Rezumatul tezei de doctorat

 

Comunicările cu modificările  intervenite în starea civilă se trimit  la SPCLEP sau „la 

ofițerul de stare civilă care a întocmit actul de naștere, de căsătorie sau de deces”, în funcție de 

natura actului juridic sau faptului juridic de stare civilă modificator al stării civile și de diverse 

dispoziții legale speciale. 

 

3.3. 

ELIBERAREA CERTIFICATELOR DE STARE CIVILĂ

 

Dispozițiile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 119/1996 stabilesc regimul juridic general al 

certificatelor de stare civilă. 

Acestea se eliberează pentru actul (înscrisul) de naștere, de căsătorie și de deces. 

Certificatul  de  naștere  și  certificatul  de  căsătorie  se  eliberează  „titularilor  sau 

reprezentanților legali ai acestora”, iar certificatul de deces membrilor familiei defunctului ori 

altor persoane interesate. Legea reglementează și posibilitatea eliberării certificatelor de stare 

civilă altor persoane. 

 

3.4. 

REGISTRELE DE STARE CIVILĂ

 

În  România,  „registrele  de  stare  civilă”  au  fost  introduse  în  anul  1832,  prin 

Regulamentul Organic. În prezent, regimul juridic al registrelor de stare civilă este prevăzut de 

art. 2 și urm. din Legea nr. 119/1996. 

Registrele de stare civilă cuprind, de fapt, formulare tipizate privind actul (înscrisul) de 

naștere, de căsătorie și de deces.  

Registrele  de  stare  civilă  sunt  completate  în  două  exemplare,  ambele  originale. 

„Exemplarul I” este păstrat la SPCLEP sau la primăria unității administrativ-teritoriale unde s-

a întocmit actul de stare civilă. În schimb, „exemplarul II” este înaintat la consiliul județean sau 

Consiliului General al municipiului București, după caz, în termen de 30 de zile de la data când 

toate filele din registru au fost completate. 

 

3.5. NORME TEHNICE PRIVIND ÎNREGISTRAREA 

ACTELOR DE STARE CIVILĂ

 

Actele juridice și faptele juridice de stare civilă sunt înregistrate la cerere, urmare unei 

declarații a persoanei care are o asemenea obligație sau din oficiu, conform art. 5 alin. (1) din 

---

 

Legea nr. 119/1996. Aceeași procedură este urmată și atunci când este solicitată efectuarea de 

mențiuni. 

Declarațiile privind înregistrarea actelor juridice sau faptelor juridice de stare civilă se 

fac verbal, în cazul nașterii și decesului, și în scris, pentru căsătorie. 

Ofițerul  de  stare  civilă  ori  persoana  delegată  de  acesta  au  îndatorirea  de  a  verifica 

„conținutul  declarației”,  precum  și  concordanța  ei  cu  „înscrisuri  prezentate  de  declarant  ori 

aflate în arhiva de stare civilă”. 

 

 

---

 

4.  

CAPITOLUL IV - ÎNTOCMIREA DIVERSELOR 

ACTE DE STARE CIVILĂ

 

 

4.1. 

ÎNTOCMIREA ACTULUI DE NAȘTERE

 

 

4.1.1. 

 

Precizări prealabile

 

Întocmirea actului (înscrisului) de naștere este reglementată de art. 14-23 din Legea nr. 

119/1996 și art. 28-40 din Metodologie. Referiri la diverse aspecte privind actul și certificatul 

de  naștere  se  regăsesc  și  în  Codul  civil.  De  asemenea,  în  cadrul  reglementărilor  consacrate 

dreptului  copilului  la  identitate,  Legea  nr.  272/2004  cuprinde  dispoziții  incidente  și  în  cazul 

înregistrării nașterii și întocmirii actului de naștere. 

Competența de drept comun pentru întocmirea actului de naștere revine persoanelor care 

au atribuțiuni de stare civilă din cadrul SPCLEP sau ofițerului de stare civilă ori delegatului 

acestuia de la primăria în a cărei rază administrativ-teritorială a avut lor nașterea ori, după caz, 

șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră. 

În  cazul  copilului  găsit  și  a  celui  abandonat  de  mamă  în  unități  sanitare,  actualele 

reglementări din domeniu instituie norme derogatorii de la dreptul comun. 

 

4.1.2. 

 

Declarația de naștere a copilului

 

4.1.2.1.   

Persoanele obligate să declare nașterea copilului 

 

4.1.2.2. 

Forma declarației de naștere a copilului

 

4.1.2.3.  Termenele în care 

se declară nașterea copilului

 

4.1.2.4. 

Documentele pe baza cărora este înregistrată nașterea 

copilului 

4.1.2.5. 

Declarația de naștere tardivă

 

4.1.2.6.  Întocmirea propriu-

zisă a actului de naștere

 

 

---

 

4.1.3. 

Întocmirea actului de naștere în cazul copilului găsit

 

Această  ipoteză  este  reglementată  de  art.  19  și  art.  21  din  Legea  nr.  119/1996.  De 

asemenea, art. 33, art. 34, art. 36 și art. 37 din Metodologie detaliază dispozițiile art. 19 și art. 

21 din Legea nr. 119/1996. În sfârșit, art. 10 alin. (2) și art. 14 din Legea nr. 272/2004 cuprind 

unele dispoziții privind înregistrarea copilului găsit. 

În  cazul  copilului  găsit,  actul  de  naștere  este  întocmit  în  temeiul  procesului-verbal 

încheiat de un reprezentant al SPAS. La întocmirea acestuia participă un reprezentant al poliției 

și un medic. 

Întocmirea, ca atare, a actului de naștere pentru copilul găsit se face în termen de 30 de 

zile  de  la  data  găsirii.  Dacă,  după  ce  nașterea  a  fost  înregistrată,  sunt  identificați  părinții 

copilului ori acesta a fost recunoscut de mamă, SPCLEP ori ofițerul de stare civilă competent 

solicită instanței de judecată anularea actului (înscrisului) de naștere. În situația în care actul de 

naștere inițial este anulat, va fi întocmit un alt act de naștere, fie de către SPCLEP, fie de către 

ofițerul de stare civilă de la locul unde s-a născut copilul. 

 

4.1.4. 

Întocmirea actului de naștere în cazul copilului părăsit

 

Această situație este reglementată de art. 20-21 din Legea nr. 119/1996 și art. 35-38 din 

Metodologie. De asemenea, după cum am subliniat anterior, aspecte privind întocmirea actului 

de naștere pentru acest copil sunt prevăzute de Legea nr. 272/2004 (art. 10, 12-14 și art. 16). 

Pentru  evitarea  repetărilor,  în  cele  ce  urmează  voi  relua  doar  acele  aspecte  care  nu  au  fost 

prezentate în cadrul analizei consacrate întocmirii actului de naștere pentru copilul găsit. 

Principala deosebire dintre această situație și cea precedentă constă în faptul că mama, 

după ce a născut copilul (și a fost stabilit faptul nașterii), l-a părăsit în unitatea sanitară în care 

a avut loc evenimentul. Având în vedere obligațiile autorităților sanitare de a înregistra pacienții 

la internare și nașterile ce au loc în cadrul lor, în cazul analizat ar trebui să se cunoască atât 

identitatea mamei, cât și a copilului, adică  faptul nașterii. Această împrejurare este reflectată 

corespunzător în conținutul normelor care reglementează procedura de întocmire a actului de 

naștere. 

 

---