Nicolaus olahus



Yüklə 2,07 Mb.
Pdf görüntüsü
səhifə170/227
tarix19.07.2018
ölçüsü2,07 Mb.
#57146
1   ...   166   167   168   169   170   171   172   173   ...   227

352

 



ANTAL GYÖNGYVÉR



36. V. Al. Tonk,  Cariera. Cercetătorul menţionează acordul în această privinţă a 

exegeţilor I.Lupaş, Şt. Bezdechi, Karácsonyi János, Hunfalvi Pál, Elekes Lajos.



37. Ibididem.

38. Ibidem, p. 11.

39. Despre centrul catolic Louvain şi înfiinţarea universităţii şi a tipografiei de 

aici, v. Olahus-Corespondenţa, pp. VII-VIII.



40. V. Scrisoarea către Ursinus Velius, apud Ibidem, p. XIV.

41. V. Al. Tonk, Cariera, p. 11.

42. V. Ibidem, p. 13.

43.  Apud  Olahus-Coprespondenţa,  pp.  193-194,  scrisoarea  lui  Petrus  Nannius, 

din 20 oct.1537.



44. V. scrisoarea din 3 mart.1533, apud  Firu-Albu, Umanistul,  p. 52.

45.  V.  Ipolyi  Arnold,  Oláh  Miklós…levelezése,  în  “Monumenta  Hungariae 

Historica”, t. I, v. 25, Budapesta, 1875, scrisoarea din 30 ian.1530.

46. Apud, Firu-Albu, Umanistul, p. 57.

47. V. în Ipolyi Arnold, Op.cit., scrisoarea din 10 mart.1532. Istoricul Stephanus 

Brodaricus,  aflat  printre  puţinii  care  au  supravieţuit  măcelului,  în  De  conflictu 



Hungariae cum Solymano Turcorum imperatore ad Mohács historia verissima (1527), 

descrie sobru şi îndurerat cum s-a hotărât soarta Ungariei într-un răstimp de o oră şi 

jumătate, precum şi grozăviile turcilor.

48. Apud Olahus-Corespondenţa, p. XII.

49. Apud Firu-Albu, Umanistull,  p.  60

50. Ibidem, p. 59.

51. ApudOlahus-Corespondenţa,  pp. 62-63.

52. V. Ipolyi Arnold, Op.cit.,  pp. 75-79. Îi îndeamnă la cruciadă, arătând că turcii 

sunt slăbiţi din cauza iernii şi a pierderilor suferite şi că amânarea ar fi periculoasă.



53. V. Ibidem, scrisoarea din 4 febr.1530 de la Linz (pp. 33-34), cea din 29 apr. 

1530, Linz (pp. 64-65), scrisoarea de la Bruxelles, din 11 iul. 1531 (pp. 136-139).



54.  V.  Ipolyi Arnold,  Op.cit.,    printre  altele,  scrisoarea  de  la  Linz,  din  28  ian. 

1530, care premerge Dieta imperială.



55.  Apud  Firu-Albu,  Op.cit.,  p.  203,  scrisoarea  către  Clement  VII,  din  15 

febr.1530.



56. Ibidem, p. 203.

57. Ibidem, pp. 116-117.

58. Ibidem, scrisorile din 2 febr.1531 şi 5 febr. 1531. În legătură cu interesul lui 

Olahus pentru desfăşurarea evenimentelor antiotomane, v. şi Mihail P. Dan, Nicolaus 



Olahus şi cruciada contra turcilor, în “Transilvania”, anul 74/1943, Sibiu,  pp. 701-

714.



NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE 

353




59. Apud Firu-Albu, Op.cit., p. 210.

60. Ibidem, p. 58.

61. Ibididem.

62. În Ipolyi Arnold, Op.cit., pp. 309-310: “În privinţa valahilor şi a moldovenilor, 

precum şi a recurgerii la alianţa cu polonezii noştri, nu am încredere, căci tu nu ştii ce 

nesigură este situaţia valahilor”  (t.n.).

63. Cf. Firu-Albu – Op.cit.

64.  V.  Klaniczay  Tibor,  La  naissance  et  la  developpement  de  la  litterature 

baroque en Hongrie, în “Acta litteraria Academiae Scientiarum Hungaricae”, t. III, 

Budapestini, 1960. 



65. V. testamentul lui Nicolaus Olahus: “Murind, este îngropat în acest mormânt 

Nicolaus Olahus, care pe când trăia, era arhiepiscop de Strigoniu”  (t.n.).



66. V. Ibididem: “Aşadar, pentru că astfel am fost creat din nimic de Tine, încât 

prin  moartea  trupului  să  mă  întorc  din  nou  în  pulbere  şi  apoi,  în  puterea  veşnicei 

fericiri, care va urma în cea din urmă zi, după voia Ta şi a unicului Tău Fiu, să înviez, 

[…], invocând harul Tău, al Fiului tău şi al Sfântului Duh, îmi redactez testamentul. 

Mai întâi, îmi încredinţez umil sufletul în mâinile Tale, Părinte atotputernic, […], iar 

acest trup al meu trecător îl încredinţez ţărânei – mamei mele – din care am fost făcut” 

(t.n.).

67. Apud Mihail P. Dan, Op.cit., p. 713.

68. Apud Şt. Bezdechi, Nicolaus Olahus – primul umanist de origine română, Ed. 

Ram, Aninoasa, Gorj, 1939, p. 30: “Ştim noi să aranjăm lucrurile cum trebuie […], n-o 

să-i meargă valahului mereu cum vrea el”.

69. V. Ipolyi Arnold, Op.cit., apud Olahus – Corespondenţa, p. 103: “Aici am 

scăpat de o mare teamă după moartea preoţilor Zwingli şi Oecolampadius; sfârşitul lor 

a produs o schimbare de necrezut în inimile celor mai mulţi”. 

70. Ibidem, p. 140.

71. Cf. Firu-Albu, Op.cit., p. 65.

72. V. mai jos şi în cazul lui Janus Ramus, care îi va dedica o epigramă (v. în 

Kemény  József,  Oláh  Miklós  emlékezete,    în  “Új  Magyar  Muzeum”,  I.,  Budapesta, 

1858,  pp.  227-233),  precum  şi  al  lui  Sebastian  Liszt,  Nicolaus  Woll,  Christoforus 

Armbruster (cf. Al. Tonk, Cariera, p. 13) şi al lui Istvánffy Miklós sau Sambucus. 

Despre acesta din urmă, cel mai mare filolog maghiar al timpului, preceptor al nepo-

tului lui Olahus şi al poetului Istvánffy, editor al operei lui Olahus, v. *** A magyar 



irodalom története, I., (până la 1600), Akadémiai Könyvkiadó, Budapesta, 1964.

73. V. I. Lupaş, Doi umanişti români din secolul al XVI-lea, Ed. Cultura Naţională, 

1928.


74. După cum rezultă din documentele din 2 ian. 1551 şi 1 dec. 1554, Nicolaus 

Olahus  insistase  ca  saşii  să-şi  păstreze,  respectiv,  să  revină  la  vechea  lor  credinţă; 




Yüklə 2,07 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   166   167   168   169   170   171   172   173   ...   227




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©genderi.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə