Rezumatul tezei de doctorat



Yüklə 1,23 Mb.
Pdf görüntüsü
səhifə14/22
tarix19.07.2018
ölçüsü1,23 Mb.
#57149
1   ...   10   11   12   13   14   15   16   17   ...   22

 

4.3.2. 

 

Constatarea fizică a morții

 

De regulă, moartea unei persoane se constată prin examinarea medicală a cadavrului, 

identificat  ca  fiind  al  unei  anumite  persoane  fizice.  Practic,  constatarea  fizică  a  morții  nu  se 

poate realiza pe baza unor declarații de martori ori a unor prezumții. 

În  urma  constatării  fizice  a  morții,  este  întocmit  și  este  eliberat  certificatul  medical 

constatator  al  decesului,  în  condițiile  art.  35  din  Legea  nr.  119/1996.  În  acest  certificat  este 

consemnată data decesului, care marchează momentul în care persoana fizică încetează de a 

mai fi subiect de drept. 

 

4.3.3. 



Constatarea judecătorească a morții

 

4.3.3.1.  Preliminarii 

În situațiile în care nu există cadavrul și este imposibilă constatarea fizică a morții, însă 

sunt  suficiente  și  temeinice  indicii  în  legătură  cu  moartea  unei  persoane,  se  procedează  la 

declararea judecătorească a morții. 

Actualul Cod civil reglementează un caz general (art. 49) și două cazuri speciale (art. 

50) de declarare judecătorească a morții persoanei fizice. 

 

4.3.3.2. 



Cazurile în care se poate dispune declararea judecătorească 

a morții


 

A. Cazul general 

„În cazul în care o persoană este dispărută și există indicii că a încetat din viață, aceasta 

poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, 

cu condiția să fi trecut cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care 

rezultă că era în viață”, conform art. 49 alin. (1) C. civ. 

În  acest  caz,  pentru  admisibilitatea  cererii,  trebuie  întrunite  cumulativ  următoarele 

condiții:  persoana  fizică  este  dispărută;  există  indicii  că  persoana  este  moartă;  de  la  data 

ultimelor informații sau indicii din care rezultă că persoana era în viață au trecut cel puțin doi 

ani. 


B. Cazurile speciale 


 

Primul caz special este prevăzut de art. 50 alin. (1) C. civ. „Cel dispărut în împrejurări 

deosebite, cum sunt inundațiile, cutremurul, catastrofa de cale ferată ori aeriană, naufragiul, în 

cursul  unor  fapte  de  război  sau  într-o  altă  împrejurare  asemănătoare,  ce  îndreptățește  a  se 

presupune decesul, poate fi declarat mort, dacă au trecut cel puțin 6 luni de la data împrejurării 

în care a avut loc dispariția”. 

Pentru  existența  acestui  caz,  trebuie  îndeplinite  următoarele  condiții:  dispariția 

persoanei  fizice  a  avut  loc  într-o  împrejurare  deosebită;  împrejurarea  deosebită  trebuie  să 

îndreptățească  presupunerea  că  persoana  a  decedat;  au  trecut  cel  puțin  6  luni  de  la  data 

împrejurării în care a avut loc dispariția. 

Al doilea caz special este reglementat de art. 50 alin. (3) C. civ. „Atunci când este sigur 

că decesul s-a produs, deși cadavrul nu poate fi găsit sau identificat, moartea poate fi declarată 

prin hotărâre judecătorească, fără a se mai aștepta împlinirea vreunui termen de la dispariție”. 

În  acest  caz,  se  impune  întrunirea  următoarelor  condiții:  producerea  decesului  este 

sigură; cadavrul nu a fost găsit sau identificat. 

 

4.3.3.3. 



Aspecte procedurale privind declararea judecătorească a 

morții


 

A. Instanța competentă 

Sub aspect material, declararea judecătorească a morții este de competența judecătoriei, 

conform art. 94 alin. (1) lit. i) C. pr. civ. În schimb, teritorial este competentă judecătoria în a 

cărei circumscripție teritorială cel dispărut a avut domiciliul cunoscut, conform art. 944 C. pr. 

civ. 


B. Măsuri prealabile 

Art. 945 C. pr. civ. instituie măsuri prealabile judecării cererii de declarare a morții. 

După ce a fost sesizată instanţa de judecată, preşedintele acesteia are obligația de a „cere 

primăriei  comunei,  oraşului,  municipiului  sau  sectorului  municipiului  Bucureşti,  precum  şi 

organelor poliţiei în a căror rază teritorială a avut ultimul domiciliu cunoscut cel dispărut să 

culeagă informaţii cu privire la acesta”, în condițiile art. 945 alin. (1) C. pr. civ. 

Preşedintele  instanței  este  obligat  să  dispună  „să  se  facă  afişarea  cererii  la  ultimul 

domiciliu cunoscut al  celui dispărut,  la sediul primăriei  comunei,  oraşului,  municipiului sau 




 

sectorului municipiului Bucureşti şi la sediul instanţei, precum şi publicarea într-un ziar de largă 

circulaţie a unui anunţ despre deschiderea procedurii de declarare a morţii, cu invitaţia ca orice 

persoană să comunice datele pe care le cunoaşte în legătură cu cel dispărut”, conform art. 945 

alin.  (2)  C.  pr.  civ.  De  asemenea,  „preşedintele  va  sesiza  instanţa  de  tutelă  de  la  ultimul 

domiciliu cunoscut al celui a cărui moarte se cere a fi declarată, spre a numi, dacă este cazul, 

un curator, în condiţiile prevăzute de Codul civil”, conform art. 945 alin. (3) C. pr. civ. În sfârșit, 

în condițiile aliniatului ultim al art. 945 C. pr. civ., „dacă în patrimoniul persoanei a cărei moarte 

se cere a fi declarată există bunuri imobile, preşedintele va cere, din oficiu, notarea cererii în 

cartea funciară, precum şi înregistrarea acesteia în registrul comerţului, dacă este profesionist”. 

C. Judecarea cererii 

Art. 946 alin. (1) C. pr. civ. dispune că „după trecerea a două luni de la data efectuării 

publicaţiilor şi după primirea rezultatelor cercetărilor, se va fixa termen de judecată”. 

Din analiza acestei dispoziții legale rezultă că termenul de două luni începe să curgă din 

data  la care,  în cadrul  măsurilor prealabile, a  fost afișată  cererea, respectiv publicat  anunțul 

despre declanșarea procedurii de declarare judecătorească a morții. În tăcerea legiuitorului, dacă 

aceste publicări (afișări) au fost realizate la date diferite, termenul de două luni curge începând 

cu data la care a fost realizată ultima afișare. 

În cadrul acestei proceduri, persoana fizică a cărei moarte urmează să fie declarată este 

citată  la  ultimul  domiciliu  cunoscut.  De  asemenea,  citația  se  publică  „într-un  ziar  de  largă 

circulație”. Dacă persoana în cauză are un mandatar, se citează și acesta. În sfârșit, dacă a fost 

numit, se citează și curatorul persoanei respective. La judecarea acestor cauze este obligatorie 

participarea procurorului, în condițiile prevăzute de art. 946 alin. (4) C. pr. civ. La judecarea 

acestor cauze trebuie citată și persoana care a introdus cererea de chemare în judecată, în calitate 

de reclamant. 

Hotărârile pronunțate în asemenea cauze sunt supuse numai apelului, conform art. 94 

pct. 1 lit. a) și art. 483 alin. (2) C. pr. civ. 

D. Efectele hotărârii judecătorești declarative de moarte 

Hotărârea judecătorească de declarare a morții este supusă comunicării în condițiile art. 

947 C. pr. civ. 

Art. 52 alin. (1) C. civ., dispune că „cel declarat mort este socotit că a încetat din viaţă 

la data pe care hotărârea rămasă definitivă a stabilit-o ca fiind aceea a morţii” (teza I). „Dacă 




Yüklə 1,23 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   10   11   12   13   14   15   16   17   ...   22




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©genderi.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə