Rezumatul tezei de doctorat

 

1.1.2.5.   Personalitatea 

Caracterul  strict  personal  (intuitu  personae)  constă  în  faptul  că,  de  principiu,  starea 

civilă nu este susceptibilă de exercitare pe cale de reprezentare. 

Această particularitate a stării civile rezultă și din faptul că aceasta este, în realitate, un 

drept nepatrimonial care, de regulă, poate fi exercitat numai de către titularul acestuia. 

 

1.1.2.6.  Imprescriptibilitatea 

În  doctrină  majoritatea  autorilor  consideră  că  starea  civilă  este  imprescriptibilă  atât 

extinctiv, cât și achizitiv. Această teză are fundament juridic, întrucât prescripția, indiferent că 

este extinctivă sau achizitivă, privește, de principiu, numai drepturile patrimoniale, iar starea 

civilă este, după cum s-a precizat anterior, un drept nepatrimonial. 

 

1.1.2.7.   Universalitatea 

Universalitatea  constă  în  aceea  că  toate  persoanele  fizice,  indiferent  de  vârstă  și 

capacitatea de exercițiu sau de situația fizică, psihică, materială, profesională ori socială în care 

se află, au dreptul la stare civilă. Această împrejurare rezultă cu destulă ușurință din faptul că 

art. 59 C. civ., referindu-se la atributele de identificare, precizează că are dreptul la acestea orice 

persoană. În același sens poate fi interpretat și art. 98 C. civ., care se referă fără distincție la 

persoană. 

 

1.1.2.8.   

Naționalitatea

 

În  virtutea  acestui  caracter,  cetățeanul  român  are,  de  regulă,  aceeași  stare  civilă, 

indiferent că se află pe teritoriul României ori al altui stat. 

 

1.1.3.  

Izvoarele stării civile

 

1.1.3.1.   

Precizări prealabile

 

Izvoarele  sau  sursele  stării  civile  sunt  actele  și  faptele  juridice  de  stare  civilă  care 

determină, modifică ori sting elemente de stare civilă. Concluzia se întemeiază pe dispozițiile 

art. 98 C. civ. analizate anterior, care se referă la „actele și faptele de stare civilă”. 

---

 

1.1.3.2.   Legea 

Legea este cea care determină sfera stării civile a persoanei. Cu toate acestea, incidența 

legii este precedată de încheierea unor acte juridice ori de săvârșirea unor fapte juridice de stare 

civilă. Deci, situația premisă reglementată de lege este condiționată fie de încheierea unor acte, 

fie de săvârșirea unor fapte juridice. 

 

1.1.3.3. 

  

Actele juridice de stare civilă

 

„Actele juridice de stare civilă” (cele privite ca negotium), în calitatea lor de izvoare ale 

stării  civile, trebuie  analizate  ca  manifestări sau  acorduri de  voință, realizate în scopul de  a 

produce anumite consecințe juridice.  

Potrivit actualului Cod civil, pot fi analizate în acest sens: căsătoria (art. 271 și urm.), 

divorțul  prin  acordul  soților  (art.  374  și  urm.),  recunoașterea  de  filiație  (art.  415  și  urm.)  și 

adopția (451 și urm.). 

Trebuie  considerate  acte  de  stare  civilă  și  hotărârile  judecătorești  pronunțate  în 

soluționarea acțiunilor de stare civilă. 

 

1.1.3.4.   

Faptele juridice de stare civilă

 

Nașterea și moartea persoanei fizice sunt considerate fapte juridice de stare civilă. Unii 

autori adaugă și sexul persoanei. În opinia mea, sexul nu este un fapt juridic, ci o stare de fapt 

de natură anatomică a persoanei fizice. Nici nașterea sau moartea persoanei fizice nu sunt fapte 

juridice propriu-zise. 

 

1.1.4.  

Conținutul stării civile

 

În  lipsa  unui  text  legal  care  să-i  concretizeze  conținutul,  în  doctrină,  unii  autori  au 

exprimat ideea că acesta diferă după cum starea civilă este privită ca un drept fundamental al 

persoanei fizice sau ca o sumă de calități personale. 

În sensul de drept fundamental al persoanei fizice de a fi individualizată în familia din 

care  face  parte  și  societatea  de  care  aparține,  în  doctrină,  autorii  sunt  unanimi  în  privința 

conținutul stării civile. Sub acest aspect, există unanimitate în sensul că starea civilă a persoanei 

fizice implică următoarele posibilități pentru aceasta: de a fi individualizată prin starea ei civilă; 

---

 

de a pretinde celorlalte persoanei, inclusiv autorităților statului, să fie individualizată prin starea 

ei civilă; de a face apel, în caz de nevoie, la concursul forței coercitive a statului pentru ocrotirea 

acestor prerogative. 

În schimb, în legătură cu calitățile personale care pot fi incluse în conținutul stării civile, 

în doctrină, există o adevărată diversitate de opinii și chiar controverse. 

În prezent, disputele doctrinare pe tema „conținutului stării civile” sunt lăsate fără obiect 

de art. 98 C. civ., dispozițiile căruia au fost analizate anterior. 

 

1.1.5.  

Privire de ansamblu asupra acțiunilor de stare civilă

 

1.1.5.1.   

Precizări prealabile

 

Acțiunile  de  stare  civilă,  cunoscute  sub  denumirea  acțiuni  de  stat,  sunt  o  varietate  a 

acțiunilor civile. 

Acțiunile  de  stare  civilă  sunt,  în  principiu,  indisponibile,  imprescriptibile  și  intuitu 

personae. Aceste particularități sunt împrumutate chiar de la starea civilă, ca mijloc legal pentru 

individualizarea  individului  uman  în  familie  și  societate,  în  calitatea  lui  de  subiect  de  drept 

(persoană fizică). 

 

1.1.5.2. 

Clasificarea acțiunilor de stare civilă

 

A. Precizări prealabile 

De regulă, în literatura de specialitate, majoritatea autorilor grupează acțiunile de stare 

civilă după criteriul obiectului sau finalitatea lor procesuală și a persoanelor îndreptățite să le 

promoveze. 

B. Clasificarea acțiunilor de stare civilă după obiectul sau finalitatea lor procesuală 

C. Clasificarea acțiunilor civile în raport cu persoanele care le exercită. 

 

---