5.1.2.
Reguli generale pentru efectuarea mențiunilor în actele de
stare civilă
Cu valoare de regulă generală, mențiunile se realizează în temeiul actelor juridice sau
faptelor juridice de stare civilă (analizate ca negotium), în condițiile legii. Înscrierea mențiunilor
se realizează „din oficiu sau la cerere”.
5.1.3.
Cazurile în care se fac mențiuni în actele de stare civilă
5.1.3.1. Preliminarii
În acest sens, art. 43 lit. a) - i) din Legea nr. 119/1996 evocă nouă cazuri. Pentru cazurile
prevăzute de art. 43 lit. a), c), d), e) și f), această lege cuprinde dispoziții speciale. În schimb,
în situațiile stipulate de lit. b), g), h) și i) s-a mărginit doar să le evoce.
5.1.3.2.
Înscrierea mențiunii privind recunoașterea sau stabilirea
filiației
Această mențiune se înscrie, de regulă, „pe marginea actului de naștere”. În cazul
persoanelor căsătorite și a celor decedate, mențiunea referitoare la recunoașterea ori stabilirea
filiației prin hotărâre judecătorească se fac și pe actul de căsătorie, respectiv de deces.
5.1.3.3. Înscrierea
mențiunii privind desfacerea, anularea sau
constatarea nulității adopției
În condițiile art. 47 din Legea nr. 119/1996, desfacerea, anularea ori nulitatea adopției
sunt înscrise prin mențiune, după caz, pe următoarele acte de stare civilă: actul de naștere inițial
al celui adoptat; actul de naștere întocmit urmare încuviințării adopției, dacă este cazul; actul
de căsătorie a persoanei adoptate; actele de naștere ale copiilor minori ai persoanei adoptate.
Dacă persoana adoptată are copii majori, înscrierea este făcută doar la cererea lor. Mențiunea
este înscrisă din oficiu sau la cererea persoanei interesate.
5.1.3.4.
Înscrierea mențiunii privind încetarea, nulitatea sau
desfacerea căsătoriei
A. Înscrierea mențiunii privind încetarea căsătoriei
B. Înscrierea mențiunii privind nulitatea căsătoriei
C. Înscrierea mențiunii privind desfacerea căsătoriei prin divorț
5.1.3.5.
Înscrierea mențiunii privind schimbarea numelui
Această mențiune este înscrisă, conform art. 49 din Legea nr. 119/1996, „în condițiile
legii”. Practic, trebuie identificată legea la care face trimitere acest articol. Legea, la care face
trimitere art. 85 C. civ. și art. 49 din Legea nr. 119/1996 este, de fapt, „Ordonanța Guvernului
nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanei
fizice”. Art. 15-16 din această Ordonanță se referă la „înscrierea mențiunii de schimbare a
numelui pe cale administrativă”.
5.1.3.6.
Înscrierea mențiunii privind acordarea sau pierderea
cetățeniei române
Regimul juridic al acestei mențiuni este prevăzut de art. 43 lit. e) și art. 50 din Legea nr.
119/1990, precum și de art. 119-120 din Metodologie. Mențiunile respective sunt înscrise pe
actul de naștere și de căsătorie (numai dacă este cazul), în temeiul comunicării făcute de
Ministerul Afacerilor Interne, în condițiile art. 50 din Legea nr. 119/1990.
5.2.
ANULAREA, MODIFICAREA, COMPLETAREA ȘI
RECTIFICAREA ACTELOR DE STARE CIVILĂ
5.2.1.
Precizări prealabile
Dispozițiile art. 57-59 din Legea nr. 119/1996 alcătuiesc regimul juridic privind
„anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă și a mențiunilor”. De
asemenea, Capitolul V din Metodologie (art. 125-130) cuprinde norme tehnice în acest sens. În
sfârșit, art. 100 C. civ. reglementează, sub diverse aspecte, aceste operațiuni. Dispozițiile legale
evocate privesc înscrisurile de stare civilă, adică actele de stare civilă analizate ca instrumentum
probationem și, nicidecum actele juridice de stare civilă privite ca negotium. Operațiunile de
anulare, completare, modificare sau rectificarea pot fi realizate numai în baza unei hotărâri
judecătorești definitive, conform art. 100 alin. (1) C. civ. Aceste dispoziții sunt reluate de art.
57 alin. (1) din Legea nr. 119/1996, respectiv de art. 125 alin. (1) din Metodologie. De
asemenea, sunt aplicabile și prevederile art. 99 alin. (3) C. civ., analizate anterior.
5.2.2.
Reguli speciale privind anularea actelor de stare civilă
Nulitatea pe care o analizez în acest context nu privește actele juridice de stare civile
(analizate ca negotium), ci înscrisurile de stare civilă ori, în altă exprimare, actele de stare civilă
analizate ca instrumentum probationem. Nulitatea sau anularea actelor (înscrisurilor) de stare
civilă sunt reglementate de art. 100 alin. (1), (3) și (4) C. civ., art. 57 din Legea nr. 119/1996 și
art. 125-128 din Metodologie.
5.2.3.
Reguli speciale privind completarea actelor de stare civilă
Completarea este reglementată de art. art. 100 alin. (1) și alin. (4) C. civ., art. 57 și art.
59 din Legea nr. 119/1996, respectiv art. 125 alin. (1), art. 126 și art. 128 din Metodologie.
Urmare completării, actul de stare civilă este întregit cu date de stare civilă existente, însă omise
să fie consemnate cu ocazia întocmirii lor.
5.2.4.
Reguli speciale privind modificarea actelor de stare civilă
Modificarea este evocată de art. 100 alin. (1), (3) și (4) C. civ., art. 57 și art. 59 din
Legea nr. 119/1996, respectiv art. 125, art. 126 și art. 128 din Metodologie. Modificarea actului
de stare civilă are semnificația de a-i schimba forma sau/și conținutul acestuia pentru a fi
conform cu cerințele legale.
5.2.5.
Reguli speciale privind rectificarea actelor de stare civilă și
a mențiunilor înscrise pe acestea
Această operațiune este prevăzută de art. 100 alin. (1) și (2) C. civ., art. 58 din Legea
nr. 119/1996, respectiv art. 125 alin. (2), art. 129 și art. 130 din Metodologie. Rectificarea are
sensul „de corectare sau de îndreptare a greșelilor materiale strecurate în conținutul sau forma
actului de stare civilă”. Deci, prin intermediul rectificării se pot corecta doar erorile materiale
comise cu prilejul realizării operațiunii de întocmire ori cu ocazia înscrierii unor mențiuni pe
actele de stare civilă.
Dostları ilə paylaş: |