Maria, principii mei, care îşi bucurau inima atât
prin vânarea sălbăticiunilor şi a păsărilor, cât şi prin alte lucruri, când eliberaţi uneori
de îndeletniciri mai grele, şi-au primenit astfel sufletele.”
173. Ibidem, p. 20: “După moartea, pe câmpul de la Mohács, a regelui Ludovic –
care a survenit în anul 1526, la 29 august – Buda fiind apoi ocupată pe 8 septembrie [a
anului] următor, turcul în parte a rupt, în parte, după smulgerea argintului pentru alte
scopuri, a împrăştiat toate aceste volume.”
174. Ibidem, p. 22: “Tot aici, în trei sau patru locuri, mai sunt ape termale şi sub
cerul liber, toate miraculos de tămăduitoare. Unele din acestea se află la nici zece paşi
de malul Dunării, sub cerul liber: în acestea obişnuiau să se spele ţăranii, cultivatorii
de viţă-de-vie, rămânându-le afară doar capul şi umerii. Aceasta oferă privitorilor
oarecum perspectiva unui tablou al învierii universale, pictat pe pereţii unui lăcaş
sfânt.”
175. Ibidem, p. 29: “Acest palat, dincolo de frumuseţea aşezării, este într-atât
împodobit cu construcţii scumpe, încât pare să întreacă, fără discuţii, clădirile celor
mai multe stăpâniri şi, câte ţări am străbătut până astăzi, nicăieri nu am văzut săli
decorate cu un asemenea fast. Numai chiar în Luteţia, în capitala parisiilor, în locul pe
care poporul îl numeşte Palatul Parlamentului, unde se alcătuiesc legi şi se desfăşoară
activitatea regelui, am văzut o singură încăpere asemănătoare acestora şi sălilor de la
Buda, măiestrită, cu grinzile şi tavanul aurite.”
176. –
177. Ibidem, p. 33: “Apele termale năvălesc în acesta cu o asemenea putere, încât
pun în mişcare o moară. Este un lucru de mirare a auzi că apa rece ca gheaţa a Dunării
şi termele irump în acelaşi loc, aproape atingându-se, şi-n aceleaşi vâne.”
178. Ibidem, p. 44: “Pe amintita câmpie a Dunării, poţi vedea mulţi oameni ză-
când în plină zi, care mistuie vinul grozav de dulce, dat pe gâtlej fără măsură la Pesta
şi, de-a lungul a [multe] ore, se dezaburesc şi se limpezesc de el.”
179. Ibidem, p. 52: “Mi s-a povestit de oameni demni de încredere că, pentru un
ducat, s-au cumpărat aici şi în alte locuri învecinate în jur de o mie de peşti-lup sau
NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE
361
ştiuci, amestecaţi cu crapi, a căror lungime era de o jumătate de cot, iar lăţimea nu
scădea sub o palmă.”
180. Ibidem, p. 75: “A spus că a revenit prin acest ţinut al Timişului, pustiit şi
devastat acum de turci, dar bogat în peşte. Că a văzut apa Timişului parcă întunecată
din cauza puzderiei peştilor. Că un oarecare morar chiar şi-a cufundat năvodul în râu
şi a scos, ca dintr-un iaz, aşa o grămadă de peşte, încât plasa abia a putut să îi ţină.
Acela, din toată mulţimea lor, a ales nu mai mult de un singur peşte, mai mare decât
ceilalţi, resul i-a aruncat pe uscat, fapt pentru care el s-a mâniat nespus pe morar,
pentru prăpădirea atâtor peşti grozavi.”
181. V. Ileana Bitay, Op. cit., p. 25.
182. OA/100: “Din acest lucru poţi aprecia destul vitejia ambelor popoare, cât
valorează şi poate fiecare, ca oaste şi ca forţă.”
183. Ibidem, p. 102: “Ai noştri hotărăsc să moară mai degrabă decât să evite
lupta, să renunţe la teritoriu şi să întineze gloria vechii lor virtuţi, câştigată deja cu
atâtea eforturi şi primejdii.”
184. Ibidem, p. 103: “Pe acesta [Detricus] maghiarii îl numesc şi astăzi Detricus
Nemuritorul în cântecele lor, în care îşi povestesc, după obicei grecesc, istoria.”
185. V. v. 179 a Iliadei, preferat de Alexandru Macedon, conform mărturisirii lui
Plutah (“Ambele, şi bun rege şi puternic luptător”, cf. variantei latine propuse de ed.
Kollarius la p. 105).
186. OA/106-107: “Avea diferite corturi, ţesute cu un uimitor meşteşug, după
obiceiul stăpânirilor pe care le supusese înainte. Cel pe care însuşi îl folosea era din
mătase, împodobit cu aur şi cu perle întreţesute, cu pietre preţioase interpuse; stâlpii săi
[erau] din aur; legăturile şi încheieturile de îmbinare ale acelora le decorau briliante.
Celălalt, în care erau ţinuţi caii, [era] pe de-a-ntregul din mătase. Patul în care dormea,
apoi obiectele de [servit] masa şi [cele] pentru ospeţe şi de bucătărie, şeile, podoabele
şi restul harnaşamentului cailor [erau] ornate cu aur şi perle.”
187. V. Ammianus Marcellinus, Istoria romană, trad. David Popescu, Ed. Ştiin-
ţifică şi Enciclopedică, Buc., 1982, cap.XXXI, pp. 559-561.
188. V. Nicolaus Olahus,
Genesis filiorum serenissimi Regis Ferdinandi Ro-
man. Hungariae et Bohemiae et Domini mei clementissimi ex serenissima Anna regina
natorum, Praga, 1549, în Martinus Georgius Kováchich,
Scriptores rerum Hungari-
carum minores inediti, vol. I, cap. IX, p. 41
sqq., Budapesta, 1798 şi Nicolaus Olahus,
Brevis descriptio cursus vitae Benedicti Zercheky secretarii cancelariae regiae sub
Ferdinando I, (1568?), în Martinus Georgius Kováchich,
Op.cit., I, cap. XXV, pp.
154-155.
189. OA/108: “Fiul lui Bendeguz, nepotul marelui Nemroth, crescut în Engadi,
prin voia lui Dumnezeu rege al hunilor, mezilor, goţilor, danezilor, spaima lumii.”
190. NOHA/196: “A spus că […] stelele cad înaintea lui, că pământul tremură, că
el este maiul lumii întregi.”