Nicolaus olahus



Yüklə 2,07 Mb.
Pdf görüntüsü
səhifə174/227
tarix19.07.2018
ölçüsü2,07 Mb.
#57146
1   ...   170   171   172   173   174   175   176   177   ...   227

360

 



ANTAL GYÖNGYVÉR

se luau de el, a fost nevoit să se lupte cu ei. Înfrânt şi redus la tăcere cu trupele sale – 

în care avea un număr de mai bine de cinci sute de călăreţi – de secuii mai puternici 

datorită mulţimii lor, el a fost rănit (dacă bine-mi amintesc) în douăzeci de locuri. În 

această ciocnire, mulţi din militarii săi au fost omorâţi; partea cea mai mare, jecmănită 

de lucruri, s-a întors, cu  chiu-cu vai, acasă; între ei au căzut şi trei călăreţi de-ai tatălui 

meu, ceilalţi întorcându-se pe jumătate sfâşiaţi.”  



171. V. în Erdély öröksége.

172. OH/16-17: “Este extrem de bogată în potârnichi, sturzi, cocoşi de munte şi 

în alte variate soiuri de păsărele, în cerbi, cerbi lopătari mistreţi, iepuri. Pe deasupra, 

este  atât  de  însemnată  datorită  pădurilor,  crângurilor,  viilor,  păşunilor,  grânelor  şi 

diferitelor legume necesare traiului omenesc, încât nu pare să-i lipsească nimic din 

cele ce ţin fie de hrană, fie de desfătare. Aceasta a oferit, singură, deplină şi dulce 

încântare regelui Ludovic II şi reginei Maria, principii mei, care îşi bucurau inima atât 

prin vânarea sălbăticiunilor şi a păsărilor, cât şi prin alte lucruri, când eliberaţi uneori 

de îndeletniciri mai grele, şi-au primenit astfel sufletele.”



173. Ibidem, p. 20: “După moartea, pe câmpul de la Mohács, a regelui Ludovic – 

care a survenit în anul 1526, la 29 august – Buda fiind apoi ocupată pe 8 septembrie [a 

anului] următor, turcul în parte a rupt, în parte, după smulgerea argintului pentru alte 

scopuri, a împrăştiat toate aceste volume.”



174. Ibidem, p. 22: “Tot aici, în trei sau patru locuri, mai sunt ape termale şi sub 

cerul liber, toate miraculos de tămăduitoare. Unele din acestea se află la nici zece paşi 

de malul Dunării, sub cerul liber: în acestea obişnuiau să se spele ţăranii, cultivatorii 

de  viţă-de-vie,  rămânându-le  afară  doar  capul  şi  umerii. Aceasta  oferă  privitorilor 

oarecum  perspectiva  unui  tablou  al  învierii  universale,  pictat  pe  pereţii  unui  lăcaş 

sfânt.” 


175.  Ibidem,  p.  29:  “Acest  palat,  dincolo  de  frumuseţea  aşezării,  este  într-atât 

împodobit cu construcţii scumpe, încât pare să întreacă, fără discuţii, clădirile celor 

mai  multe  stăpâniri  şi,  câte  ţări  am  străbătut  până  astăzi,  nicăieri  nu  am  văzut  săli 

decorate cu un asemenea fast. Numai chiar în Luteţia, în capitala parisiilor, în locul pe 

care poporul îl numeşte Palatul Parlamentului, unde se alcătuiesc legi şi se desfăşoară 

activitatea regelui, am văzut o singură încăpere asemănătoare acestora şi sălilor de la 

Buda, măiestrită, cu grinzile şi tavanul aurite.”

176.  –

177. Ibidem, p. 33: “Apele termale năvălesc în acesta cu o asemenea putere, încât 

pun în mişcare o moară. Este un lucru de mirare a auzi că apa rece ca gheaţa a Dunării 

şi termele irump în acelaşi loc, aproape   atingându-se, şi-n aceleaşi vâne.”

178. Ibidem, p. 44: “Pe amintita câmpie a Dunării, poţi vedea mulţi oameni ză-

când în plină zi, care mistuie vinul grozav de dulce, dat pe gâtlej fără măsură la Pesta 

şi, de-a lungul a [multe] ore, se dezaburesc şi se limpezesc de el.”

179. Ibidem, p. 52: “Mi s-a povestit de oameni demni de încredere că, pentru un 

ducat, s-au cumpărat aici şi în alte locuri învecinate în jur de o mie de peşti-lup sau 




NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 

361


ştiuci, amestecaţi cu crapi, a căror lungime era de o jumătate de cot, iar lăţimea nu 

scădea sub o palmă.”

180. Ibidem, p. 75: “A spus că a revenit prin acest ţinut al Timişului, pustiit şi 

devastat acum de turci, dar bogat în peşte. Că a văzut apa Timişului parcă întunecată 

din cauza puzderiei peştilor. Că un oarecare morar chiar şi-a cufundat năvodul în râu 

şi a scos, ca dintr-un iaz, aşa o grămadă de peşte, încât plasa abia a putut să îi ţină. 

Acela, din toată mulţimea lor, a ales nu mai mult de un singur peşte, mai mare decât 

ceilalţi,  resul  i-a  aruncat  pe  uscat,  fapt  pentru  care  el  s-a  mâniat  nespus  pe  morar, 

pentru prăpădirea atâtor peşti grozavi.”

181. V. Ileana Bitay, Op. cit., p. 25.

182. OA/100: “Din acest lucru poţi aprecia destul vitejia ambelor popoare, cât 

valorează şi poate fiecare, ca oaste şi ca forţă.”



183.  Ibidem,  p.  102:  “Ai  noştri  hotărăsc  să  moară  mai  degrabă  decât  să  evite 

lupta, să renunţe la teritoriu şi să întineze gloria vechii lor virtuţi, câştigată deja cu 

atâtea eforturi şi primejdii.”

184. Ibidem, p. 103: “Pe acesta [Detricus] maghiarii îl numesc şi astăzi Detricus 

Nemuritorul în cântecele lor, în care îşi povestesc, după obicei grecesc, istoria.”

185. V. v. 179 a Iliadei, preferat de Alexandru Macedon, conform mărturisirii lui 

Plutah (“Ambele, şi bun rege şi puternic luptător”, cf. variantei latine propuse de ed. 

Kollarius la p. 105). 

186.  OA/106-107:  “Avea  diferite  corturi,  ţesute  cu  un  uimitor  meşteşug,  după 

obiceiul stăpânirilor pe care le supusese înainte. Cel pe care însuşi îl folosea era din 

mătase, împodobit cu aur şi cu perle întreţesute, cu pietre preţioase interpuse; stâlpii săi 

[erau] din aur; legăturile şi încheieturile de îmbinare ale acelora le decorau briliante. 

Celălalt, în care erau ţinuţi caii, [era] pe de-a-ntregul din mătase. Patul în care dormea, 

apoi obiectele de [servit] masa şi [cele] pentru ospeţe şi de bucătărie, şeile, podoabele 

şi restul harnaşamentului cailor [erau] ornate cu aur şi perle.”

187. V. Ammianus Marcellinus, Istoria romană, trad. David Popescu, Ed. Ştiin-

ţifică şi Enciclopedică, Buc., 1982, cap.XXXI, pp. 559-561.



188.  V.  Nicolaus  Olahus,  Genesis  filiorum  serenissimi  Regis  Ferdinandi  Ro-

man. Hungariae et Bohemiae et Domini mei clementissimi ex serenissima Anna regina 

natorum, Praga, 1549, în Martinus Georgius Kováchich, Scriptores rerum Hungari-

carum minores inediti, vol. I, cap. IX, p. 41 sqq., Budapesta, 1798 şi Nicolaus Olahus, 

Brevis  descriptio  cursus  vitae  Benedicti  Zercheky  secretarii  cancelariae  regiae  sub 

Ferdinando  I,  (1568?),  în  Martinus  Georgius  Kováchich,  Op.cit.,  I,  cap.  XXV,  pp. 

154-155. 



189. OA/108: “Fiul lui Bendeguz, nepotul marelui Nemroth, crescut în Engadi, 

prin voia lui Dumnezeu rege al hunilor, mezilor, goţilor, danezilor, spaima lumii.”



190. NOHA/196: “A spus că […] stelele cad înaintea lui, că pământul tremură, că 

el este maiul lumii întregi.”




Yüklə 2,07 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   170   171   172   173   174   175   176   177   ...   227




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©genderi.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə