Rezumatul tezei de doctorat

 

aceasta  poate  fi  înscrisă  în  registrul  de  stare  civilă  doar  în  baza  unei  hotărâri  judecătorești. 

Competența revine tribunalului în a cărei circumscripție teritorială este situat locul în care s-a 

născut copilul. 

Actul de naștere trebuie redactat imediat după momentul declarației. Pe baza actului de 

naștere se eliberează certificatul de naștere, care trebuie să indice ziua, ora, locul nașterii, sexul 

copilului, prenumele, numele copilului, precum și prenumele, numele, vârsta, profesia și adresa 

fiecărui părinte, conform art. 57 C. civ. fr. 

 

6.3.2.3. 

Înregistrarea căsătoriei

 

În  Franța,  la  fel  ca  și  în  România,  căsătoria  civilă  nu  exclude  căsătoria  religioasă. 

Dimpotrivă, căsătoria civilă este o condiție prealabilă și obligatorie pentru celebrarea căsătoriei 

religioase.  Celebrarea  căsătoriei  are  loc  în  localitatea  în  care  se  află  domiciliul  unuia  sau  a 

ambilor soți. Viitorii soți au  obligația de a participa nemijlocit, unul în prezența celuilalt,  la 

încheierea actului juridic al căsătoriei și să îndeplinească cerințele stabilite de lege. Căsătoria 

celebrată de o autoritate franceză este înregistrată în registrul de căsătorie. Căsătoria este, de 

asemenea,  menționată  pe  marginea  actului  de  naștere  al  fiecărui  soț,  indicându-se  numele 

celuilalt soț, în condițiile art. 76 C. civ. fr. Actul de căsătorie trebuie să fie întocmit imediat 

după ceremonia civilă și să fie semnat de soți, martori și de ofițerul de stare civilă. 

 

6.3.2.4.  Înregistrarea decesului 

Codul  civil  francez  nu  impune,  în  mod  direct,  cel  puțin  în  principiu,  obligația  de  a 

declara decesul, care este în mod normal constatat de un medic desemnat de primar. Potrivit 

art.  79-3  C.  civ.  fr.,  ofițerul  de  stare  civilă  trebuie  să  menționeze  sau  să  ceară  menționarea 

decesului pe marginea actului de naștere. 

 

6.4. REGATUL UNIT 

6.4.1. Preliminarii 

În  Regatul  Unit  (sau  Marea  Britanie),  pe  scurt  UK  (United  Kingdom),  organizarea 

activității de înregistrare a actelor și faptelor juridice de stare civilă este diferită pentru fiecare 

din cele trei state componente, având propriile sisteme juridice și competențe specifice pentru 

---

 

aplicarea reglementărilor referitoare la înregistrarea elementelor stării civile. Deși principiile 

care  reglementează  înregistrarea  actelor  și  faptelor  juridice  de  stare  civilă  sunt,  sub  multe 

aspecte, similare, cele trei sisteme prezintă diferențe majore în aplicarea lor practică. 

În  Regatul  Unit,  înregistrarea  actelor  juridice  și  faptelor  juridice  de  stare  civilă  este 

descentralizată,  fiecare  parte  componentă  având  propriul  său  Ofițer  General  (Registrar 

General), Oficiu al Registrului General (General Register Office) și competență proprie pentru 

aplicarea reglementărilor privind înregistrarea stării civile. 

În prezent, cadrul legislativ privind înregistrarea civilă din Anglia și Wales au la baza 

Actul privind înregistrarea nașterilor și deceselor din anul 1953 (Births and Deaths Registration 

Act  1953),  Actul  privind  căsătoriile  din  anul  1949  (Marriage  Act  1949)  și  Actul  privind 

serviciul  de  înregistrare  din  anul  1953  (Registration  Service  Act  1953).  Actul  privind 

înregistrarea nașterilor și a deceselor din anul 1953 stabilește procedura detaliată a înregistrării 

nașterii copiilor născuți morți (still-births) și deceselor din Anglia și Wales. 

Prevederile  acestor  acte  normative  stabilesc  responsabilitățile  specifice  ofițerilor  de 

stare  civilă,  Ofițerului  Superintendent,  Ofițerului  General  și  persoanelor  care  furnizează 

informațiile ce stau la baza înregistrării evenimentelor de stare civilă (declaranți). 

 

6.4.2. 

Înregistrarea actelor și faptelor de stare civilă

 

6.4.2.1.  Aspecte generale 

Certificatele obținute cu ocazia înregistrării diverselor evenimente de stare civilă sunt 

copii  după  înscrierile  ce  se  fac  în  registrele  de  stare  civilă  și  au  aceeași  forță  probatorie  ca 

înscrierile  respective.  Evenimentele  principale  înregistrate,  la  fel  ca  în  dreptul  român,  sunt 

nașterea, căsătoria și decesul însă, în timp, au fost adăugate la lista acestor evenimente adopția, 

ordinul părintesc (parental order), recunoașterea sexului unei persoanei și parteneriatul civil. 

 

6.4.2.2. 

Înregistrarea nașterii

 

Un copil născut în Anglia sau Wales trebuie înregistrat în termen de patruzeci și două 

de zile de la naștere, în conformitate cu Secțiunea a 2-a din Actul privind înregistrarea nașterilor 

și  deceselor  din  anul  1953.  Pentru  a  se  asigura  că  fiecare  naștere  este  înregistrată,  evitarea 

înregistrării  multiple  a  aceleiași  nașteri  și  protejarea  împotriva  înregistrărilor  frauduloase, 

---

 

ofițerul care înregistrează nașterile trebuie să efectueze controale în listele de nașteri ținute de 

autoritatea locală de sănătate. 

Responsabilitatea  legală  pentru  declararea  nașterii  copilului  revine,  în  primul  rând, 

părinților acestuia. Alte persoane obligate să acționeze în calitate de declarante a nașterii sunt 

șeful instituției medicale în care a avut loc nașterea, persoanele prezente la naștere și persoanele 

responsabile față de copil. 

După  finalizarea  înregistrării,  se  eliberează  certificatul  de  naștere  persoanei  care  a 

declarat nașterea. Certificatul îmbracă forma scrisă. 

 

6.4.2.3. 

Înregistrarea căsătoriei

 

Legea engleză recunoaște două tipuri de relații de familie: căsătoria și parteneriatul civil. 

Ambele sunt relații care se bazează pe un statut recunoscut de lege, prin care părțile îndeplinesc 

formalitățile prevăzute de aceasta. 

Toate  căsătoriile  și  parteneriatele  civile  oficiate  în  Anglia  și  Wales  trebuie  să  fie 

înregistrate. Responsabilitatea înregistrării revine persoanei care efectuează ceremonia sau care 

este numită în scopul asigurării înregistrării, conform Secțiunii 53 din Actul privind căsătoriile 

din anul 1949. 

 

6.4.2.4.  Înregistrarea decesului 

Legea  impune ca moartea unei persoane să  fie înregistrată  la sediul registrului  local, 

într-un termen de cel mult 5 zile, care curge din data la care a intervenit decesul sau de la data 

găsirii cadavrului. Potrivit Secțiunii 16 (3) și 17 (3) din Actul privind înregistrarea nașterilor și 

deceselor din anul 1953,  are  obligația de a declara  moartea unei persoane  la Registrul  local 

orice  rudă  a  persoanei  decedate  prezentă  la  moarte  sau  la  ultima  ei  boală,  o  altă  rudă  a 

decedatului care locuiește sau se află în circumscripția unde a avut loc decesul, orice persoană 

care a fost de față în timpul decesului, orice locatar al casei, care a aflat despre deces sau orice 

altă persoană care are informații de încredere. 

După ce a fost înregistrat decesul, ofițerul de la Registrul local eliberează certificatul de 

înmormântare sau de incinerare. Înmormântarea sau incinerarea cadavrului nu pot avea loc în 

lipsa acestui certificat. 

---