352
ANTAL GYÖNGYVÉR
36. V. Al. Tonk,
Cariera. Cercetătorul menţionează acordul în această privinţă a
exegeţilor I.Lupaş, Şt. Bezdechi, Karácsonyi János, Hunfalvi Pál, Elekes Lajos.
37. Ibididem.
38. Ibidem, p. 11.
39. Despre centrul catolic Louvain şi înfiinţarea universităţii şi a tipografiei de
aici, v. Olahus-Corespondenţa, pp. VII-VIII.
40. V. Scrisoarea către Ursinus Velius,
apud Ibidem, p. XIV.
41. V. Al. Tonk,
Cariera, p. 11.
42. V.
Ibidem, p. 13.
43. Apud Olahus-Coprespondenţa, pp. 193-194, scrisoarea lui Petrus Nannius,
din 20 oct.1537.
44. V. scrisoarea din 3 mart.1533,
apud Firu-Albu,
Umanistul, p. 52.
45. V. Ipolyi Arnold,
Oláh Miklós…levelezése, în “
Monumenta Hungariae
Historica”, t. I, v. 25,
Budapesta, 1875, scrisoarea din 30 ian.1530.
46. Apud, Firu-Albu, Umanistul, p. 57.
47. V. în Ipolyi Arnold,
Op.cit., scrisoarea din 10 mart.1532. Istoricul Stephanus
Brodaricus, aflat printre puţinii care au supravieţuit măcelului, în De conflictu
Hungariae cum Solymano Turcorum imperatore ad Mohács historia verissima (1527),
descrie sobru şi îndurerat cum s-a hotărât soarta Ungariei într-un răstimp de o oră şi
jumătate, precum şi grozăviile turcilor.
48. Apud Olahus-Corespondenţa, p. XII.
49. Apud Firu-Albu, Umanistull, p. 60
50. Ibidem, p. 59.
51. Apud, Olahus-Corespondenţa, pp. 62-63.
52. V. Ipolyi Arnold, Op.cit., pp. 75-79. Îi îndeamnă la cruciadă, arătând că turcii
sunt slăbiţi din cauza iernii şi a pierderilor suferite şi că amânarea ar fi periculoasă.
53. V.
Ibidem, scrisoarea din 4 febr.1530 de la Linz (pp. 33-34), cea din 29 apr.
1530, Linz (pp. 64-65), scrisoarea de la Bruxelles, din 11 iul. 1531 (pp. 136-139).
54. V. Ipolyi Arnold,
Op.cit., printre altele, scrisoarea de la Linz, din 28 ian.
1530, care premerge Dieta imperială.
55. Apud Firu-Albu,
Op.cit., p. 203, scrisoarea către Clement VII, din 15
febr.1530.
56. Ibidem, p. 203.
57. Ibidem, pp. 116-117.
58. Ibidem, scrisorile din 2 febr.1531 şi 5 febr. 1531. În legătură cu interesul lui
Olahus pentru desfăşurarea evenimentelor antiotomane, v. şi Mihail P. Dan, Nicolaus
Olahus şi cruciada contra turcilor, în “Transilvania”, anul 74/1943, Sibiu, pp. 701-
714.
NICOLAUS OLAHUS – PERMANENŢE UMANISTE
353
59. Apud Firu-Albu,
Op.cit., p. 210.
60. Ibidem, p. 58.
61. Ibididem.
62. În Ipolyi Arnold,
Op.cit., pp. 309-310: “În privinţa valahilor şi a moldovenilor,
precum şi a recurgerii la alianţa cu polonezii noştri, nu am încredere, căci tu nu ştii ce
nesigură este situaţia valahilor” (t.n.).
63. Cf. Firu-Albu – Op.cit.
64. V. Klaniczay Tibor, La naissance et la developpement de la litterature
baroque en Hongrie, în “Acta litteraria Academiae Scientiarum Hungaricae”, t. III,
Budapestini, 1960.
65. V. testamentul lui Nicolaus Olahus: “Murind, este îngropat în acest mormânt
Nicolaus Olahus, care pe când trăia, era arhiepiscop de Strigoniu” (t.n.).
66. V.
Ibididem: “Aşadar, pentru că astfel am fost creat din nimic de Tine, încât
prin moartea trupului să mă întorc din nou în pulbere şi apoi, în puterea veşnicei
fericiri, care va urma în cea din urmă zi, după voia Ta şi a unicului Tău Fiu, să înviez,
[…], invocând harul Tău, al Fiului tău şi al Sfântului Duh, îmi redactez testamentul.
Mai întâi, îmi încredinţez umil sufletul în mâinile Tale, Părinte atotputernic, […], iar
acest trup al meu trecător îl încredinţez ţărânei – mamei mele – din care am fost făcut”
(t.n.).
67. Apud Mihail P. Dan, Op.cit., p. 713.
68. Apud Şt. Bezdechi, Nicolaus Olahus – primul umanist de origine română, Ed.
Ram, Aninoasa, Gorj, 1939, p. 30: “Ştim noi să aranjăm lucrurile cum trebuie […], n-o
să-i meargă valahului mereu cum vrea el”.
69. V. Ipolyi Arnold, Op.cit., apud Olahus – Corespondenţa, p. 103: “Aici am
scăpat de o mare teamă după moartea preoţilor Zwingli şi Oecolampadius; sfârşitul lor
a produs o schimbare de necrezut în inimile celor mai mulţi”.
70. Ibidem, p. 140.
71. Cf. Firu-Albu, Op.cit., p. 65.
72. V. mai jos şi în cazul lui Janus Ramus, care îi va dedica o epigramă (v. în
Kemény József, Oláh Miklós emlékezete, în “Új Magyar Muzeum”, I., Budapesta,
1858, pp. 227-233), precum şi al lui Sebastian Liszt, Nicolaus Woll, Christoforus
Armbruster (cf. Al. Tonk, Cariera, p. 13) şi al lui Istvánffy Miklós sau Sambucus.
Despre acesta din urmă, cel mai mare filolog maghiar al timpului, preceptor al nepo-
tului lui Olahus şi al poetului Istvánffy, editor al operei lui Olahus, v. *** A magyar
irodalom története, I., (până la 1600), Akadémiai Könyvkiadó, Budapesta, 1964.
73. V. I. Lupaş,
Doi umanişti români din secolul al XVI-lea, Ed. Cultura Naţională,
1928.
74. După cum rezultă din documentele din 2 ian. 1551 şi 1 dec. 1554, Nicolaus
Olahus insistase ca saşii să-şi păstreze, respectiv, să revină la vechea lor credinţă;