Rezumatul tezei de doctorat

 

hotărârea nu arată şi ora morţii, se socoteşte că cel declarat mort a încetat din viaţă în ultima 

oră a zilei stabilite ca fiind aceea a morţii” (teza a II-a). „În lipsa unor indicii îndestulătoare, se 

va stabili că cel declarat mort a încetat din viaţă în ultima oră a celei din urmă zile a termenului 

prevăzut de art. 49 sau 50, după caz”, conform art. 52 alin. (2) C. civ. 

 

4.3.3.4. 

Nulitatea hotărârii judecătorești declarative de moarte

 

Nulitatea acestei hotărâri poate fi solicitată în situația în care persoana în cauză este, în 

realitate, în viață sau există un certificat constatator al morții acesteia. Art. 949 alin. (1) C. pr. 

civ. dispune că cererea de constatare a nulității hotărârii judecătorești declarative de moarte se 

introduce la instanța care a declarat moartea acesteia. 

Deci,  în  temeiul  textelor  legale  prezentate,  hotărârea  judecătorească  declarativă  de 

moarte poate  fi anulată în două situații: persoana declarată moartă este în viață (1); anterior 

declarării judecătorești a morții, a fost întocmit actul de deces și a fost eliberat certificatul de 

deces (2). 

 

4.3.3.5. 

Rectificarea datei morții

 

Art. 950 C. pr. civ. oferă posibilitatea ca orice persoană interesată să solicite instanței 

de judecată rectificarea datei morții. Persoana respectivă are obligația de a dovedi că este cu 

neputință ca data stabilită prin hotărârea declarativă de moarte să fie data reală a morții. Pentru 

rectificarea datei morții trebuie respectată procedura prevăzută de art. 949 C. civ. În același sens 

sunt și dispozițiile art. 52 alin. (3) C. civ. Și în cazul acestei cereri sunt incidente corespunzător 

dispozițiile art. 951 C. pr. civ. 

 

4.3.4. 

Competența ofițerului de stare civilă de a întocmi actul de 

deces 

Art. 32 alin. (1) din Legea nr. 119/1996 și art. 54 alin. (1) teza I din Metodologie dau 

întocmirea actului de deces în competența SPCLEP sau, după caz, ofițerului de stare civilă din 

cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul. 

 

---

 

4.3.5.  

Declarația de deces

 

Declararea  decesului  este  făcută,  de  obicei,  de  membrii  familiei  persoanei  decedate, 

conform  art.  32  alin.  (1)  teza  a  III-a  din  Legea  nr.  119/1996.  De  la  această  regulă  de  drept 

comun, art. 32 alin. (1) teza a IV-a din Legea nr. 119/1996 instituie două excepții. Are obligația 

de a declara decesul: „medicul sau un alt cadru medical din unitatea sanitară unde s-a produs 

decesul” [lit. a)]; „orice persoană care a luat la cunoștință despre deces” [lit. b)]. Declarația de 

deces nu este supusă vreunei formalități. Art. 32 alin. (1) din Legea nr. 119/1996 prevede că 

întocmirea actului de deces se face pe baza „declarației verbale…” (s.n.). 

Declararea  desului  se  face  în  termen  de  3  zile  de  la  data  la  care  s-a  produs  moartea. 

Termenul de 3 zile este pe zile calendaristice, în care intră „atât ziua în care s-a produs decesul, 

cât și ziua în care se face declarația”, conform art. 33 alin. (1) din Legea nr. 119/1996 și art. 54 

alin. (2) din Metodologie. De la acest termen de drept comun de declarare a decesului, Legea 

nr. 119/1996 prevede unele excepții. 

 

4.3.6. 

 

Certificatul medical constatator al decesului 

„Întocmirea  actului  de  deces  se  face  …  pe  baza  certificatului  medical  constatator  al 

decesului”,  conform  art.  32  alin.  (1)  din  Legea  nr.  119/1996.  Art.  55  alin.  (1)  lit.  a)  din 

Metodologie stabilește condițiile de formă ale certificatului medical de deces. În concret, acesta 

trebuie  redactat  pe  un  formular-tip,  stabilit  de  Ministerul  Sănătății,  să  aibă  număr  de 

înregistrare, data înregistrării (dată certă), să fie semnat și parafat de medicul care a constatat 

moartea persoanei și aplicat sigiliul sau ștampila unității sanitare din care face parte medicul ce 

l-a întocmit. 

 

4.3.7. 

 

Actul de deces 

Din analiza dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 119/1996 rezultă că actul de deces 

este întocmit, în primul rând, în temeiul „certificatului medical constatator al decesului”. De 

asemenea, la baza întocmirii actului de deces stă și declarația de deces, făcută de persoanele și 

în condițiile prezentate anterior. 

Când moartea persoanei este violentă (sinucidere, accident etc) sau cadavrul este găsit 

și nu se cunoaște cauza decesului, certificatul medical prin care a fost constatat decesul trebuie 

însoțit  de  constatările  (dovezile)  poliției  sau  ale  procurorului,  urmare  sesizării  lor  despre 

---

 

producerea decesului.În situația în care, după întocmirea actului de deces, organele poliției ori 

procurorul stabilesc identitatea persoanei decedate, datele de identitate ale acesteia se înscriu în 

actul de deces, pe calea procedurii mențiunii. 

 

4.4. 

ÎNTOCMIREA ACTELOR DE STARE CIVILĂ ALE 

CETĂȚENILOR ROMÂNI AFLAȚI ÎN STRĂINĂTATE

 

 

4.4.1. 

Precizări prealabile

 

Secțiunea  a  4-a  din  Capitolul  II  (art.  40-42)  din  Legea  nr.  119/1996  reglementează 

procedura  de  întocmirea  actelor  de  stare  civilă  care  privesc  cetățenii  români  ce  se  află  în 

străinătate. Metodologia consacră Secțiunea  a 7-a din Capitolul  II (art. 70-84) procedurii de 

înregistrare a actelor de stare civilă în cazul acestor cetățeni români. Aceste acte de stare civilă 

se  întocmesc,  după  caz,  „la  misiunile  diplomatice  sau  oficiile  consulare  de  carieră  ale 

României” (teza I) ori „la autoritățile locale competente” (teza a II-a), conform art. 40 alin. (1) 

din Legea nr. 119/1996. 

 

4.4.2. 

 

Aspecte particulare referitoare la întocmirea actelor de 

stare civilă privind cetățenii români aflați în străinătate de 

către misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră 

ale României 

Art.  40  alin.  (3),  respectiv  art.  41  alin.  (1)  din  Legea  nr.  119/1996  evocă  întocmirea 

actului de naștere, respectiv a celui de căsătorie care privesc cetățeni români aflați în străinătate. 

Art.  41  alin.  (1)  din  Legea  nr.  119/1996  conferă  șefilor  misiunilor  diplomatice  și  ai 

oficiilor consulare de carieră ale României dreptul de a celebra actul juridic al căsătoriei în cazul 

în care viitorii soți ori doar unul dintre ei este cetățean român. În ambele situații, încheierea 

căsătoriei  trebuie  să  fie  conformă  cu  dispozițiile  legii  statului  în  care  sunt  acreditați.  De 

asemenea,  viitorul  soț  sau  măcar  unul  dintre  ei,  care  are  cetățenia  română,  trebuie  să  aibă 

„domiciliul  sau  reședința  în  circumscripția  consulară  a  misiunii  diplomatice  ori  a  oficiului 

consular de carieră”. 

 

---