Nicolaus olahus

354

 

ANTAL GYÖNGYVÉR

înaltul prelat catolic le-a promis că va cere regelui ca ei să fie scutiţi de impozitul 

abuziv plătit acestei biserici. V. în Firu-Albu, Op.cit., p. 65.

75. Ibididem.

76.  V.  Jakó  Zsigmond,  Nicolaus  Olahus  emlékére.  A  művészetpártoló,  în 

“Korunk”, nr.2, 1968, pp. 200-204.

77. V. Ibidem, passim.

78. V. traducerea.

79.  V.  A.R.  von  Perger,  Das  Bildnis  des  Erzbischofs  Olahus,  gestochen  von 

Hans  Sebald  Lautensack,  în  “Neumann’s  Archiv  für  die  zeichnenden  Künste”, 

IV/1858, pp. 433-436, cf. Rózsa György, Oláh Miklós legrégibb arcképe, în “Magyar 

Könyvszemle”, LXXVI/1960, pp. 433-438.

80.  Apud  Rózsa  György,  Op.cit.:  “Oricine  a  pictat  portretul  arhiepiscopului 

Olahus a întrecut, strădalnic, talentul lui Apelles” (t.n.).

81. V. Jakó Zsigmond, Op.cit..

82. Pentru simbolurile heraldice, v. Kovács Andrei, Diplomele de înnobilare şi 

iconografia lui Nicolaus Olahus, în “Revista Muzeelor” nr. 2/1969, pp. 101-111.

83. V. Anexa I.

84. V. Firu-Albu, Op.cit., p. 88.

85. V. Ibidem.

86. V. Anexa I.

87. Carmen 43, în ediţia Hegedüs, p. 404.

88. V. Firu-Albu, Op.cit.,  p. 89.

89. V. D. Erasmi Roterodami epitaphia per clarissimos aliquod viros conscripta, 

Louvain, 1537. Pentru împrejurările şi datele publicării poeziilor lui Olahus, v. Firu-

Albu, Op.cit., p. 89. 

90. V. ed.cit., p. 371.

91. V. Ibidem, p. X.: “Din ea [din corespondenţa lui Olahus] aflăm cum un bărbat 

al patriei noastre, format acasă, devine, pentru ani de zile, centrul unui întreg cerc de 

bărbaţi învăţaţi ai străinătăţii culte […]; avem în faţa noastră întregul univers, necu-

noscut până acum, al şcolii umaniste – literare şi de ştiinţă – pe care Nicolaus Olahus a 

întemeiat-o şi modelat-o în patria noastră şi în străinătate” (t.n.).

92. V. Nicolaus Olahus – Ungaria. Atila, Ed. Institutul European, Iaşi, 1999, şi 

versiunea românească a versurilor – t. n..

93. Apud  Olahus–Corespondenţa, pp. 178-180.

94. Apud Ibididem.

95. V. traducerea latină a lui Olahus în ed.cit., p. 400.

96. (Această poezie apare în traducerea latină a lui Olahus în ed.cit., p. 400, cu nr. 

---

NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 

355

34.) V. *** Antologia palatină, cu traduceri de Viorica Golinescu, Ed. Univers, Buc., 

1988, p. 139.

97. V. Ibidem, p. 140.

98. V. nota 2 din ed.cit., p. 400.

99. Apud Olahus – Corespondenţa, p. 79.

100. Ibididem.

101. V. nota 89 a prezentei lucrări.

102. V. ed.cit., Carmen 69, p. 423: “Trupul înţeleptului Erasmus este îngropat 

în acest mormânt, dar sufletul i-l păstrează cerul eteric. Această moarte pe drept va fi 

jelită, însă întreaga lume cerească ţine adunări de pioasă bucurie” (t.n.).

103. V. nota editorului, ed.cit., p. 423.

104. V. Carmen 22, ed.cit., pp. 385 sqq. În notele ce urmează, ca şi până aici, 

referirile  la  poeziile  lui  Olahus  se  vor  face  pe  baza  ediţiei  menţionate,  iar  poeziile 

vor fi semnalate prin prescurtarea C urmată de numărul de ordine şi, după bară, de 

numărul paginii din ediţie.

105. V. C9/376, C 62/411, C 38/403.

106. V. *** Antologia Palatină, p. 5.

107. Ibidem, p. 6. 

108. C29/398: “Ce tot flecăreşti, nemernicule bârfit în tot oraşul? Ehei! de-acum 

nici o nelegiuire nu este străină de viaţa ta, faţă de care nu e ticăloşie sau trai desfrânat 

ori  fire  depravată  care  să  poată  fi  mai  spurcată.  Căci  nu  eşti  dispus  ca  vreo  copilă 

castă să-ţi calce pragul murdar şi casa de oaspeţi, decât ca să o sileşti a se supune 

ruşinos josnicei porniri a Venerei şi să o lipseşti de fecioria sa. Şi,  prea înfierbântat 

de Bacchus, pângăreşti cu ale tale mâini şi le siluieşti pe tinerele virgine. Şi petreci 

ore multe în bordel şi cauţi să întreţii jocuri cu târfe. De aceea, o boală mistuitoare îţi 

zace în mădular, iar trupul îţi duhneşte, atacat de perfidul rău. […] Cu toate că eşti mai 

sărăntoc decât Irus, te fuduleşti, totuşi, neîncetat; deşi de origine umilă, din casa unui 

tată fără căpătâi, şi deşi eşti obişnuit să duci un trai mizer, ah! oare chiar şi aşa arunci 

cu batjocura în toţi? Dacă există dreptate în zeii cei de sus, îţi primeşti tu răsplata 

meritată, aşa cum se cuvine, ticălosule, pentru păcatele tale!” (t.n.).

109. C66/419: “Dar, dacă tristele sorţi nu pot fi îmblânzite, de ce ne închinăm prin 

searbădă rugăciune nemiloaselor zeităţi? Dacă rugile ar avea [vreo] putere, lăcaşul lui 

Priam n-ar fi fost năruit, ci ar dăinui măreţul palat al bătrânului; şi nici zeiasca Thetis 

nu l-ar plânge nimfelor sale pe Ahile cel ucis de mâna lui Paris” (t.n.).

110. C38/403: “Odată conceput fătul, toate vietăţile se abţin de la împerechere, 

numai iapa şi femeia se împerechează” (t.n.).

111. C40/403: “De ce practici, neghiob şi smintit, arta medicinei, când nu eşti 

medic, ci mai degrabă un scatofag? […] Şi cu toate că te îndrepţi solem către turcul 

puturos, totuşi, nu întreci, nici în curaj, nici ca pricepere, un ţap, deşi eşti mai băr-

bos” (t.n.).

---